Concurs Firesc: Câștigă 2 cărți de Florin Bican de la Editura Arthur!


Și a venit și ziua cea mare, ziua în care organizez primul concurs pe blogul meu!

Editura Arthur pune la bătaie un pachet format din cele două cărți ale autorului Florin Bican: Şi v-am spus povestea aşa (cu semnătura autorului!) și Reciclopedia de poveşti cu rimă şi fără tâlc.

Ce e de făcut pentru ca acest pachet să poposească la tine-n bibliotecă? Nimic mai simplu:

1 – Dai like paginii de facebook a blogului Din carte-n carte al lui van F și like paginii editurii Arthur, asta dacă nu ești deja urmăritorul editurii pe facebook;

2  - Dă share pe facebook, twitter, google plus sau pe oriunde ai cont, la una dintre recenziile făcute celor două cărți ale lui Florin Bican de acest blog (le găsești aici și aici) sau acestui concurs, preia link-ul drept dovadă și pune-l în comentariul pe care-l vei lăsa conform punctului 3;

3 – Pentru că sunt două cărți în care imaginația zburdă precum un bidiviu năzdrăvan și pentru că, zic eu, cititorii au o imaginație cel puțin la fel de fermecătoare precum cea a lui Florin Bican, spune într-un comentariu, aici pe blog sau pe articolul publicat pe facebook, ce „job” crezi că ar avea personajele din basmele românești în ziua de azi. Florin Bican, de exemplu, l-a făcut pe Spân liftier într-un hotel din Paris. Ție imaginația ce-ți spune?

Cel mai nebunatic, șturlubatic, cutezător și „bicanian” răspuns o să primească-n dar pachetul anunțat mai sus. Necruțătorul juriul e format din cei doi Firești care vor decide după lungi dezbateri la cine să fugă premiul năzdrăvan.

Concursul se încheie în miezul nopții care închide ziua de 26.11.2014. Câștigătorul o să fie anunțat cu surle, trâmbițe și fără prezența televiziunilor în ziua imediat următoare.

Acestea fiind zise, dragii mei, pe cai că e concurs, nu promenadă!

Spor vă doresc și să vă lăsați imaginația să încalece pe-o șa!

E van F prezintă: Regele Carol văzut de Mite Kremnitz


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit ;)

My rating: 2 of 5 stars

 

La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I, situaţia politică a ţării e de aşa natură încât nici o altă aniversare – de tristă sau veselă amintire – nu putea fi mai “sugestivă”. Toată lumea vorbeşte despre monarhie şi despre cum au construit străinii România cea bună. Editurile se întrec să publice memorii, analize, studii ajungând ca Humanitasul să anunţe o uşoară suprapunere cu ce a mai publicat Poliromul din memoriile Reginei Maria, iar Corintul şi Meteor Press-ul să publice cam aceelaşi lucru în acelaşi timp – cuvintele lui Mite Kremnitz despre Regele Carol.

Nu pot să nu consider această amplă desfăşurare de forţe ca parte a unui exces de zel, întrucât, dacă stau să caut înăuntrul cărtilor, descopăr că, de fapt, nici una nu aduce noutăţi considerabile. Valoarea lor informativă e mică spre zero, cărţile de la Curtea Veche, cum bine se ştie, sunt pline de poze şi până şi acestea se repetă, Boia face un rezumat de liceu al monarhiei, iar însemnările lui Mite Kremnitz au cam aceeaşi credibilitate pe care ar avea-o o biografie a lui Ion Iliescu scrisă de Corina Creţu (sau una a lui Băsescu scrisă de Roberta Anastase).

Cartea nu aduce poveşti din sânul familiei regale, în ciuda faptului că autoarea a fost soţia doctorului regelui şi o apropiată a reginei.  Nu aduce nici informaţii din culisele puterii, ba, pe ici pe colo mai şi cosmetizează faptele, cum a fi, de pildă, povestea intrării Regelui în ţară mult mai credibil istorisită de Cioroianu în Cea mai frumoasă poveste a sa. Ce m-a deranjat la modul serios este că autoarea declară că Regele a fost “silit” să accepte tronul, lucru despre care ştim bine şi clar că este fals, ea nemaipomenind de cei care au putut (şi au făcut-o) să refuze acest tron, lucru ce a stat şi la îndemâna principelui de Hohenzollern. Biografia se roteşte în jurul “drumului de fier” (implementarea şi dezvoltarea reţelei de căi ferate), a lui Brătianu şi se concentrează destul de mult asupra crizelor de autoritate ale lui Carol şi asupra Independenţei României.

Cu siguranţă o cărticică de după-amiază, dar încă ezit dacă să o recomand pentru aşa ceva sau dacă nu ar fi mai bine să mergeţi la un film…

De ce două stele: pentru că recrează vag atmosfera epocii.

Micuţul Nicolas vine să-i fericească pe cititorii Jurnalului unui puşti!


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit ;)

My rating: 5 of 5 stars

Goscinny este unul dintre scriitorii mei favoriți dintotdeauna!

Încă mă mai chinui să-mi fac rost de ediția completă a Asterix-ului. Iznogoud am câteva numere și le vânez pe restul ca pe pâinea caldă. Din Les Dingodossiers am 4 volume, ediții vechi, cred că-mi mai lipsesc 3 sau 4 volume ca să am edițiile complete. Am toate aventurile lui Iznogoud, Lucky Luke și Asterix în format electronic dar nu se compară cu tipăriturile. Nu e aceeași senzație și plăcere. Pentru că sunt fan tipărituri, vă dați seama de bucuria care m-a încercat când am văzut că Le Petit Nicolas a început să fie tradus și la noi!

Nicolas e un puștan care are o viață normală. Joacă fotbal, fuge de la școală, sparge vaze-n casă, se bate cu colegii. Și are o mulțime de colegi de clasă care sunt și ei pe primul loc la năzbâtii. Micul Nicolas este un volumaș despre aventurile pe care copilăria le oferă puștilor prea plini de energie, năzdrăvăniile pe care aceștia le încearcă și încurcăturile în care intră.

Umorul lui Goscinny cred că este cunoscut de toată lumea, mai ales de cei de-o vârstă cu mine. Aventurile lui Nicolas nu mi-au căzut în mână, nu am citit niciodată nimic în care să apară Nicolas și nu am văzut nici filmele cu el. Întâmplarea a făcut să văd Goscinny pe copertă, cartea zărind-o la librăria Bastilia din București și mi s-a pus pata pe ea. Trebuie să o citesc!

Da, e idilică viața puștanilor care-l înconjoară pe Nicolas, dar cui îi pasă? Eu nu-mi aduc aminte să fi văzut răutate în lume pe când aveam 7 sau 8 ani. Eram toți în lumea noastră, inocentă, plină de posibil, trăiam cu succes și efectiv sloganul celor de la Nike. Or Goscinny exact asta vrea să redea: fascinanta și ireala lume imposibilă a vieții de copil.

N-ai cum să nu-l îndrăgești pe Nicolas! Eu când naiv, când inteligent, când zăpăcit, când prudent, când pus pe șotii, când fin observator al prietenilor săi.

Desenele lui Sempe sun old-school, cunoscătorii ştiu ce vreau să spun, completând perfect textul lui Goscinny. Te trezeşti că stai şi te uiţi la desene încercând să observi fiecare personaj ce năzbâtie face, cu ce se îndeletniceşte şi încerci să faci puzzle-ul pe care Sempe îl creează împreună cu Goscinny. Universul Micuţului Nicolas e bogat, e amuzant, e viu, e fascinant pentru că cei doi artişti se înţeleg foarte bine şi conlucrează perfect în interesul personajelor şi al cititorului.

Dacă eu mă bucur de aventurile unui nou puştan sunt sigur că puştanii adevăraţi sunt mult mai fericiţi decât mine, mai ales că au ce să citească pe lângă Jurnalul unui puşti al lui Kinney. La fel de amuzant, în altă tonalitate şi stil, bineînţeles, puştiul lui Goscinny este savuros şi întregeşte tabloul aventurilor, dilemelor şi problemelor puştilor şi a copilăriei uitate de adulţi şi din plin trăite de copii.

Ce să mai, din punctul meu de vedere cred că Micuţul Nicolas va merge umăr la umăr cu Greg Heffley şi vor face să râdă zeci de cititori mai mici sau mai mari.

De ce 5 stele: pentru că Goscinny te transportă-n trecutul plin de viață și fără de griji al copilăriei, un drum pe care arareori avem ocazia să-l facem cu zâmbetul pe buze. Râsul curat, fără obligații și amintirea aventurilor și a pocinoagelor din copilărie este neprețuit.

Editura Arthur prezintă: Lansări și evenimente speciale în săptămâna 17-23 noiembrie


Libraria Bastilia și Editura Arthur au plăcerea de a vă invita la lansarea cărții Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși de Florin Bican, cu ilustrații de Mircea Pop.
Evenimentul are loc luni, 17 noiembrie, de la ora 19,00, la mansarda Al 9-lea cer din incinta librăriei Bastilia, Piața Romană nr. 5.
Invitați: Răzvan Exarhu, Marin Mălaicu-Hondrari, Laura Albulescu

 

20 noiembrie, Târgul de carte Gaudeamus, București

Un căluț desenat îți aduce un rabat de nerefuzat.

Vino cu un cal năzdrăvan desenat de tine* la standul editurii Arthur din cadrul Târgului de carte Gaudeamus, joi, 20 noiembrie și îți oferim o reducere de 50% la cărțile lui Florin Bican.

*sunt aprobate inclusiv desenele făcute pe tabletă sau cele schițate pe genunchi în standul editurii.

21 noiembrie, Târgul de carte Gaudeamus, București

Zi de ateliere lejere

 

12:00 Atelier cu Mircea Pop – Cum să-ți tunezi calul năzdrăvan?

12:30 Atelier de benzi desenate cu Adina Popescu și Alexandru Ciubotariu

13:00 Atelier de poezie cu Flron Bican

Paper-and-Pencil-ateliere-modificare

 

22 noiembrie, Târgul de carte Gaudeamus, București

Ziua literaturii pentru copii Made in România

11:00 Lansare Și v-am spus povestea așa de Florin Bican

Participă: Adina Popescu, Florentina Sâmihăian, Laura Grünberg, Horia Corcheș

11:30 Lansare Istoria lui Răzvan de Horia Corcheș

Participă: Florin Bican, Adina Popescu, Cosmin Borza, Alexandru Ciubotariu

12:00 Lansare volum colectiv Cui i-e frică de computer - juniorii

Participă: Laura Grünberg, Florin Bican, Florentina Sâmihăian, Ioana Nicolaie, Adina Popescu

13:00 Anunțarea laureaților concursului de creație literară Trofeul Arthur

Juriul va prezenta argumentele pe baza cărora au ales manuscrisele câștigătoare pentru cele trei categorii de vârstă avute în vedere în cadrul concursului (0-7 ani, 8-14 ani, 14+).

Juriul este format din Elisabeta Roșca, Adina Popescu, Florentina Sâmihăian și Florin Bican.

Într-o cafenea, Dora Bruder își pierdea tinerețea – Patrick Modiano


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit ;)

S-a anunțat câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură 2014: Patrick Modiano. Am citit ceva de el? Nu. Am auzit de el? Nu. Ia să-i caut eu cărțile să văd ce-i poate condeiul!

L-am citit. Bifat. Și atât.

Modiano se pricepe la studii antropologice. Are un lirism specific franțuzesc însă care se pierde în metehnele și obsesiile care-l vânează pe Modiano – săpatul după informații neinteresante despre străzi, persoane, case și alte cotloane ale Parisului. O fi interesant pentru cineva obsedat de astfel de detalii. Pe mine m-a lăsat rece. Aproape mort. De plictiseală.

Nobel-ul bifează ciudăței, ăsta este unul dintre marele mistere ale contemporaneității, trebuie să recunosc. Și Modiano se cadrează perfect în trend-ul pe care juriul Premiului l-a adoptat.

Dora Bruder este genul de carte pe care o poate scrie (și sunt sigur că au și făcut-o nenumărați) un antropolog cu pata pusă pe o persoană dispărută în vremea celui de-al doilea război mondial. Robert Danton a scris ceva oarecum asemănător – a fost primul care mi-a venit în minte după ce am citit Dora Bruder. Au fost câteva propoziții simpatice, cu iz de vorbă de duh potrivită pentru status-uri de facebook și atât. Profunzime? Poate doar în dedicația cu care a vânat informațiile despre Dora. Talent? De detectiv, poate. Fler? Pe care doar juriul de la Stockholm îl poate observa și gusta. Scriitură? Pornind de la titlul și terminând cu el, acolo e talentul scriitoricesc al lui Modiano.

În cafeneaua tinereții personajele care se ivesc de după paravane alb-negru care miros a mucegai de dosare uitate-n subsoluri de arhivari cu pielea la fel de uscată și galbenă ca și documentele lăsate-n voia șobolanilor, personaje impersonale, imposibil de simțit. Spiritul anilor ʼ60 se simte așa cum se simte dimineața mirosul de cafea proaspătă de sub ușa unui vecin – te amăgește cu izul ei dar nu-ți lasă nicio șansă să o guști. Nici un personaj nu scapă de ochiul scrutător al lui Modiano și chiar de ai vrea, nu poți să te atașezi de personaje pentru că ajung doar simple și biete nume scrise, disecate și cercetate-n fel și chip de polițistul M. M-a dus gândul, pe măsură ce citeam Cafeneaua, la Toate Numele lui Saramago, însă nu pentru că Modiano s-ar putea compara cu magnificul Saramago ci pentru că Modiano mi-a părut că seamănă cu Jose…

Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit ;)

Nu știu cui și de ce i-ar putea fi pe plac Modiano și nu știu și de ce ar vrea cineva să citească mereu și mereu informații scoase din arhivele diferitelor instituții ale vreunui stat în loc să citească literatură.

Modiano spunea, la un moment dat, că el are impresia că scrie aceeași carte tot timpul. Exact aceeași impresia am și eu. Însă eu sunt obișnuit ca un scriitor să mă surprindă tot timpul cu următorul roman și nu să-mi lase impresia că noua sa carte este, de fapt, un alt capitol dintr-o carte pe care numai nu se hotărăște să o închidă între doar două coperți.

De ce 2 stele: pentru că nu cred că ai cum să dai o notă mai mare unui dosar care adună certificate de naștere, buletine, certificate de căsătorie etc.

 

Alte recenzii/opinii:

Dora Bruder:

Semne bune

Andreea Iulia Toma

 

In cafeneaua tineretii pierdute:

Filme-carti

Evantaiul memoriei

ROMLIT

Cum să râzi curat, nereciclat – Reciclopedia lui Florin Bican


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit ;)

My rating: 5 of 5 stars

În săptămânile în care nu am pus nimic pe blog nu am stat chiar degeaba. S-a înfiripat o relație specială între Răzvan cel mai tinerel și cărțile Editurii Arthur. Deși nu rezonam tot timpul, recunosc că majoritate volumelor citite de la Arthur sau Young Art mi-au fost pe plac. Prin urmare am decis că aș vrea ca și cititorii mei fideli să se bucure de cărțile pe care le citesc și le îndrăgesc, punând astfel la cale un concurs în colaborare cu Arthur și Young Art. Da, primul concurs de pe blogul meu! Un concurs care mă bucură și sper să vă entuziasmeze și pe voi. Așadar, țineți aproape pentru că săptămâna asta vi se pregătește ceva!

Una peste/sub/după/lângă alta eu, de fapt, vroiam să vă povestesc vreo două lucruri despre Reciclopedia lui Florin Bican.

Florin Bican e un fel Bill Willingham autohton – parcă v-am mai spus asta dar comparaţia mi se pare mult prea potrivită ca să renunţ degrabă la ea. Reinventează vechile personaje și poveștile folclorului românesc aducându-le în contemporaneitate.

În Reciclopedia, Bican îl ia pe Făt-Frumos și-l transformă în Bulă la vrerea unui Spân liftier la un hotel din Paris. Care e deznodământul vă las pe voi să-l descoperiți însă vreau să vă spun că Făt-Frumos al anilor două mii se ocupă cu salvarea propriei piei și lasă prințesele în plata lor.

Pe lângă Făt-Frumos o să ne mai întâlnim cu Marean, care face liceul militar în Uzbekistan pentru că nimeni nu are ac de cojocul lui, și cu Robert care se întrece la un concurs de înjurături cu profesoara de limba română care-l convinge că adevăratele înjurături nu se învață pe stradă ci, mai degrabă, citind clasicii literaturii românești.

Desene de Matei Branea

Scrisă-n versuri și animată de desenele lui Matei Branea, Reciclopedia este una dintre cărțile care ți se vor lipi de suflet.

Bican e teribil de amuzant și versurile sale curg parcă dintr-o cisternă plină cu gaz ilariant. Efectiv nu te poți opri din râs! Deși nu sunt un fan al poeziei și nici nu pot să spun că mă pricep foarte mult la acest stil literar, Bican m-a atras în lumea imaginată de el și m-a cucerit definitiv cu umorul său pentru că povestea se leagă-n rimele lui de parcă un țesător invizibil prinde cuvintele și le dă viață. Da, la Bican totul curge și se formează rapid, transportându-te printre hohote de râs în fascinanta și nebunatică lume a scriitorului.

Reciclopedia e genul de carte pe care o vei reciti până la adânci bătrâneți și la care vei râde de fiecare dată.

De ce 5 stele: pentru că este extrem de amuzantă, pentru că este foarte inteligent scrisă, pentru că te poate scoate din orice depresie, pentru că abia ce ai terminat-o și îți vine să te apuci din nou de ea.

Și v-am spus povestea așa – Florin Bican


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit ;)

Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși  de Florin Bican
My rating: 4 of 5 stars

Săptămâna asta v-am pregătit ceva surprize. Cărţile lui Florin Bican fac parte dintre ele. Reciclopedia şi Şi v-am spus povestea aşa, de exemplu, au fost două surprize extrem de plăcute pentru mine pe care vreau să le împărtăşesc cu voi.

Mai întâi am făcut cunoştinţă cu Reciclopedia, dar despre ea zilele următoare pentru că vă pregătesc ceva nemaivăzut.

După Reciclopedie am luat imediat la lecturat a doua carte scrisă de Florin Bican - Și v-am spus povestea așa.

Ei bine, de această dată, Bican nu mai atacă-n versuri basmele, ci le rescrie în proză, frumos, în cadru organizat.

Un cal fermecat este prins de un spân care este pe jumătate om, pe jumătate schelet și-l transformă și pe el după chipul și asemănarea noului stăpân. Jumătate de Iepure Șchiop, noul nume al căluțului fermecat, își vede jumătatea din carne cum o ia la fugă și-și pierde orice speranță de a redeveni vreodată întreg. Din fericire există un Făt-Frumos și o frumusețe de prințesă care-l salvează de spân pe căluțul nostru și, ca să vezi minune, mai vin și alți copitați năzdrăvani care încep să-și depene aventurile. Pe măsură ce bidivii își povestesc propriile variante la aventuri ce ne par cunoscute, jumătatea pierdută a lui Jumătate de Iepure Șchiop începe să fie dezgropată și se ițește încetul cu încetul din pământ. Oare vor reuși năzdrăvanii să-l ajute cu poveștile lor pe Jumătate de Iepure să fie din nou întreg?

Bican este Willingham al României. Ne poartă prin cunoscutele basme românești precum Făt-Frumos cu părul de aur, Tinerețe fără bătrânețe sau Povestea lui Harap-Alb, însă povestitori sunt caii care i-au purtat în spate pe eroii principali.

Interpretările lui Bican sunt deosebit de hazlii, inteligente și fascinante. E adevărat că, pe măsură ce înaintezi în basmul și explicațiile lui Bican, începi să-ți dai seama că varianta lui Bican parcă are mai mult sens decât originalul. Parcă se încheagă mai bine. Parcă te-ndeamnă la crezare. Ei bine, trebuie să recunoaștem că, totuși, Bican a avut avantajul de a lucra pe o poveste deja scrisă și gândită de la zero și a avut un oarecare timp de studiu dedicat criticii, dar asta nu presupune că narațiunea nu e bine construită și captivantă.

M-a surprins tonul autorului care nu scrie nici pentru copii, nici pentru adulți. Scriitura sa nu se adresează unei vârste în mod special și, îmi pare, poate fi accesibilă oricărui cititor, indiferent de e în ciclul primar sau tocmai ce a împlinit 30 de ani. Ușurința cu care Bican înnoadă poveștile te seduce și te face să vrei să devii cel mai bun prieten al lui.

Poveștile sunt cunoscute, personajele la fel, ba autorul chiar pune pasaje întregi din basmele pe care le repovestește ceea ce înseamnă că pășim pe drumuri știute. Ce nu știam eu și nici tu, cititorule, este că lucrurile s-au întâmplat și altfel, iar căiuții năzdrăvani nu o dată au salvat situația, povestea, prințul și prințesa.

Și v-am spus povestea așa este una dintre acele cărți pentru copii pe care le citești cu un zâmbet larg pe buze și abia aștepți ca piticul care vorbește acum în dodii să înceapă să povestească cu tine despre basmele pe care i le-ai citit. Eu abia aștept să discut critic la adresa lui Bican cu Vlăduț.

De ce 4 stele: deoarece cartea este foarte bine construită, bine scrisă și ilustrată, poveștile amuzante și personajele ușor de îndrăgit – o întoarcere plină de haz pe terenul basmului românesc.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 212 other followers