Murind când vine primăvara de Ralf Rothmann


murind-cand-vine-primavara-cover_big

Murind când vine primăvara de Ralf Rothmann

Nota mea: 3 din 5 stele

Walter și Fiete au amândoi 17 ani și sunt văcari. Războiul trece pe lângă ei până când se trezesc recrutați și îmbrăcați în uniforme SS. Viața bucolică de la țară ajunge istorie. La fel și planurile de viitor alături de iubitele lor. 

Cei doi sunt trimiși pe frontul maghiar unde Walter află despre moarte tatălui său, iar Fiete decide să dezerteze din războiul pe care-l consideră stupid, mai ales că acasă îl așteaptă iubita însărcinată. Războiul încă nu este gata și nici unul dintre ei nu reușește să vadă dincolo de cadavrele stivuite unele peste altele, orașele distruse, muzica satanică a tunurilor și a noroiului care bolborosește sub șenilele tancurilor.

Murind când vine primăvara nu este o carte despre război, ci una despre prietenie și iubire în vreme de război. Romanul lui Rothmann e ușurel, se citește repede și cu o bolnavă plăcere. Descrierile ororilor specifice războiului sunt zguduitoare și vii, aproape că simți mirosul distrugerii cum răzbate din paginile cărții. 

Însă Rothmann se concentrează mai ales pe distrugerea psihică și morală pe care războiul o aduce sufletului uman. Oamenii cu care Walter se întâlnește, alături de care mănâncă, bea, petrece și povestește nu aduc deloc aminte de vecinii cu care Walter stătea la taclale și muncea. Oamenii de pe linia frontului trăiesc fiecare clipa de parcă ar fi ultima, pierduți în dezmăț. Viitorul este acum și atât. Viitorul se numără în secunde. Femeile se aruncă în brațele bărbaților, bărbații se prăbușesc prin șanțuri plini de vomă și urină. În această lume Walter se maturizează și încearcă să devină bărbat, să-și descopere identitatea, viziunea despre ce va urma după război și ce anume din ființa sa va lua războiul cu el.

Aceasta este drama despre care scrie Rothmann într-un stil telegrafic, precum scrisorile din partea armatei care anunțau moarte unui fiu sau soț. 

Din punctul de vedere al construcției narațiunii, aceasta suferă întrucât nu este foarte bine structurată, respectiv Rothmann face salturi temporale mari ca să-și ducă cât mai repede cartea către punctul culminant. Acest aspect pe mine m-a deranjat deoarece mă așteptam la o evoluție analizată și detaliată a personajului Walter, însă probabil că Rothmann a decis că nu poate să ducă această muncă la bun sfârșit.

De ce 3 stele: pentru că este un roman care se citește ușor, suficient de profund cât să trezească o serie de întrebări, șocant exact cât trebuie ca să fie un roman în vreme de război, cu personaje veridice și momente apăsătoare care, chiar dacă nu sunt memorabile, se trăiesc intens la momentul lecturii.

Prezentarea editurii:

Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când e clar până și pentru cei mai fanatici germani că înfrângerea e aproape, trupele SS încă mai colindă provinciile țării căutând tineri, de multe ori minori, pe care să-i trimită în luptă, la moarte sigură. Walter și Friedrich, doi mulgători la o fermă de vaci din nordul Germaniei, sunt printre cei trimiși în ultimul an al războiului pe frontul din Est, să fie martori ai ultimelor atrocități disperate ale unei armate în retragere, dar și carnagiilor la care soldații ei sunt supuși fără milă.

Cartea lui Rothmann nu melodramatizează, cum se întâmplă des în relatările despre război, nu se grăbește cu judecățile istorice, nu aruncă vina. Recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni romancieri germani contemporani, el întrețese o poveste aparent neutră, dar lucrată în detaliu, cu răbdare, ca un liricși bogat raport verbal al lucrurilor din istorie cel mai greu de verbalizat.

 

„O imagine a iadului demnă de Bosch… Oroarea războiului și modul profund în care afectează oamenii… rareori le vezi discutate mai bine sau cu mai multă forță ca aici.” Sunday Times

„Murind când vine primăvara, de Ralf Rothmann, este cel mai bun roman despre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial din ultimii ani și o poveste anti-război de importanță universală… Cu realismul său liric, scriitura este impecabilă. Nici un cuvânt nu e nelalocul lui.” El País

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s