My rating: 5 of 5 stars
Oooh, ce fantezie, ce nebunie, ce frumuseţe de cărţulie ai în faţă, habar nu ai, dragă cititorule!
Am citit volumaşul lui Gaiman mai întâi în engleză după care am aflat că urmează să apară şi la editura Arthur şi am mai citit-o încă o dată, atât e de faină. Mi-a plăcut suficient de mult cât să insist să o citească şi Elena, la fel cum am făcut şi cu Cei doi teribili, carte cu care atât am bătut-o la cap încât a cedat şi a citit-o în câteva ore, şi a fost la fel de entuziasmată ca şi mine.
Gaiman reuşeşte un adevărat spectacol deosebit de amuzant şi incitant care garantat îi va face pe puşti să adore cartea şi pe părinţi să o citească vinovat pe ascuns.
Nu mai intru în detalii ci vă las în compania unei scurte povestioare inspirată de cartea lui Neil Gaiman:
Salut Matei,
Am încercat să te sun, dar nu aveai semnal. Am trecut pe la tine ca să-mi cer scuze că nu am ajuns alaltăieri să-ți dau cartea lui Neil Gaiman, Noroc cu laptele… Mă gândesc că ești supărat, dar ceva extraordinar s-a întâmplat și ăsta fost și motivul pentru care nu am reușit să ajung.
M-am oprit la un magazin care vinde sendvișuri și mi-am luat la promoție un sendviș cu mușchi țigănesc și un lapte bătut.
M-am așezat pe o bancă ca să mănânc și am deschis cartea ca să mă mai uit la pozele lui Chris Riddell din Noroc cu laptele… când ce să vezi?!? Un ditamai dinozaurul mă înșfacă de ceafă și mă aruncă într-un balon care se înalță ca din pușcă în înaltul cerului!
Am rămas cu gura atât de căscată încât firimituri de pâine mi-au căzut în sân, bucățele de salată verde atârnau și se zbăteau în bătaia vântului, laptele bătut făcea bulbuci și împroșcam extrem de neelegant norii, haina mea și haina dinozaurului, iar o felie groasă de pâine se scutură de emoție din mâna mea și se izbi direct de un fel de buton ca un rubin care puse în mișcare o nebunie de mașinărie ce începu să facă la fel ca mașina mea de spălat când nu are chef să spele haine.
- Hei, Omul cu Laptele, iar te-ai pierdut?
Ce puteam să răspund, Matei? Habar nu aveam ce vorbea. Bine, aveam o idee, dar îmi era prea frică să o rostesc și să o cred, pentru că ceva-mi spunea că este foarte posibil să-mi las impresia că nu sunt în toate mințile și nu cred că m-aș înțelege cu mine cel fără toate mințile acasă.
M-am uitat la el, m-am uitat la cutia de lapte bătut, m-am uitat la sendviș și am vrut să mă uit și la carte, dar atunci am observat, când m-a răpit dinozaurul, cartea a rămas pe bancă! M-am panicat pentru că știu cât de mult îți doreai cartea și ți-am promis că ți-o aduc și acum, ca să vezi stupiditate, un dinozaur mă plimbă la sute de metri de pământ și eu am pierdut-o!
- Ăăă, domnule Dinozaur…
- Steg! Profesorul Steg, păi se poate?
- Domnule Profesor Steg, am uitat cartea pe banca de unde… de pe care m-ați ridicat ca să facem cunoștință și… aș vrea să o recuperez. E pentru un prieten și…
- Heheeeei! Cum să nu! Stai numai să apăs pe niște butoane, să activez mașina timpului și mergem după ea!
Matei, nu mai am loc pe șervețel să-ți scriu ce s-a întâmplat, poate ne întâlnim și am să-ți spun prin ce grozăvii am trecut ca să recuperez cartea. Pirați, Vampiri, Azteci și Zei cu un singur ochi, Poliția Galactică care e formată tot din dinozauri, curată nebunie, Matei!
Te rog să mă suni când găsești bilețelul de la mine că am încercat să te tot sun de dimineață și-mi spune că nu ai semnal. Sper că ești bine și că nu ești foarte supărat.
De ce 5 stele: pentru că este o povestire fantastic de amuzantă, excelent ilustrată, o adevărată aventură exotică care te va bucura şi entuziasma. Este una dintre acele cărţi pe care abia aştept să le citesc cu Vlăduţ, cărţi pe care cred că orice părinte ar trebui să le citească alături de copiii lor pentru a se distra împreună. E atât de uşor să o faci când există astfel de cărţi.
razvanvanfirescu.wordpress.com 