Viitorul declasificat. Megatendințele care ne-ar putea distruge lumea de Mathew Burrows


Nota mea: 3 of 5 stars

Putem să ne dăm seama de ce ne oferă viitorul? Mathew Burrows și CIA-ul cred că este, într-o oarecare măsură, posibil. De aici și raporatele Tendințe Globale la care Burrows a lucrat și care fac subiectul volumului de față.

Mă așteptam ca volumul să fie puțin mai detaliat, să fie oferite mai multe cifre, statistici etc. După ce l-am citit și l-am luat din nou în mână am văzut că întregul conținut este aprobat de CIA… Ceea ce spune destul de multe despre calitatea informațiilor prezente în volum. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o serie de opinii pe care o persoană care a avut acces la informații extrem de importante le expune publicului larg, însă fără a pune în pericol vreo instanță sau politică reală pe care statul pentru care a funcționat ar putea la un moment dat să o adopte. 

Volumul este destul de interesant, recunosc, ai impresia că stai cu Burrows la gura sobei și acesta îți spune povestiri de ale lui din tinerețe. Observațiile finale cu privire la ceea ce urmează să se întâmple în 2030 sunt ținute sub control și toate au legătură cu poziția de conducător mondial pe care America trebuie în continuare să și-o asume. Burrows nu concepe lumea fără ca America să nu joace un rol de lider. Indifirent de situație, America trebuie să fie acolo. Chiar dacă tot el spune că în ziua de astăzi nu se mai poate vorbi de jucători decisivi și impunători datorită tehnologiei extrem de avansate și a telecomunicațiilor la care orice stat are în ziua de astăzi acces, America este pentru Burrows unicul și cel mai îndreptățit jucător care poate lua poziție în gestionarea megatendințelor care pot schimba lumea. Ocazional mai dă importanță și Rusiei, dar principalul adversar rămâne China. Deosebit de interesant e modul de prezentare a cursei între marile puteri care când sunt, când nu sunt, când mai pot să fie, când pot să nu mai fie.

Burrows vorbește și despre relațiile dintre China și America cu privire la dezvoltarea unor proiecte în domeniul biotehnologiei, despre cât de posibilă este o revoluție a clasei de mijloc la nivel mondial, despre cât de greu este de gestionat de către America sistemul complex și dinamic pe care-l reprezintă lumea de azi.

Burrows e cu adevărat speriat de revoluția pe care clasa de mijloc ar putea să o inițieze la un moment dat. Nu mă miră, sincer să fiu, având în vedere discursul pe care-l prezintă de-a lungul cărții, discurs care pune accent pe colaborările tehnologice și economice pe care America le are cu diferite state care urmăresc posibilitatea de a controla noua societate care are un acces extrem de facil la informații și care se poate organiza în doi timpi și trei mișcări astfel încât să inițieze mișcări sociale de anvergură care pot lua prin surprindere orice instituție de securitate. Nu degeaba americanii au colaborat cu chinezii în vederea stabilirii unei modalități de a avea acces la mail-urile cetățenilor lor…

Burrow este destul de panicard, pe bună dreptate într-o oarecare măsură, însă am impresia că nu reușește să-și dea seama că America poate să piardă podiumul pe care stau țările care dirijează anumite aspecte economice, politice și militare mai ales că în momentul de față Trump este în finala care-i poate aduce președenția SUA. La asta, Burrows, nu prea s-a gândit. Păcat. Mi-ar fi plăcut să-i știu opinia cu privire la o eventuală conducere dictatorială, barbară și parcă desprinsă din anii 1930 a unui lider american.

De ce 3 stele: per total cartea este interesantă, observațiile lui Burrows decente, limbajul utilizat este pe înțelesul oricui, iar problemele abordate pot fi înțelese de absolut orice persoană care are un minimum de cunoștințe despre politica internațională. Dezamăgirea mea a apărut datorită faptului că mă așteptam la o lucrare mai științifică.

Prezentarea editurii:

„Kronika“ este colecția în care umanitatea este reconstruită prin cărți care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri şi de astăzi.“ Când Mathew Burrows a început să lucreze pentru CIA ca analist de informații, acum 25 de ani, lumea părea înghețată. Dar, odată cu globalizarea şi noile tehnologii a apărut și o lume în care schimbările sociale și politice se pot petrece într-o clipă, imprevizibilul este o temă universală, iar puterea de a anticipa devine critică. În ultimii zece ani, activitatea lui Burrows în cadrul Consiliului Național de Informații al SUA a fost axată pe ajutorul acordat Statelor Unite în combaterea necunoscutului prin redactarea raportului Tendințe globale. Folosit de Casa Albă, de Departamentele de Stat, al Apărării și al Securității Interne, acest îndreptar fundamental despre viitor înglobează cele mai noi studii și date aflate la dispoziția guvernului. Burrows, pentru prima dată, a extins și a adus la zi cel mai recent raport privind tendințele globale, transformându-l într-un volum ce prevestește mișcările tectonice care ne vor conduce către 2030. În ce direcție se îndreaptă Orientul Mijlociu, Rusia și China? Vom trăi într-o lume a proliferării nucleare? Care sunt amenințările-cheie și ocaziile cu care se vor confrunta Statele Unite? Burrows folosește concluziile raportului pentru a răspunde acestor întrebări presante și nu numai. De la realitățile urbanizării explozive și ale creșterii clasei de mijloc la nivel global, la mutarea spre est a centrului economiei mondiale și la sporirea numerică a tehnologiilor, Viitorul declasificat ne aduce aminte că fiecare aspect al vieții noastre este în continuă mișcare și că, dacă nu preluăm inițiativa pentru a dirija schimbările, rămânem la mila acestor evoluții.

Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Aleksievici


Nota mea: 4 of 5 stars

Recunosc că am fost reticent când am auzit anunțul cu privire la desemnarea Premiului Nobel pentru Literatură care o desemna câștigătoare pe Svetlana Aleksievici. Chiar atunci aveam pe birou, deoarece vroiam să citesc, Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor. Nu m-am apucat de ea nici până în ziua de astăzi, nu datorită comentariilor destul de răutăcioase la adresa jurnalistei scriitoare care au împânzit internetul românesc, cât datorită faptului că mi s-a părut, până la urmă, că nu are cum să fie o carte bună. Cred că m-am înșelat, astfel volumul de la Corint s-a întors pe lista scurtă de cărți de citit.

Între timp am primit de la Litera Războiul nu are chip de femeie. Într-o vineri seara când nu știam de ce să mă apuc și cartea Svetlanei Aleksievici era la îndemână, m-am apucat de ea. Nu am închis-o până la ora 4.00 dimineața. Am devorat-o în câteva zile. 

Autoarea îmbină într-un mod câte se poate de natural mărturisirile femeilor care au participat la război cu observații personale, adeseori melancolice și cu atenție scrise, observații care te fac să citești cu și mai multă atenție și implicare interviurile luate de aceasta. 

Războiul nu pare să aibă chip de femeie, așa este, însă fără aportul acestora la cele două războaie mondiale poate că rezultatul ar fi fost cu totul altul. Femeile au fost foarte active în toate părțile combatante mai mult ca oricând, sau cel puțin asta este impresia cu care rămâi datorită multitudinilor de volume care le sunt dedicate. Aleksievici are marele avantaj că pune accentul pe firea femeileor, altfel decît cea a bărbaților care pot să facă din război o mentalitate, un mod de viață și de moarte, ba chiar un loc de muncă sau o a doua familie. Femeile nu sunt așa. Femeile nu înțeleg crima și se întreabă de ce au ajuns să o facă și cum au putut să o facă. Femeile sunt obișnuite să dea viață, nu să ia. Femeile sunt obișnuite să îngrijească, nu să lase în noroi corpuri încă vii care se îndreaptă cu repeziciune către starea de cadavru. Femeile nu se înțeleg cu moartea decât după ce aceasta se întâmplă, iar modul lor de a o înțelege și a trăi cu ea este prin jelanie și prin încercarea de a păstra în sufletul lor amintirea celor ce au trecut în neființă.

Aleksievici știe aceste lucruri și de aici a și plecat în momentul în care s-a hotărât să scrie volumul de față. Un volum care nu are cum să nu sensibilizeze, nu are cum să nu primească reacții pozitive, nu are cum să nu ajungă la marea parte a publicului, întrucât este o parte nevăzută a războiului, o parte în care eroismul are altă față, iar combatanții sunt cu totul și cu totul diferiți față de cei pe care ni i-au oferit până acum cărțile de specialitate.

Ce trebuie neapărat reținut este că nu doar femeile sovietice au suferit în acest război crâncen. Nu doar ele au participat activ pe front, nu doar ele au pierdut fii, soți, tați, logodnici, iubiți, ci toate femeile din toate țările care au fost călcate de armatele care s-au luptat în apriga conflagrație. Nu doar ele au avut lipsuri, nu doar ele s-au simțit ca extraterestre în lumea violentă a bărbaților, nu doar ele au suferit la sfârșitul războiului când nu știau cum să se integreze înapoi în societate. Este o greșeală și o nedreptate să credem că doar femeile sovietice au avut de tras conform celor spuse în cartea Svetlanei Aleksievici. Femeile poloneze și ucrainene poate că au suferit chiar mai mult cunoscând în patru ani tăvălugul sovietic, apoi nazist și iar pe cel sovietic. Femeile germane au avut de tras de pe urma înfrângerii ani îndelungați. Românce, unguroaice, cehoaice, britanice și multe alte femei merită și ele să-și spună povestea pentru a nu rămâne impresia total eronată că singurele eroine din cel de-al doilea război mondial au fost rusoaicele. Potențialul propagandistic și mistic de tip comunist al volumului este înfiorător… acesta fiind și motivul pentru care am insistat mai sus să ne aducem aminte că mai sunt și alte femei, de alte nații care au suferit exact la fel. Poate unele mai mult…

Asta nu înseamnă, bineînțeles că volumul Svetlanei Aleksievici nu este valoros. Importanța și valorea cărții este dată și de faptul că femeile ale căror povești apar în volum au reușit să iasă de sub muțenia în care au fost forțate să stea de către autoritatea bărbaților. Majoritatea femeilor martor explică că au avut mari probleme în a se integra în societate după ce războiul s-a sfârșit. Dacă bărbații le respectau în timpul luptei, lucrurile s-au schimbat total când s-au întors acasă. Își găseau foarte greu soți, unele nu s-au mai căsătorit niciodată. Visele lor de a deveni mame s-au năruit atât datorită oprobriului public, atât masculin cât și feminin, cât și datorită faptului că și-au pierdut sensibiltatea specific feminină. Imposibilitatea de a vorbi despre cele trăite le-au sălbăticit în interior și le-au făcut să ducă un trai traumatizant pe care încă-l mai reclamă. Svetlana Aleksievici le-a ajutat, într-o oarecare măsură, pe aceste femei prin faptul că le-a ascultat, să se apropie de închiderea unui capitol din viața lor. Autoarea și-a asumat până la urmă un rol vindicativ, un rol de terapeut de care probabil că nu a fost conștientă decât în momentul în care volumul a văzut lumina tiparului.

De ce 4 stele: ar merita cinci dacă pe undeva printre pagini se strecurau și câteva observații cu privire la toate femeile care au suferit în urma celui de-al doilea război mondial și nu doar la cele sovietice. Potențialul propagandistic al cărții mă sperie, acesta este și motivul pentru care i-am dat patru stele. Probabil că dacă eram în alte vremuri nu i-aș fi dat mai mult de o stea…

Prezentarea editurii:

Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit. „Svetlana Aleksievici este unul dintre cei mai valoroşi scriitori ai vremurilor noastre. Proza ei nu este feminină, ci aspră precum războiul […], dar, prin expresivitatea ei, devine artistică, palpabilă, profund emoţionantă.” — Vladimir Voinovici

 

Cărţile Svetlanei Aleksievici au fost sau vor fi publicate în 43 de limbi şi în 47 de ţări. Războiul nu are chip de femeie s-a vândut în peste 2 milioane de exemplare.

Acolo unde nu mai e trotuar/Where de Sidewalks Ends de Shel Silverstein


Acolo unde nu mai e trotuar/Where de Sidewalks Ends de Shel Silverstein
Nota mea: 5 of 5 stars

Am citit cartea de cum am primit-o de la editură. Până la momentul la care scriu acest articol am recitit-o de cel puțin cinci ori. Vlăduț este fascinat de poeziile ritmate ale lui Shel Silverstein, chit că le aude în română sau engleză.

Motivul pentru care recenzia a întârziat atât de mult a fost faptul că nu știam cum să scriu articolul astfel încât cititorii mei să-și dea seama că este o carte extraordinară, o carte eveniment, un volum care nu are voie să lipsească din nici o bibliotecă din România, indiferent de e bibliotecă pentru adulți sau copii. 

Fanteziile lui Silverstein sunt fabuloase! Mișcă-mă, Frișcă-mă, Pișcămă-n sus/Ickle me, Pickle me, Tickle me too este una dintre poezioarele cu o muzicalitate care mai că te fac să sari de pe scaun și să țopăi în timp ce urli-n gura mare versurile. Este una dintre poeziile preferate ale lui Vlăduț. 

Mie mi-au plăcut foarte mult: E mai întuneric ca afară, Gigi Reactoru′ și Televizoru′, Nu-i nicio deosebire, UPS! Nu pot să spun că a fost vreuna la care să nu mă fi distrat sau care să nu-mi fi plăcut. Absolut toate sunt inspirate și amuzante.

Întreaga carte parcă invită la joc, la dans, la sărit și la urlat. Desenele care adeseori însoțesc versurile sunt menite să cristalizeze și mai bine imaginea pe care ți-o formezi în timpul lecturii, trezindu-te râzând cu gura până la urechi.

Sincer să vă spun mi-aș dori ca toată lumea care poposește la acest articol să-și cumpere această carte, atât de frumoasă este. Recent am aflat că în momentul de față că tirajul s-a epuizat. Mă bucură enorm deoarece asta înseamnă cu sute de copii și de adulți se distrează alături de năzdrăvanul Shel Silverstein.

Traducerea lui Florin Bican face cinste originalului, nici nu se putea altfel dat fiind faptul că cei doi autori par să semene în dragostea pe care o au pentru joc și umor, iar imaginația și inteligența ascuțită sunt elementele definitorii care-i reprezintă pe amândoi.

Îmi simt cuvintele sărace, nici acum nu sunt convins că articolul de față este suficient cât să prezinte cum se cuvine cartea lui Silverstein și să arate ce comoară avem la îndemână, prin urmare las însuși autorul să vă vorbească: 

De ce 5 stele: cred că pozele de mai sus demonstrează de la sine nota acordată:)

 

Daredevil Neînfricatul de Frank Miller și John Romita jr.


Daredevil Neînfricatul de Frank Miller și John Romita jr. (ilustrații)
Nota mea: 5 of 5 stars

Seria de benzi desenate scoase de cei de la Lex Comics se întregește cu Daredevil și nu cu orice volum Daredevil, ci chiar cu cel care a ajuns să fie catalogat de Miller drept Biblia Daredevil, volum care se poate compara ca importanță cu privire la începutul istoriei unui personaj cu volumul Batman: Year One.

În Hell′s Kitchen din Manhattan un puști pe nume Matt își duce traiul alături de tatăl său, boxer profesionist. Viața celor doi este dificilă, mai ales de când tatăl său a început să aibă probleme cu lumea interlopă care l-a transformat într-un bătăuș recuperator. Un accident nefericit îl lasă pe Matt fără vedere și astfel îl cunoaște pe Stick care-l ia sub aripa sa protectoare și-l antrenează pentru a-l ajuta să-și ascută simțurile, transformându-l într-un adevărat luptător. Relațiile tatălui lui Matt îi aduc acestuia moartea când refuză să piardă un meci, iar Matt decide să se răzbune, acesta fiind primul pas în direcția eroului mascat care va fi Daredevil.

Mi-a plăcut foarte mult banda în primul rând datorită ilustrației old-school pe care a abordat-o Romita jr.

Desenatorul chiar declara la un moment dat că cea mai bună lucrare a sa este Daredevil Neînfricatul atât datorită calității scenariului cât și aportului propriu cu privire la desene. 

Când Miller vrea să creeze o poveste extraordinară poate să o facă, dovadă stând chiar volumul de față. Nu doar că reușește să creeze un personaj credibil, dar dramele din spatele dorinței lui Matt de a deveni un luptător al dreptății sunt cât se poate de bine ancorate în realitate. Bineînțeles că Miller strecoară în povestea lui Matt anumite aspecte sociale care țin de problemele cu care americanii de rând se confruntau în perioada anilor 1980, cartierul rău famat din Manhattan fiind spațiul perfect pentru nașterea unui supererou precum Daredevil. Evoluția lui Matt în Daredevil este naturală, Miller nu exagerează nicăieri dezvoltarea acestuia, lăsând impresia că lucrurile vin de la sine, nu transmite nicăieri că Matt visează la o astfel de carieră, ba dimpotrivă, după răzbunarea morții tatălui său, Matt decide să devină avocat, întoarcerea în Hell′s Kitchen trezind în acesta instinctele de apărare a oamenilor din cartierul său, instincte care-i spun că statutul de luptător cu mască poate să fie mai util acestora decât poziția de avocat în costum. Spre deosebire de multe alte personaje, Daredevil nu ajunge un vigilante datorită setii aprige de răzbunare. Daredevil este Daredevil datorită nevoii oamenilor de a se simți protejați, nevoii de a avea un exemplu aproape de ei, nevoii de dreptate care trebuie să se facă în momentul în care legea și instituțiile statului se feresc să intervină datorită cartierelor rău famate care nu prezintă interes politic.

Volumul tradus de cei de la Lex Comics este cu adevărat un eveniment care merită să fie păstrat în biblioteca oricărui fan de benzi desenate, indiferent de-i acontat de DC sau Vertigo sau alte companii din industrie. Pe lângă povestea desenată, volumul oferă cititorului și o serie de schițe din interiorul benzii și variante de coperți, povestea colaborării lui Romita jr. cu Frank Miller la crearea poveștii, precum și scenariul în original cu adnotările de mână făcute pe marginea textului bătut la mașină. 

De ce 5 stele: este o notă combinată care merge atât către scenarist și desenator cât și către Lex Comics, cei care au făcut efortul de a traduce și organiza acest volum în limba română.

Volumul se poate comanda aici: lexshop.ro

Prezentarea editurii:

Un copil zglobiu ca toți copiii, Matt face parte dintre aceia care cred în bine și care, poate de aceea, sunt ținta predilectă a celor care se cred stăpânii lumii. Un accident cumplit, căruia îi cade victimă pe când încearcă să salveze viața unui bătrân, îl răpește definitiv vederea. În loc ca acest lucru să îl înfrângă, Matt descoperă în sine o putere ce depășește orice așteptare. Voința și inteligența sa ieșite din comun îl ajută să profite de pe urma acuității supranaturale a simțurilor rămase pentru a face ca lumea să devină un loc mai bun și mai sigur. Misiunea nu e deloc ușoară, căci piedici sunt la tot pasul. Însă primul lucru pe care îl învață un orb este cum să nu se împiedice. Iar Matt nu e un orb ca toți ceilalți.

Frank Miller este cunoscut pentru poveștile întunecate pe care le-a scris și desenat în titluri aflate și astăzi printre preferințele multor cititori de benzi desenate. Titluri publicate din nou și din nou, printre ele numărându-se Batman: The Dark Knight Returns (1986), Sin City (1991) sau 300 (1998). Însă poate cele mai notabile povești ale sale îl au centrul acțiunii pe Daredevil, doar unul din eroii creați de Stan Lee dar dezvoltat de Miller. El este de asemenea și creatorul personajului Elektra.

Talentul de ilustrator al americanului John Romita Jr (abreviat în domeniu JRJR) se mai regăsește și în benzile desenate Kick-Ass.

Cele cinci volume care alcătuiesc albumul de față au apărut în perioada octombrie 1993 –  februarie 1994 și au cunoscut un succes răsunător.

Ai urmărit deja cele două sezoane ale serialului de pe Netflix? Acest album se va dovedi a fi o lectură savuroasă pentru tine, iar dacă nu ai văzut încă serialul cu siguranță banda desenată te va convinge că nu este vorba deloc de o poveste banală cu supereroi ruptă de realismul sângeros al lumii crimelor, ci chiar pe dos.

Cine zicea că Vineri 13 e cu ghinion? Câștigă Firesc 125 de cărți de la Nemira!


Construiește-ți propriul Colț Firesc de Refugiu cu Editura Nemira! Cum? Simplu!

Mai întâi participi la Reading checklist-ul pe care ți l-a pregătit editura (trebuie să dai click pe link ca să-ți satisfaci curiozitatea), bifezi rapid cele 20 de cărți pe care le-ai citit (dacă nu le-ai citit, dă fuguța la cea mai apropiată librărie sau intră pe site-ul nemira.ro și citește-le urgent ca să le poți bifa!) și poți câștiga 100 de cărți de la Editura Nemira! Regulamentul concursului e aici.

Și asta nu e tot! Mai jos, puuuuuțin mai jos, e un concurs Firesc (un alt concurs, diferit față de cel de mai sus:) ) organizat împreună cu editura care-ți mai poate aduce încă 25 de cărți! Vineri 13? Când Nemira sărbătorește alături de cititori 25 de ani de plăcerea lecturii e doar Vineri 13 e o zi norocoasă!

Și acum al doilea moment mult așteptat al zilei: 

Concursul Firesc de Întregire a Colțului Tău Firesc de Refugiu!

Împreună cu Editura Nemira am onoarea să vă invit la un concurs cu totul și cu totul special care vă poate aduce 25 de cărți, cu alte cuvinte, câte o carte pentru fiecare an de plăcere a lecturii!

În ce constă concursul: 

  • recomandă cartea Editurii Nemira care ți-a plăcut cel mai mult în câteva cuvinte bine ticluite, astfel încât să-i ajuți și pe alți cititori să se bucure de volumul care ți-a mers la inimă!

Comentariile care au minim un răspuns intră în cursa finală pentru cele 25 de cărți puse la bătaie de Editura Nemira și Colțul Firesc de Refugiu! Câștigătorul se alege la sfârșitul zilei de 24 Mai, adică la orele 00.00, 25.05.2016 un fericit cititor o să-și îmbogățească Propriul Colț Firesc de Refugiu cu 25 de cărți de la Editura Nemira!

Extragerea câștigătorului se face cu ajutorul site-ului Random.org. Ca să poți participa trebuie să ai domiciliul în România.

Ce mai stai? Spune-ne despre plăcerea lecturii pe care ai trăit-o alături de o carte a Editurii Nemira! 

Fireștii abia așteaptă să te citească și îți doresc multă baftă!

 

 

Comunicatul de presă al editurii:

 

Editura Nemira sărbătorește 25 de ani de plăcerea lecturii!

Anul acesta editura Nemira împlinește 25 de ani de la înființare și, cu această ocazie aniversară, lansează o sărbătoare a cărții și a lecturii dedicată cititorilor care ne-au fost alături de-a lungul anilor prin campania Super-cititorii Nemira. 

În cadrul acestei campanii, îi invităm pe toţi iubitorii de carte la un maraton aniversar ce cuprinde o călătorie înapoi în timp prin arhiva și istoria editurii Nemira, cu testimoniale, interviuri, concursuri, quizuri și multe surprize pe evenimentul Facebook creat special pentru a sărbători un sfert de secol de plăcerea lecturii.

Marea provocare va fi găsirea unui SUPER-CITITOR după completarea Reading checklist-ului cu bestselleruri marca Nemira, în care participanții trebuie să ne dovedească super-puterile lor de lectură ca să câștige o bibliotecă de 100 de cărți. (Regulamentul este disponibil pe nemira.ro)

Editura Nemira a adus în casele cititorilor peste 20 de milioane de volume și 1500 de autori prestigioși, unii dintre ei traduși pentru prima dată la noi, precum Michel Houellebecq, John Kennedy Toole, George R.R. Martin, Philip K. Dick, Stephen King sau Frank Herbert. Odată cu lansarea colecției Nautilus, literatura science-fiction s-a impus și pe piața românească de carte prin seriile celebre Dune, Furnicile sau Odiseea spațială.

Totodată, fondatorul editurii, Valentin Nicolau, a lansat tineri autori români și a promovat valorile autentice : H.R. Patapievici, I.P. Culianu, Mirces Nedelciu, Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Petre Barbu și-au publicat primele cărţi de după 1989 la Nemira.

A fost prima editură care a lansat un imprint dedicat cărţilor pentru copii în 2006 și totodată editura care a lansat primul e-book pe piața din România, în 2009.

Astăzi, Nemira îşi invită cititorii să pornească într-o călătorie literară în jurul lumii cu 150 de cărți noi pe an, alături de autorii din colecţiile Babel şi Damen Tango, precum Julian Barnes, David Foenkinos sau Mathias Malzieu. Maeştrii genului thriller, policier şi faimoşi detectivi se regăsesc în colecţia Suspans, unde cap de afiş sunt Stephen King, Raymond Chandler, Andrea Camilleri şi Rodica Ojog-Braşoveanu.

Lumea teatrului prinde viaţă prin colecţia Yorick, unde semnează unii dintre cei mai importanţi regizori şi teatrologi din lume, precum Peter Brook sau George Banu iar în lumea subconştientului pătrundem prin colecţia de psihologie jungiană Philemon.

Nemira promovează literatura română de calitate în colecţiile Maeştrii SF-ului românesc, unde îi regăsim pe Gheorghe Săsărman, Dănuţ Ungureanu, Sebastian A. Corn, Mircea, Opriţă şi Cuaternar, unde semnează Emil Brumaru, Nichita Stănescu, Valentin Nicolau, dar și autori tineri precum Bogdan Munteanu sau Cristina Andrei.

Cele mai populare serii ale noilor generaţii sunt publicate tot la Nemira: Cântec de gheaţă şi foc de George R.R. Martin, Jocurile Foamei de Suzanne Collins şi Turnul întunecat de Stephen King.

Dar firul roşu care leagă colecţiile şi autorii Nemira este miza editorială: plăcerea lecturii!

Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident de Joao Paulo Cuenca


Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident de Joao Paulo Cuenca
Nota mea: 4 of 5 stars

Cărțile dubioase mă atrag așa cum magnetul atrage pilitura de fier, cum crâșmele atrag bețivii și cum Voiculescu atrage condamnările. Îmi place genul de lectură precum cea propusă de Cuenca. Total ieșit din spațiul său de confort, Cuenca se avântă într-o lume complet opusă, cel puțin cultural și literar din câte știu eu, celei în care s-a născut și în care trăiește și se apucă să croiască o poveste neobișnuită, parcă scrisă cot la cot cu Ryu Murakami.

Shunsuke Okude e un afemeiat. Agață gagică după gagică și servește fiecărei femei pe care o seduce o altă poveste sub un alt nume. Atsuo Okuda este tatăl lui Shunsuke, renumit poet care-și duce traiul alături de o păpușă sexuală făcută după capriciile acestuia și care nu ezită să-și spioneze fiul cu ajutorul lui Suguro Shibata, profesor al Asociației de Fugu Armonios din Tsukiji. Vorbitor în haikuri, Atsuo nu mai respectă nici o intimate, nu mai are nici o raportare la realitate, el vânând viața lui Shunsuke pentru a-și trăi ultimele clipe filosofând alături de păpușa inteligentă despre viață, moarte, sexualitate și plictis. Shunsuke caută iubirea, însă nu știe cum. Și nici cum să se comporte față de ea când o cunoaște pe frumoasa Iulana, o chelneriță ajunsă în Tokio de pe malurile Mării Negre, fostă studentă în București, actualmente poloneză. Din fericire, un accident aduce finalul fericit pentru orice poveste de dragoste.

Foarte fain ce face Cuenca. Foarte fain pentru mine, deoarece romanul brazilianul nu este unul care să fie savurat de foarte mulți cititori. O poveste ciudată, complicată, violentă, plină de ascunzișuri și de mesaje subliminale, o narațiune rapidă și agresivă care surprinde constant prin evenimentele care se petrec și giumbușlucurile narative la care Cuenca se pare că se pricepe de minune.

Se pare că autorul brazilian chiar știe să-și facă temele cu privire la personajele sale și la originea acestora. Așa cum observa și Jovi pe filme-cărți, la un moment dat ne trezim cu un poem în care Cuenca dă dovadă că ar cunoaște câte ceva despre România, tânăra Iulana fiind româncă de origine poloneză:

”Întreabă-te, Shunsuke, pacostea mea,
Ce ar spune ei în română
Prima limbă neolatină
Apărută pe malurile Dunării
După ce romanii au uitat-o acolo,
Latina care s-a amestecat cu daca,
Lexicul slav și verbele balcanice?”

Cu alte cuvinte, Cuenca poate să ajungă la sufletul cititorului mioritic datorită personajului cu influențe românești pe care l-a inserat în paginile romanului său. Însă Cuenca nu de asta mi-a plăcut. Scenele aproape suprarealiste pe care le construiește mi-au forțat imaginația. Relația pe care Shunsuke o are cu el însuși, cu tatăl său și cu Iulana este una dintre cele care șochează. Scriitura deosebit de alertă în ciuda momentelor de aparentă acalmie în care Shunsuke ori stă alături de iubita sa și o contemplă, or iese cu ea în oraș la un ceai. Frizând absurdul, Cuenca se joacă cu ipostazele oarecum banale ale vieții de cuplu sau ale vieții de celibatar transformându-le în momente criptice care duc invariabil către o relație bolnavă, ieșită din comun dintre un bărbat și tatăl său, relația străjuită din umbră de fantoma unei mame care s-a întors la viață și sălășluiește prin voia soțului într-o păpușă.

Da, Cuenca e bun. E subtil, e arțăgos, a atent la detalii, nu îi este frică să-și asume riscuri, știe cum să-și gestioneze personajele astfel încât să-și prindă cititorul în ițele încurcate ale poveștii pe care o are de spus.

De ce 4 stele: pentru că este o experiență literară faină și interesantă.

Alte recenzii:

filme-cărți

bookishstyle

Constantin Piștea

Postmodern

Prezentarea editurii:

Traducere din limba portugheza si note de Iolanda Vasile
 
„J.P. Cuenca este steaua in ascensiune a literaturii braziliene contemporane.” (L’Express)
 
Shunsuke Okuda, un cuceritor incurabil, isi creeaza o alta identitate pentru fiecare noua iubita pe care o cunoaste prin barurile Cartierului Rosu din Tokyo. Asta pina in noaptea cind o intilneste pe Iulana, chelnerita sosita dintr-un oras romanesc aflat pe malul Marii Negre, imposibil de blonda si de inalta si de straina de orasul lui, in care toti vin sa fie uitati si sa devina invizibili. Insa cei doi nu se vor putea face niciodata nevazuti, pentru ca hobby-ul legendarului poet Atsuo Okuda, tatal lui Shunsuke, este sa-si spioneze fiul si sa tot incurce itele deja complicate si bolnavicioase ale vietii lor.
O culme a fanteziei in literatura contemporana, romanul lui Cuenca vorbeste despre viata fragmentata a metropolelor, despre perversiunea care intuneca spectrul iubirii si al puritatii in acest infern de otel si electricitate.
 
„Cuenca evita riscul de a transforma particularitatile culturale ale Japoniei intr-un miraj exotic facil, menit doar sa fascineze cititorii. Singurul final fericit… nu e un roman al mirarii, al nesigurantei, ci un edificiu narativ la fel de solid ca zgirie-norii care impinzesc Tokyo.” (Os Meus Livros)
 
„Joao Paulo Cuenca a eliberat literatura braziliana de tendintele ei atavice si a indreptat-o spre lumi noi, in care alti scriitori n-au indraznit sa se aventureze.” (L’Express)
 
„Patrunzator si neinduplecat: un roman care aminteste de maiestria lui Haruki Murakami.” (Deutschlandradio Kultur)