My rating: 2 of 5 stars
Nu-mi dau încă seama dacă-i adevărat, nu l-am întâlnit pe Alessandro Baricco deocamdată, dar scriitorul acesta pare a avea două mâini. Cu una scrie ficţiune nebună, năucitoare, cu muzici, cu magie, haiku-uri, proză esenţială, cu cealaltă scrie cărţi de un realism aflat nu doar la capătul opus al lumii, ci şi al tuturor celorlalte lumi posibile. Pentru că da, Alessandro Baricco a numărat toate lumile posibile. De trei ori.
Mi-a plăcut Mr. Gwyn. Mai puţin decât Novecento, de pildă, dar, pentru că e presărat din cap până în picioare cu gânduri deştepte, cu expresii aiuritoare, pentru că acolo am văzut din primele rânduri diploma de doctor în filosofie a autorului pe care am gugăluit-o apoi, am clasat-o uşor printre cărţile de nota 10, 5 sele Goodreads şi 3 stele Michelin. Această “oarecum” continuare care nu are mare legătură cu originalul m-a dezamăgit cu aceeaşi “înflăcărare”.
E mişto ideea. Trei poveşti, în trei timpi şi trei mişcări, în trei timpuri nelocalizabile şi necronologizabile cu trei personaje surprinse în trei momente, dar parcă nu toate de fiecare dată în locul potrivit, o curioasă goană spatio-temporală, o joacă ciudată, corectă şi totuşi aberantă cu veşnicele categorii ale sensibilităţii, un fel de a arăta, dacă mai era nevoie, că spaţiul şi timpul nu sunt în afara noastră, ba, mai rău, că unii dintre noi le pot lua şi le pot modela ca pe nişte banale bucăţi de “plastalină”. De trei ori în zori e o carte scrisă în colaborare cu fraţii Coen, cu Frances McDormand în rolul principal, demenţială ca de obicei alături de Michael Caine şi Barry Foster. Cred că cea mai grozavă imagine cinematografică pe care mi-am putut face-o vreodată despre vreo carte. Ireală, evindent, dar placută şi, zic eu, corectă.
Ce nu mi-a plăcut atunci? Restul. O idee grozavă pusă repede în practică, neterminată şi nefinisată. Parcă Baricco ar fi fost presat să mai scoată o carte, lucru care nu mi se pare atât de oribil pentru că eu chiar cred că, dacă nu scrie singur cu mâna dreaptă, ar trebui să fie cineva care să îl împingă să scrie şi cu mâna stângă. N-o să mă supăr dacă nu e cea mai bună carte, dar o să mă bucur când va fi, iar Baricco are bunul obicei de a scoate adesea câte o carte care e cea mai bună. Singura problemă e că romanele lui nu se pot citi unul după altul. Cred că nici acestea două – Mr. Gwyn şi De trei ori în zori. Ca şi la Terry Pratchett, nu ştiu de ce, dar a doua carte nu mai intră. Poate mai târziu.
De ce doar două stele? Pentru că nu e o carte de cinci stele.
razvanvanfirescu.wordpress.com 