Sulița deșertului (Demon Cycle # 2) de Peter V. Brett

Sulița deșertului (Demon Cycle # 2) de Peter V. Brett

My rating:  4 of 5 stars 

E clar! Brett atentează categoric la poziția de bestseller fantasy de care se bucură seria Cântec de gheață și foc a lui RR Martin!

Opt sute de pagini are al doilea volum din seria Demon și am devorat cam o sută de pagini pe zi, cam atât de palpitantă este continuarea seriei.

După ce am făcut cunoștință la sfârșitul primului volum cu Arlen care a devenit Omul glifat, acum e momentul să aflăm mai multe despre Jardir, nu doar cel care a furat sulița glifată de la Arlen și l-a lăsat pe acesta să moară în deșert ci acel Jardir de dinainte de a deveni Shar′Dama Ka și despre ascensiunea sa către putere. Astfel ajungem să cunoaștem mai bine cultura krasianilor și să descoperim anumite elemente extrem de importante legate de magia care poate să fie atât împotriva demonilor cât și a oamenilor.

Mă tot gândeam cum să spun în câteva cuvinte ce se întâmplă în carte însă sunt mult prea multe personaje și se întâmplă mult prea multe evenimente care sunt toate importante în evoluția povestirii astfel încât aș risca să ajung să scriu un articol de până la 400 de pagini. Până la urmă cred că cel mai constructiv este să vă spun în mare ce mi-a plăcut și ce nu la cel de-al doilea volum din serie.

În primul rând Brett se axează de data aceasta mai mult pe conflicte politice și interumane decât pe lupte cu demoni – ceea ce face povestea muuuuult mai faină și mai interesantă! Krasianii, care sunt un fel musulmani din cap până-n picioare (Războiul la lumina zilei = Războiul Sfânt, îmbrăcăminte, anumite idei religioase, construcția societății etc.), nu sunt neapărat fascinanți sau surprinzători datorită faptului că sunt musulmani deghizați pentru a putea juca un rol într-o povestire fantasy, cât pentru intrigile politice care sunt țesute în interiorul societății lor. Nici aici nu rupe gura târgului Brett, până la urmă toată lumea știe că religia merge mână-n mână cu puterea politică, însă povestea pe care o țese e alertă și plină de adrenalină. Dacă nu ceri mai mult de atât, nu ai cum să fii dezamăgit și nu are cum să nu-ți placă.

Dincolo de krasiani, îi avem pe oamenii Nordului care sunt cât se poate de banali în existența lor. Diplomația nu există decât într-o formă banală și mercantilă, organizația acestora ca și stat este inexistentă, singurul punct comun care leagă civilizația într-o oarecare măsură este lupta contra demonilor, deși și acolo fiecare lord își păstrează cu sfințenie secretul glifelor pe care le deține nedorind să le împărtășească cu vecinii săi. De aici și provocarea pe care și-a oferit-o singur Brett: cum să-i facă pe sălbaticii ăștia individualiști să lupte împreună? Eu sunt tare curios de rezultat…

Lucrurile se complică în momentul în care la urechile lumii ajung vești cu privire la existența Izbăvitorului: un luptător legendar care va elibera lumea de tirania demonilor. Unul este Arlen și este pe tărâmul nordicilor, celălalt este Jardir, acel barbar krasian care a decis să-i invadeze. Care este adevăratul Izbăvitor? Arlen care susține sus și tare că nu este cine spunea lumea că este, sau Jardir care strigă sus și tare că el este adevăratul și unicul Izbăvitor? Foarte, foarte fain îi faptul că cei doi ajung să se lupte unul cu celălalt indirect, fără să dea încă din nou nasul unul cu celălalt, confruntările ducându-se de la distanță și mai degrabă politic, economic și la nivel de imagine, creându-se astfel o tensiune care crește cu fiecare pagină dată și care duce către deznodământul invariabil, respectiv confruntarea dintre cei doi glifați.

Pe lângă Arlen, Jardir și Renna îi regăsim și pe mai vechii cunoscuți Leesha și Roger, însă nu am să vă dau prea multe detalii cu privire la cei doi, pentru că rolul lor în cursul poveștii este cât se poate de surprinzător.

Deși nu vine cu absolut nimic nou în domeniul fantasy, zic eu, Brett este un povestitor înnăscut, asta-i clar. Te ține cu sufletul la gură și reușește să creeze personaje cu care poți empatiza foarte ușor și care ajung să facă deliciul aventurii. Pe măsură ce narațiunea se dezvoltă și se complică, încep să apară răsturnări de situație care surprind și care te țin cu sufletul la gură.

Categoric este o serie care merită citită și care cred că are șanse să atingă nebunia pe care a cauzat-o Martin, singura diferență fiind că Brett nu are un personaj pe care să-l detești din toată inima așa cum are R.R.

De ce 4 stele: pentru că este o povestire rapidă, alertă, dinamică, plină cu de toate: de la sex la lupte aprige, de la povestiri de dragoste neîmplinite la personaje fabuloase și eroi fascinanți, comploturi și intrigi politice care au parte de răsturnări de situație ce te înfioară de plăcere.

O recenzie: Liviu

Prezentarea editurii:

A doua parte din seria Demon

Odinioara, erau puternici. Pe timpul Izbavitorului, au invins demonii. Dar vremurile acelea, daca au existat vreodata, au apus demult.

Arlen Bales a crescut intr-o lume cand cosmarurile bantuiau oamenii, care se ascundeau ca sobolanii. A ales sa lupte si astfel a devenit salvatorul neamului sau.

Numai ca acela care apare din desert si-si spune Izbavitorul Insusi nu este Arlen.

Ahmann Jardir poarta coroana Izbavitorului si a fost candva prietenul lui Arlen, insa acum isi conduce marea oaste spre nord, intr-un razboi sfant impotriva ciumei demonilor… si impotriva oricui ii sta in cale. Aliantele vechi sunt puse la incercare, cele noi sunt masluite si o noua specie de demoni trece neobservata…

„Peter V. Brett e unul dintre scriitorii nou afirmati care se numara printre preferatii mei. “

Patrick Rothfuss