Marțianul de Andy Weir

Marțianul de Andy Weir

My rating:  4 of 5 stars 

Sunt destul de mulți răutăcioși care se iau de cartea lui Andy Weir pe nedrept, zic eu. Mie mi-a plăcut foarte mult, atât de mult încât am încercat și un mic experiment: am împrumutat cartea unei persoane care nu are nici în clin nici în mânecă cu SF-ul. Persoana respectivă a citit-o pe nerăsuflate și mi-a zis că o carte atât de faină și de intensă nu a mai citit de mult. Mi-a fost frică că detaliile o vor speria. Dimpotrivă! A găsit stilul lui Weir cât se poate de prietenesc și nonșalant, ba chiar a bucurat-o abundența de detalii științifice. Dacă volumul lui Weir poate să fie savurat și de alte persoane care nu citesc doar SF însemnă că a reușit să scrie o carte care excepțională, care trece dincolo de barierele unui singur gen = QED, buei hater-ilor!

Dar hai să vă spun despre ce este vorba: Mark Watney face parte din echipajul Ares 3 care are drept misiune explorarea planetei Marte la nivelul solului timp de două luni. O furtună de nisip dă peste cap misiunea și membrii echipajului părăsesc în grabă planeta lăsându-l în urmă pe Mark pe care l-au crezut mort după ce o pală de vânt l-a aruncat departe de ei. Mark supraviețuiește și începe să-și planifice existența pe Marte pentru a rezista până când NASA îl va observa. Sau până când o să reușească să comunice, cumva, cu Pământul.

Romanul e foarte antrenant deși majoritatea timpului cititorul nu are altceva de făcut decât să-l asculte pe Mark cum mai dă peste o problemă, cum o rezolvă, cum perorează cu privire la soluțiile sale, monologuri lungi în care Mark își dă în stambă cu lux de amănunte cunoștințele sale de chimist și nu numai. Este adevărat că umorul lui lasă de dorit, însă acest lucru nu este un motiv să nu-ți placă de marțian pentru că nici nu ai avea de ce să ai pretenția să fie un entertainer, asta dacă ești un cititor cu picioarele pe sol – tot ce vrei de la el e să supraviețuiască condițiilor nepământene. 

Mai multă lume s-a declarat nemulțumită, ultragiată chiar, de faptul că Mark a reușit să cultive cartofi pe Marte și că detaliile pe care acesta le dă cu privire la cultura sa de tuberculi nu au nici o treabă cu realitate. Mnoh, ca să vezi ce probleme au unii. Nu faptul că un individ este pierdut pe Marte și că reușește să supraviețuiască unor condiții extreme timp de aproape doi ani, ci faptul că pune de o cultură de cartofi li se pare exagerat! Băi, dați-vă doo palme și un șpiț în ceafă și veniți-vă-n fire! E o fantezie literară! E un science-fiction! Noroc că Jules Vernes nu și-o scris cărțile în era internetului că era făcut pilaf pe toate blogurile si siturile de specialitate – nu-mi merg ghilimele pe tastatură așa că vă rog să citiți cu glas tare și voce ironică cuvântul specialitate.

O singură critică mi se pare adecvată în contextul Marțianului și are legătură cu faptul că Mark nu-și pierde mințile în cei doi ani în care stă singur cuc pe Marte. Este adevărat că o poți lua razna foarte ușor când ești singur atâta timp, însă astronauții sunt antrenați să trăiască în spații mici, ușor claustrofobice, în condiții nu tocmai de dorit și visat și  reușeșc să nu-și omoare coechipierul/coechipierii în anii cât stau doar ei în navele care zburdă prin spațiu. Păi, sincer acum, ce om întreg la cap ar putea suporta zeci de zile aceeași persoană fără posibilitatea de a scăpa de ea pentru câteva minute, să vorbească cu altcineva etc.? Până și de persoana iubită ți se ia și vrei o pauză după doar câteva zile și vorbim despre o persoană cu care poți să faci sex, care-ți face poftele și care te face să te simți important! După părerea mea dacă poți rezista în același spațiu închis câteva luni bune de zile cu mirosul, glumele și toanele unor străini, sigur poți să faci față mental unei perioade îndelungate de singurătate.

E adevărat că Mark nu dă semne că este un tip ușor handicapat emoțional și afectiv dar, revin, acest handicap este de fapt o abilitate care se educă pentru a putea practica o astfel de profesie.

Scriitura e surprinzător de OK. Având în vedere pregătirea lui Weir îi chiar excelentă! Nu mă așteptam ca un IT-ist (a se citi programator) să fie atât de expresiv și talentat în a construi o poveste utilizând alt limbaj decât cel binar. Umorul nu-l dă afară din casă însă capacitatea de a construi un text plin de detalii științifice astfel încât să nu plictisească, ba dimpotrivă, este o abilitate pe care cred că doar profesorii universitari o mai au și pe care o folosesc doar atunci când nu sunt foarte plictisiți de ceea ce fac. 

Povestea nu este doar a lui Mark care așteaptă să fie salvat pe Marte în timp ce cultivă cartofi, autorul aruncă-n focul narațiunii atât sediul NASA care fierbe căutând soluții ca să-l salveze pe astronaut și care înjgheabă tot felul de comunicate de presă și misiuni periculoase, cât și echipajul de pe Ares 3 care se trezește pus în fața unui moment extrem de delicat în clipa în care află că Mark trăiește.

Deci, avem poveste faină, scriitură excelentă, personaje plăcute, o narațiune dacă nu palpitantă măcar inteligentă și plină de informații interesante, prin urmare, dragă cititorule, ai în față o carte pe care nu ai cum și de ce să o ratezi! Dincolo de orice observații mai mult sau mai puțin răutăcioase din partea a diferiți ingineri, cosmonauți și fani SF oficial ofticați, Marțianul chiar merită citită și este, categoric, unul dintre cele mai bune romane traduse în limba română în anul 2015!

De ce 4 stele: ar fi fost 5 stele dacă Andy Weir nu ar fi încercat atât de mult să-l facă amuzant pe Mark. Glumele ca nuca-n perete nu doar că pot strica cheful la o petrecere, dar îți pot și aduce o stea în minus pe goodreads chiar dacă ai scris o carte care, zice eu, o să ajungă cât de curând un clasic al genului.

Prezentarea editurii:

Membrii echipajului Ares 3 ajung pe Marte pentru o misiune programată să dureze două luni, dar o furtună puternică le dă planurile peste cap și sunt nevoiți să părăsească planeta după doar câteva zile. Însă numai cinci dintre cei șase membri ai echipajului se vor lansa spre Pământ. Mark Watney, pe care ceilalți îl cred mort, rămâne singur, cu resurse limitate de apă și de hrană. Și astfel pornește într-o uimitoare cursă pentru supraviețuire, reușind să facă ceea ce nimeni până atunci nu ar fi crezut că este posibil pe o planetă fără viață. Inteligența și umorul, stăpânirea de sine și ingeniozitatea îl vor ajuta pe Watney să facă față rând pe rând problemelor aparent insurmontabile. Dar va reuși el să se întoarcă teafăr pe Pământ? Și de unde îi poate veni salvarea?