Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă de Olivier Sibony

Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă de Olivier Sibony

Nota mea: 5 din 5 stele

Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă este genul de carte care-ți poate zgudui din temelii lumea și felul în care gândești.

Extrem de bine organizat și cu o serie de argumente clare și succinte, Sibony reușește să ofere cititorului un studiu cât se poate de util pentru antreprenori, lideri, angajați cu responsabilități și libertăți de decizie, dar nu numai! Dacă ești conștient de capcanele iluziilor cognitive și de cât de mult îți pot afecta acestea viața de zi cu zi, cartea lui Sibony nu trebuie să lipsească de pe noptiera ta! Dacă nu ești conștient de cât de periculoase sunt iluziile cognitive pentru viața ta de zi cu zi, atunci categoric trebuie să citești cartea lui Sibony!

Volumul este structurat foarte prietenos și vine cu câte o recapitulare la sfârșitul fiecărei capitol a temelor care au fost aprofundate anterior. Scurte explicații și sfaturi sunt oferite pentru cimentarea multiplelor informații oferite de autor, astfel încât după lecturarea cărții îți este suficient să te oprești doar la acele recapitulări pentru a identifica iluzia cognitivă cu care te confrunți. 

Iluziile cognitive și capcanele acestora sunt adevărate jaloane pe care oamenii de afaceri și liderii politici încearcă să le evite făcând slalomuri care par de-a dreptul spectaculoase, însă de cele mai multe ori, după cum se poate vedea din cartea lui Sibony, acești lideri de succes din politică sau business, reușesc cumva să ia toate jaloanele în picioare și să se împiedice la rând până când ajung cu picioarele rupte și capetele sparte. Rog să-mi scuzați metafora anterioară, însă când te gândești prin ce a trecut Elf Aquitaine, companie din Franța care a crezut în invenția prezentată de niște băieți care le-au spus că dețin un avion cu un echipament special care poate mirosi petrolul din aer, nemaifiind necesare săpături, nu ai cum să nu te gândești la cât de rău s-au putut împiedica managerii de la Elf Aquitaine când au decis să investească sume uriașe de bani, nu doar din bugetul companiei, cât și din bugetul de stat, deoarece Elf Aquitaine a reușit să convingă prim ministrul și președintele Franței să ajute cu bani matrapazlâcul avionului copoi. Șmecheria a durat mai bine de patru ani și a consumat 1 miliard de franci, iar între 1977 și 1979 escrocii au primit mai mulți bani decât investitori și membrii din board-ul Elf Aquitaine. 

Pare teribil de amuzantă stupiditatea acestei companii franceze din anii 1970, nu? Ei bine, exact aceeași poveste se repetă în 2004, în California, SUA. Compania Terralliance înființată de inginerul NASA Erlend Olson strânge bani pentru un avion care poate mirosi petrolul din aer. Șmecheria merge din nou și se pierd în jur de jumătate de miliard de dolari. 

Poveștile menționate mai sus sunt reale, se pot verifica.

Cum e posibil ca aceeași șmecherie să se întâmple de două ori și să coste la fel de mulți bani? Ei bine, Sibony explică foarte clar de ce oameni cu experiență pot lua decizii de o stupiditate uneori șocantă. Cad pradă mirajului poveștii și, în ciuda cunoștințelor și a experienței pe care o au, în ciuda cercetărilor făcute, sunt atât de vrăjiți de pitch-ul vânzătorului încât decizia este deja luată de la prima prezentare. Iar dacă investitorul nu este dispus să încerce să înțeleagă nu doar discursul și prezentarea comunicatorului, ci chiar rolul său ca receptor al respectivelor informații, atunci lentila care distorsionează adevărul preia controlul în favoarea unei acțiuni, altminteri, fantasmagorice.

Cartea este plină de exemple din viața reală și este foarte ușor și plăcut de citit. E plină de învățăminte pentru orice persoană dispusă să accepte faptul că iluziile cognitive pot crea dezastre, dezastre care s-ar putea să ne fi dus viața într-o direcție complet greșită și diferită față de ceea ce am fi putut avea și fi, strict din pricina unei iluzii cognitive care ne-a ajutat să ne păcălim într-un mod atât de categoric.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din cartea lui Sibony e cât este de util să înțelegi când ești într-o situație de escaladare a angajamentului. În momentul în care o situație solicită angajamente constante, prima întrebare pe care trebuie să ți-o adresezi este dacă returnarea investiției justifică resursele adiționale solicitate. Războiul din Vietnam este un exemplu de escaladare a angajamentului din care statul american nu a reușit să iasă la timp. Proiectul Saturn al General Motors este un alt exemplu grăitor. Punctual, unele investiții trebuie să fie acceptate ca pierdute astfel încât alte angajamente să nu mai fie făcute și să cauzeze și mai multe pierderi. 

Escaladarea angajamentului este important și în plan politic, dacă nu chiar foarte important, având în vedere cât este de dificil să renunți la o serie de decizii sau parteneriate care păreau că pot aduce o returnare a investiției extrem de profitabilă. E mai bine, uneori, să pierzi câteva lupte astfel încât să poți câștiga războiul.

Recomand cu încredere și cu plăcere cartea lui Sibony și sunt sigur că vă poate fi de folos în foarte multe situații și că veți avea foarte multe de câștigat de pe urma aceste lecturi!

1924. Anul care l-a creat pe Hitler de Peter Ross Range

1924. Anul care l-a creat pe Hitler de Peter Ross Range

Nota mea: 3 din 5 stele

Mă așteptam să citesc o carte dedicată exclusiv anului 1924 sau a anilor pe care Hitler i-a petrecut în închisoarea din Landesberg după puciuș eșuat, însă autorul se ocupă foarte mult de perioada de dinainte ca Hitler să intre în NSDAP și, mai ales, de perioada în care acesta începe să-și croiască drumul către vârful partidului. O atenție deosebită este acordată pregătirii și a desfășurării puciului,  astfel că mai bine de jumătate carte este despre Hitler de dinainte de 1924. 

Nu a fost neapărat o dezamăgire, doar că îmi doream să cunosc în detaliu ce s-a întâmplat în perioada sa de prizonierat, cum a lucrat la carte, cu cine s-a consultat, ce s-a întâmplat în cel mai amănunt în celula sa de la Landesberg. Este adevărat că Range oferă multe detalii, mai degrabă picanterii care, după cum am observat, nu lipsesc din aproape nici o carte despre liderul nazist de parcă acest gen de observații l-ar face pe acesta și acoliții săi mai puțini oameni adevărați și mai degrabă ciudățenii ale naturii. Detaliile oferite de Range sunt interesante întrucât trece în revistă vizitele pe care Hitler le primea, programul acestuia, meniul, discuțiile politice, însă și felul în care membrii naziști erau tratați preferențial, bucurându-se de muzică, băutură și petreceri sub atenta oblăduire a Führer-ului. 

Nu am foarte multe de spus despre volum, îl recomand celor împătimiți de studiul perioadei și a personalității lui Hitler, întrucât este o lectură ușurică, o cărțulie subțirică și destul de interesantă care oferă o oarecare lumină asupra perioadei petrecute de Hitler la închisoare.

Dar dacă vrei să înțelegi cum Hitler a ajuns la putere și modul în care s-a construit Mein Kampf-ul în mintea lui, recomand biografia scrisă de Ian Kershaw, singura biografie a lui Hitler pe care am citit-o și mi s-a părut că a tratat cu profunzime și rigurozitate fiecare aspect al personalității acestuia.

De ce 3 stele:

Pentru că se ocupă prea puțin de efectiva ședere a lui Hitler în închisoare deși titlul tocmai asta promite.

Prezentarea editurii:

Înainte de venirea la putere a lui Hitler în Germania, a existat un an 1924. Acesta a fost anul transformării finale a lui Hitler în autoproclamatul salvator și în conducătorul infailibil care avea să interpreteze și să distorsioneze tradițiile istorice germane pentru a-și susține viziunea asupra celui de-al Treilea Reich.
Tot ce va urma – adunările și revoltele, punerea în practică a unei idei malefice catastrofale – se va cristaliza într-un singur an definitoriu. 1924 a fost anul pe care Hitler și l-a petrecut departe de societate, în închisoare, înconjurat de ceilalți conspiratori, autori ai eșuatului Puci de la berarie. A fost un an în care a citit și a scris mult, un an al discursurilor în sala de judecată și al unui proces pentru trădare, un an de plimbări prin curtea închisorii, declamându-și ideologia, în timp ce lucra cu înfrigurare la cartea care avea să-i devină manifest: Mein Kampf.
Peter Ross Range s-a bucurat de o carieră deosebită ca scriitor și editor, iar activitatea lui l-a purtat pe tot globul. În plus față de meseria sa de scriitor freelancer, a fost corespondentul revistei Time în Germania și Vietnam, în anii 1960 și 1970, și a servit ulterior drept corespondent la Casa Albă și corespondent diplomatic pentru US News & World Report. Actualmente, este editor al revistei politice Blueprint.

Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez

Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez

Nota mea: 3 din 5 stele

 Florentino Ariza și Fermina Daza s-au iubit năvalnic în tinerețe, însă Fermina se căsătorește cu un doctor bogat, trădând astfel iubirea lui Florentino Ariza. Iubirea lui Ariza este uriașă, iar el își planifică viață pentru a o recâștiga, indiferent cât timp îi va lua.

Am citit Dragostea în vremea holerei imediat după  Un veac de singurătate și m-am simțit extrem de ciudat, dat fiind că cea dintâi nu este nici pe departe la fel de frumoasă și fascinantă ca cealaltă. Scriitura e la fel de plăcută și  ademenitoare, o adevărată desfătare, doar că nu am reușit nicicum să empatizez cu personajele, cu povestea lor, cu absolut nimic.

Ce să zic, e adevărat că poveștile de dragoste sunt în egală măsură greu și/sau ușor de iubit, taberele se împart întotdeauna și sunt radicale, ca să nu mai spun că trebuie minuțios construite și dezvoltate, că cititorul trebuie să implice afectiv în poveste închizând triunghiul amoros. E clar că o poveste de dragoste scrisă nu există fără cititor, fără triunghiul amoros menționat mai sus. Prin urmare, iubirea lui Florentino și a Ferminei, cu mine între ei, nu s-a consumat deoarece nu mi-am asumat nici măcar rolul de voyeur sau observator cinic, ci mai degrabă m-am regăsit în pielea unui trecător de pe stradă care vede doi oameni ce se țin de mână și ridică din umeri. 

Așteptările mele sunt uriașe de la Marquez, e clar, iar Dragostea în vremea holerei m-a dezamăgit. Singurul citat care mi-a rămas în minte a fost observația unui personaj legata de faptul că, mai nou, holera se pare că se manifestă prin găuri de gloanțe în craniul bolnavilor. Cam puțin pentru o carte de 480 de pagini din partea unui autor care m-a obligat să-i umplu de sublinieri o carte citită anterior.

Dragostea în vremea holerei este acel gen de roman accesibil oricui, lucru nu neapărat rău, ceea ce-l îndepărtează de mine. Nu pentru că nu gust literatură comercială, ba dimpotrivă, țin să subliniez că sunt fan San-Antonio,  Sven Hassel, Stephen King și alții, însă cumva Marquez mi-a părut că încearcă să atingă zona comercială utilizându-și talentul și inteligența pentru a-și umple portofelul. Culmea, nici măcar nuvelele de la începutul carierei de scriitor a lui Marquez nu m-au dezamăgit în halul în care a reușit să o facă Dragostea în vremea holerei.

O recomand, totuși, tuturor iubitorilor de carte, de Marquez, de povești de dragoste, întrucât scriitura lui Marquez este balsam pentru suflet.

De ce 3 stele: pentru că-i mult sub ceea ce poate Marquez, de fapt.

Prezentarea editurii:

”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste de dragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime de bărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut, timp de 50 de ani, curte unei femei.” Scott Steindorff ”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea era dragoste oricând şi oriunde, dar cu atât mai intensă cu cât se apropia de moarte.” În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza traiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize… La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţa lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai… (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început? Dragostea în vremea holerei, una dintre cele mai frumoase şi mai tragice poveşti de dragoste din literatura universală, a fost ecranizată în 2008, adaptarea pentru cinema a romanului fiind făcută de scenaristul Ron Harwoord, câştigător al Premiului Oscar şi al Globului de Aur.

Tony și Susan de Austin Wright

Tony & Susan de Austin Wright

Nota mea: 2 din 5 stele

Susan Morrow primește de la soțul de care a divorțat în urmă cu 25 de ani un manuscris: Animale nocturne. Manuscrisul este o poveste violentă și întunecată în care profesorul de matematică Tony Hastings alături de soția și fiica sa sunt acostați de o gașcă de indivizi, iar întâlnirea va schimba radical viața familiei Hastings. Pe măsură ce citește, Susan încearcă să deslușească ițele manuscrisului și retrăiește momente din căsnicia cu Edward, ajungând să-și pună întrebări incomode cu privire la căsnicia curentă și la viitor.

Sincer vorbind, nu am înțeles de ce Wright a ales să folosească acest artificiu în a-și scrie cartea, deoarece rolul lui Susan este nul în construcția și creșterea în itensitatea a poveștii care se vrea un thriller. Dacă există vreo filosofie pe care Susan ar trebui să o conceapă în urma lecturii manuscrisului, Wright nu o dezvoltă suficient. Mă așteptam, sincer să fiu, ca la un moment dat ceva radical să se întâmple cu Susan: să apară Edward răzbunător, să o ia razna soțul plecat în delegație, să o ia razna Susan etc. Motivul pentru care Edward i-a trimis manuscrisul a fost să-i arate lui Susan că nu a avut încredere în el. Insecuritatea lui Tony și incapacitatea acestuia de a lua decizii rapide în situații de criză, o fac pe Susan să se identifice cu el, însă culmea, mie-mi pare că e exact opusul lui Tony: Susan își ia la rece deciziile, le gândește, le învârte pe toate părțile, concluziile fiind clare pentru ea. Analizele trecutului îmi dau senzația că Susan are o singură problemă care nu ține, de fapt, de Edward și de manuscris, ci de faptul că soțul ei e posibil să o înșele. Dar Susan nu-și reproșează nimic într-un final. Dacă Tony dă dovadă de lașitate în a lua decizii cu privire la a acționa împotriva agresorilor, preferând să fie într-o continuă expectativă și așteptând o intervenție oarecum divină, Susan preferă să ia taurul de coarne în viață. Din punctul meu de vedere, Edward se identifică cu Tony, nu invers – decizia lui Edward de a nu veni la întâlnire zic eu că vine în susținerea acestei teorii. Nu știu dacă acesta e mesajul pe care a vrut Wright să-l transmită, dar asta am recepționat eu. 

Cartea este împărțită în două: de-o parte Susan și de cealaltă parte manuscrisul lui Edward. Nici o legătură între ele. Manuscrisul e destul de interesant, povestea Susanei, în schimb, e plictisitoare. 

Scriitura nu este un extraordinară, este exact cât trebuie de bună ca să treacă în mediocritate. Ideea e bună, dacă reușea să și lege cumva cele două lumi, era perfect. 

Filmul nu mi-a plăcut, prea exagerat comparativ cu cartea, iar dacă ar fi să nu-l compar deloc cu romanul din care s-a inspirat, aș spune că e prea mult glamour și că are imagini pretențioase tocmai ca să ascundă lipsa de substanță a poveștii. Imaginile amăgesc ochiul, ochiul păcălește creierul.

De ce 2 stele: pentru că mi s-a părut interesant doar manuscrisul lui Edward.

Prezentarea editurii:

Cu totul neașteptat, Susan Morrow primește manuscrisul unui roman scris de Edward, soțul de care a divorțat în urmă cu douăzeci și cinci de ani. Pe măsură ce citește, Susan și, odată cu ea, cititorul însuși pătrund din ce în ce mai adânc în viața personajului principal al romanului din roman, profesorul de matematică Tony Hastings, care călătorește împreună cu soția și fiica lui spre casa lor de vacanță. În vreme ce viața obișnuită, civilizată, a familiei Hastings cade pradă violenței și crimei, o sumedenie de amintiri tulburătoare  o aruncă pe Susan înapoi în trecut, provocând-o să se confrunte cu tenebrele propriei vieți și cu teama care îi amenință viitorul. Un thriller cutremurător se îmbină astfel cu o poveste despre teamă și regret, despre răzbunare și îmbătrânire, despre căsătorie și creativitate. Cu un talent literar unic, Austin Wright ilustrează fascinanta experiență a lecturii, prin relațiile pe care le creează atât între cititor și operă, cât și între autor și cititor, într-o scriere surprinzătoare și pasionantă.  

“Minunat scrisă – ultimul lucru pe care l-ai aștepta de la o poveste despre sânge și răzbunare. Frumos.”  – Saul Bellow

 “Tony și Susan este un roman inteligent, dar și o poveste tulburătoare despre lectură, căsătorie și răzbunare.” – The Times  

“Abil construită, elegantă și captivantă în egală măsură, aceasta este una dintre cărțile care merită să fie descoperite de o întreagă generație nouă de cititori.”  – Independent on Sunday  

“Tony și Susan este un roman tulburător, neobișnuit, despre poveștile pe care ni le spunem unii altora și poveștile pe care ni le spunem nouă înșine. O carte care te surprinde cu adevărat.” – Guardian

“Fascinant… Fermecător… Absolut irezistibil.” – New York Times  

Roman publicat în 15 țări