Daredevil Neînfricatul de Frank Miller și John Romita jr.


Daredevil Neînfricatul de Frank Miller și John Romita jr. (ilustrații)
Nota mea: 5 of 5 stars

Seria de benzi desenate scoase de cei de la Lex Comics se întregește cu Daredevil și nu cu orice volum Daredevil, ci chiar cu cel care a ajuns să fie catalogat de Miller drept Biblia Daredevil, volum care se poate compara ca importanță cu privire la începutul istoriei unui personaj cu volumul Batman: Year One.

În Hell′s Kitchen din Manhattan un puști pe nume Matt își duce traiul alături de tatăl său, boxer profesionist. Viața celor doi este dificilă, mai ales de când tatăl său a început să aibă probleme cu lumea interlopă care l-a transformat într-un bătăuș recuperator. Un accident nefericit îl lasă pe Matt fără vedere și astfel îl cunoaște pe Stick care-l ia sub aripa sa protectoare și-l antrenează pentru a-l ajuta să-și ascută simțurile, transformându-l într-un adevărat luptător. Relațiile tatălui lui Matt îi aduc acestuia moartea când refuză să piardă un meci, iar Matt decide să se răzbune, acesta fiind primul pas în direcția eroului mascat care va fi Daredevil.

Mi-a plăcut foarte mult banda în primul rând datorită ilustrației old-school pe care a abordat-o Romita jr.

Desenatorul chiar declara la un moment dat că cea mai bună lucrare a sa este Daredevil Neînfricatul atât datorită calității scenariului cât și aportului propriu cu privire la desene. 

Când Miller vrea să creeze o poveste extraordinară poate să o facă, dovadă stând chiar volumul de față. Nu doar că reușește să creeze un personaj credibil, dar dramele din spatele dorinței lui Matt de a deveni un luptător al dreptății sunt cât se poate de bine ancorate în realitate. Bineînțeles că Miller strecoară în povestea lui Matt anumite aspecte sociale care țin de problemele cu care americanii de rând se confruntau în perioada anilor 1980, cartierul rău famat din Manhattan fiind spațiul perfect pentru nașterea unui supererou precum Daredevil. Evoluția lui Matt în Daredevil este naturală, Miller nu exagerează nicăieri dezvoltarea acestuia, lăsând impresia că lucrurile vin de la sine, nu transmite nicăieri că Matt visează la o astfel de carieră, ba dimpotrivă, după răzbunarea morții tatălui său, Matt decide să devină avocat, întoarcerea în Hell′s Kitchen trezind în acesta instinctele de apărare a oamenilor din cartierul său, instincte care-i spun că statutul de luptător cu mască poate să fie mai util acestora decât poziția de avocat în costum. Spre deosebire de multe alte personaje, Daredevil nu ajunge un vigilante datorită setii aprige de răzbunare. Daredevil este Daredevil datorită nevoii oamenilor de a se simți protejați, nevoii de a avea un exemplu aproape de ei, nevoii de dreptate care trebuie să se facă în momentul în care legea și instituțiile statului se feresc să intervină datorită cartierelor rău famate care nu prezintă interes politic.

Volumul tradus de cei de la Lex Comics este cu adevărat un eveniment care merită să fie păstrat în biblioteca oricărui fan de benzi desenate, indiferent de-i acontat de DC sau Vertigo sau alte companii din industrie. Pe lângă povestea desenată, volumul oferă cititorului și o serie de schițe din interiorul benzii și variante de coperți, povestea colaborării lui Romita jr. cu Frank Miller la crearea poveștii, precum și scenariul în original cu adnotările de mână făcute pe marginea textului bătut la mașină. 

De ce 5 stele: este o notă combinată care merge atât către scenarist și desenator cât și către Lex Comics, cei care au făcut efortul de a traduce și organiza acest volum în limba română.

Volumul se poate comanda aici: lexshop.ro

Prezentarea editurii:

Un copil zglobiu ca toți copiii, Matt face parte dintre aceia care cred în bine și care, poate de aceea, sunt ținta predilectă a celor care se cred stăpânii lumii. Un accident cumplit, căruia îi cade victimă pe când încearcă să salveze viața unui bătrân, îl răpește definitiv vederea. În loc ca acest lucru să îl înfrângă, Matt descoperă în sine o putere ce depășește orice așteptare. Voința și inteligența sa ieșite din comun îl ajută să profite de pe urma acuității supranaturale a simțurilor rămase pentru a face ca lumea să devină un loc mai bun și mai sigur. Misiunea nu e deloc ușoară, căci piedici sunt la tot pasul. Însă primul lucru pe care îl învață un orb este cum să nu se împiedice. Iar Matt nu e un orb ca toți ceilalți.

Frank Miller este cunoscut pentru poveștile întunecate pe care le-a scris și desenat în titluri aflate și astăzi printre preferințele multor cititori de benzi desenate. Titluri publicate din nou și din nou, printre ele numărându-se Batman: The Dark Knight Returns (1986), Sin City (1991) sau 300 (1998). Însă poate cele mai notabile povești ale sale îl au centrul acțiunii pe Daredevil, doar unul din eroii creați de Stan Lee dar dezvoltat de Miller. El este de asemenea și creatorul personajului Elektra.

Talentul de ilustrator al americanului John Romita Jr (abreviat în domeniu JRJR) se mai regăsește și în benzile desenate Kick-Ass.

Cele cinci volume care alcătuiesc albumul de față au apărut în perioada octombrie 1993 –  februarie 1994 și au cunoscut un succes răsunător.

Ai urmărit deja cele două sezoane ale serialului de pe Netflix? Acest album se va dovedi a fi o lectură savuroasă pentru tine, iar dacă nu ai văzut încă serialul cu siguranță banda desenată te va convinge că nu este vorba deloc de o poveste banală cu supereroi ruptă de realismul sângeros al lumii crimelor, ci chiar pe dos.

Anunțuri

8pt: Exilul de Rafael Albuquerque, Mike Johnson


 

8pt: Exilul de Rafael Albuquerque, Mike Johnson

My rating:  5 of 5 stars 

Un crononaut, Joshua, se trezește singur într-o dimensiune deloc ospitalieră denumită Meld. Fără memorie și fără echipa care l-a trimis acolo, Joshua este pe cont propriu și trebuie să-și dea seama ce caută în Meld. O voce necunoscută îl direcționează și află încetul cu încetul că misiunea lui este asasinarea Suliței, un lider care se pare că pune în pericol dimensiunea din care Joshua a venit. Însă misiunea lui Joshua este mult mai complexă de atât, deoarece mai întâi trebuie să rămână în viață și să afle unde este ținta sa și cine este Sulița.

În primul rând, vă rog să nu citiți nici prezentarea standard a benzii desenate de față de pe orice site de vânzare o găsiți pentru că nu o să vă atragă atenția și o să pierdeți una dintre cele mai faine traduceri care s-au făcut în ultimul timp. Nu doar că nu spune nimic despre bandă, dar mai și vorbește despre o serie de autori care nu prea au cum să fie cunoscuți de publicul românesc pentru că nimeni nu le importă benzile! Cu alte cuvinte, dacă dai jos ilegal sau îți cumperi din afară benzile lui Albuquerque și Johnson, deja ai și Ei8ht pentru că e bandă foarte faină! Altfel, habar nu ai de autori, iar niște căutări pe net nu te prea pot lămuri cu privire la cine sunt aceștia.

Pe bune acum, nu scrii un articolaș pe un blog, așa cum fac eu, și nu te adresezi unui public foarte mic, așa cum fac tot eu, ci ai acces la ditamai distribuția în magazine unde oricine îți poate cumpăra produsul, dar tu nu vrei să-l vinzi, pentru că prezentarea nu face pe nimeni curios de el! Personal am recomandat 8pt-ul prietenilor care au început să cumpere benzi desenate de când au început să fie traduse, pentru că nu le-a atras și nu le-a spus absolut nimic prezentarea volumului! Și uite așa o bandă foarte faină poate să nu prindă la public și să pierzi o grămadă de bani! E atât de simplu.

Din păcate cei de la EAT Comics nu știu să-și prezinte absolut deloc această traducere. Din păcate nici seriile Predator și Alien pe care le scot nu sunt organizate astfel încât să le aducă mai mulți bani.Pe bune, trebuie să aștept trei luni ca să citesc numărul 2 din Prometheus? Păi? În fine, nu despre asta vreau să vă vorbesc în acest articol, ci despre cât de faină este banda desenată tradusă de EAT Comics: 8pt.

În primul rând povestea este bestială! Nu doar că te ține cu sufletul la gură dar personajele și punctele cheie din narațiune te fac să-ți dai palme peste frunte și să rostești: Oau, ce tare, nu mă așteptam la asta! E ca și cum ai citi un thriller sci-fi de calitate! Fără nici un pic de exagere, cred că această serie ar avea mult mai mult succes, dacă ar fi ecranizată, chiar mai mult decât Mad Max-ul cu care este comparată. 

Da, este o bandă desenată care poate să prindă, și bag mâna-n foc că o să o facă, la absolut orice cititor de science-fiction pentru că este o poveste SF foarte interesantă și fain gândită. 

Grafica este superbă! Desenele și modul așezare a panourilor îți taie răsuflarea! Citești și te uiți la imagini și te trezește că stai pierdut minute în șir reluând panourile cu un zâmbet satisfăcut. Da, asta înseamnă entertainment de calitate! Asta înseamnă o bandă desenată main-stream care să te surprindă, să-ți placă și să te facă să vrei mai mult. Cu astfel de benzi se poate educa publicul și atrage către gen. Pur și simplu nu văd de ce cititorii obișnuiți să citească doar proză sau publicul care vizionează filme nu ar citi o astfel de povestioară care te ține într-un suspans teribil și constant, totul frumos organizat și prezentat într-o execuție grafică de excepție.

De ce 5 stele: pentru că este o bandă desenată spectaculoasă, un adevărat ambasador al genului.

Serie de autor Neil Gaiman: 3 benzi desenate care ar putea mai mult


Eternals de Neil Gaiman
My rating: 2 of 5 stars

O formă de viață extratestră, Celeștii, a creat pe Pământ trei specii: oamenii, Eternii și Devianții. Oamenii e clar cine sunt, Eternii care sunt un fel de super eroi și Devianții care fac tot posibilul să distrugă echilibrul de pe Pământ. Celeștii mai vin pe planeta noastră ca să-și mai spună câte o părere despre cum merg lucrurile și eventual să mai tragă câte o palmă imensă de robot (că-s roboți) celor care nu se comportă cum trebuie.

Povestea se anunța foarte faină însă se duce de râpă la sfârșit când Gaiman se apucă să arate că Eternii sunt de fapt eroii Marvel care mai că o pun de un fel de Civil Wars. Parcă nelegată, nefinisată, negândită, povestea din Eternals se pierde undeva pe la mijloc și te lasă total indiferent la concluzia pe care Gaiman o anunță cu un patos aproape religios.

Grafic stăm ok.  John Romita Jr. e în stilul Marvel în care scenele de acțiune sunt atât de colorate și cu atât de multe detalii încât nu prea mai stai să te uiți la panouri ci dai repede pagina ca să vezi ce se întâmplă mai departe.

Putea să fie mai fain? Categoric da! Bineînțeles că se putea! Dacă Gaiman chiar își dorea să facă o poveste foarte faină, ar fi putut. Din punctul meu de vedere Gaiman a cochetat cu ideea de a crea un altfel de Watchmen și eșuează lamentabil când realizează cât este de lucru ca să creezi așa ceva.

De ce 2 stele: pentru că insuficient dezvoltat, plin de clișee și cu o poveste care scârțâie rău de tot datorită faptului că este tratată superficial.

Harlequin Valentine de Neil Gaiman
My rating: 2 of 5 stars

Povestea Arlechinului repovestită într-o cheie modernă de Neil Gaiman.

Plictisitooooooooor volum! Groaznic! Grafica e groaznică! Enervantă, deranjantă, te pune în imposibilitatea de a urmări povestea! 

John Bolton poate că are fanii săi dar eu clar nu mă număr printre ei! 

Ideea lui Gaiman e drăguță, chiar simpatică, însă punerea în scenă poate alunga cititorii și poate distruge întreaga poveste. O și face, de altfel. 

Degeaba iei o poveste clasică, plină de potențial precum cea a Arlechinului, bagi o răsturnare de situație interesantă și dai de pământ cu ea din cauza unei grafici nefericite și al unui scenariu scheletic care ajunge scheletic datorită alegerii de tristă amintire a unui artist de genul lui Bolton.

De ce 2 stele: pentru că ideea lui Gaiman e faină. Altfel ar fi primit doar 1 stea.

Only the End of the World Again de Neil Gaiman
My rating: 3 of 5 stars

Lawrence Talbot locuiește în Insmouth și suferă de licantropie. Istoria plină de magie și diavolesc care împresoară orășelul îl aduc în preajma unor evenimente supranaturale în care va juca rolul principal.

Ah, cât de bine și interesant începe povestea lui Talbot pentru ca, ulterior, să se prăbușească vertiginos. Ceea ce se anunța o poveste magică cu influențe filosofice marca Lovecraft se duce naibii datorită unor intepretări facile marca Gaiman. Povestea chiar are potențial, probabil că dacă ar fi doar o proză scurtă, ar fi de un impact memorabil, așa însă pică în categoria cărților care se citesc și se uită aproape instantaneu.

Grafica mi-a plăcut foarte mult. Grotescul imaginilor se potrivește perfect cu narațiunea însă nu poate salva povestea.  P. Craig Russell îi bun, îi foarte bun și știe cum să se adapteze la istorioarele care i se propun pentru a le desena. Din păcate nu are cum să facă mai mult decât a făcut deja.

De ce 3 stele: în primul rând datorită primelor 20 de pagini și datorită graficii. Ideea este bună, mult potențial lăsat de izbeliște din nu pot să înțeleg ce motiv. Cică Troy Nixey îi bun, nu mă îndoiesc, însă nu cred că această colaborare îi face cinste. De altfel, din câte știu eu, nici nu a mai colaborat cu Gaiman. Nu mă miră…

Serie de autor Neil Gaiman: Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader? și The Last Temptation


Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader? de Neil Gaiman
My rating: 5 of 5 stars

Batman mort? Batman chiar mort? Da… Catwoman, Joker, Pinguinul și alții stau lângă sicriul său, la priveghi, și-și povestesc cum l-au cunoscut pe Batman, prin ce aventuri au trecut cu el și cum au relaționat cu Omul Liliac. Multe povești surprinzătoare cu intrigi șocante și răsturnări de situații neașteptate.

Gaiman are unele povești fabuloase. Whatever Happened to the Cape Crusader? este una dintre ele! Pe măsură ce citeam volumul îmi scăpau exclamații de surpriză și dădeam fuga la Elena ca să-i spun cum evoluează narațiunea. Ascultă-mă ce-ți spun, rar ți-a fost dat să citești o astfel de interpretare a psihicului din spatele măștii de liliac și a relației dintre acesta cu orașul Gotham și răufăcătorii din el. Extraordinară intepretare!

Pe lângă povestea care te ține cu sufletul la gură, avem parte și de o grafică excelentă care vine în ajutorul scenariului și amplifică tensiunea care crește pagină cu pagină.

Andy Kubert, Matt Wagner, Simon Bisley, Bernie Mireault , Mark Buckingham își dau în petec și-și fac de cap în acest volum, sigur atrași și de imaginația lui Gaiman, ceea ce nu poate decât să bucure cititorul. 

Este adevărat că povestea mi s-a părut mult, mult prea scurtă – eterna problemă la Gaiman – și că se putea dezvolta și complica mult mai mult având în vedere perspectivele pe care le-a deschis. Din păcate Gaiman decide să fie foarte tranșant și să reducă foarte mult intepretările care se cer pe măsură ce narațiunea evoluează.

De ce 5 stele: pentru că este o perspectivă extrem de interesantă și fascinantă, foarte fain ilustrată!

The Last Temptation de Neil Gaiman
My rating: 3 of 5 stars

Lui Steven îi este frică. De povești cu fantome, de faptul că o să devină adult, de absolut tot… Până când îl întâlnește pe Showman și primește un bilet la spectacolul horror pe care acesta îl găzduiește, spectacol pregătit special pentru Steven deoarece misteriosul Showman are o ofertă extrem de tentantă pentru fricoșii precum Steven…

Povestea simpatică dar multe prea moralistă ca să fie pe placul meu. Plus că se pierde mesajul datorită faptului că Showman-ul Alice Cooper trebuie să fie prezent într-un mod cât mai apetisant și atrăgător pentru public. 

Ok, perfect de acord, ca să-ți poți trăi cu adevărat viața trebuie să-ți înfrângi fricile. Faptul că nu știi dacă ce i se întâmplă lui Steven este real sau doar în capul său te face să te implici în poveste, însă modul în care decurge scenariul și deznodământul te îndepărtează de mesajul pe care Gaiman vrea să-l transmită pentru că ajunge mult prea pueril. 

Michael Zulli își face foarte bine treaba. Din punct de vedere grafic, volumul este o încântare (seria a apărut în 1997) și de multe ori este peste scenariu. 

Nu-i una dintre cele mai bune benzi desenate ale lui Gaiman dar nici cea mai proastă. Este acceptabilă mai ales că a fost gândită ca o bandă desenată comercială.

De ce 3 stele: pentru că ajunge să fie plictisitoare și banală, grafica fiind singurul element care salvează volumul.