Serie de autor: Stephen King – 11.22.63


My rating: 4 of 5 stars 

De când a apărut am vrut să o citesc datorită subiectului neobișnuit pentru Stephen King, însă nu am reușit să mă apuc de ea. Am avut baftă și am primit-o în dar și de data asta nu i-am mai spus pas.

Motto: Mintea noastră nu poate concepe cum un om micuț și singur poate doborî un colos în mijlocul limuzinelor sale, legiunilor sale, mulțimilor sale, agenților săi de pază. Dacă o asemenea nonentitate a distrus conducătorul celei mai puternice națiuni de pe fața pământului, înseamnă că ne-a înghițit o lume a disproporțiilor și că trăim într-un univers absurd. – Norman Mailer

Dacă există dragoste, semnele de vărsat de vânt sunt frumoase ca niște gropițe în obraji – Proverb japonez

Dansul este viață.

Cum începe:

Niciodată nu am fost ceea ce se cheamă un plângăcios.

Fosta mea soție mi-a spus că principalul motiv pentru care mă părăsește e lipsa mea de „dispoziție emoțională” (de parcă individul pe care îl cunoscuse la întrunirile Alcoolicilor Anonimi n-ar fi avut nicio legătură). Christy zicea că m-ar fi putut ierta că nu am plâns la înmormântarea tatălui ei; îl cunoșteam de doar șase ani și nu aveam cum să înțeleg ce om minunat și generos fusese (și îmi dădea drept exemplu Mustang-ul decapotabil pe care i-l dăruise când a absolvit liceul). Dar apoi când nu am plâns nici la înmormântarea propriilor mei părinți – care au murit la distanță de doi ani unul de celălalt, tata de cancer la stomac, mama secerată de infarct când se plimba pe o plajă din Florida – a început să înțeleagă chestia cu „lipsa mea de dispoziție afectivă”. Eram „incapabil să-mi simt emoțiile”, cum se spune în limbajul AA.

Pasajul din deschiderea romanului este esențial pentru înțelegerea personajului și a drumului său prin timp, precum și pentru înțelegerea deciziilor pe care acesta le va lua de-a lungul aventurilor sale.

Jake Epping este un profesoraș divorțat care-și vede de viața sa monotonă până când un elev de la seral, un îngrijitor șchiop, scrie un eseu despre cum tatăl său și-a hăcuit familia într-o seară de Halloween din 1958. Culmea, un prieten de-al lui Jake, Al, bucătar la un restaurant fast-food care vinde incredibil de ieftin hamburgerii din carne de vită (care la prețul de vânzare par mai degrabă făcuți din carne de pisică sau câine) îl acostează și îi spune că în depozitul său există un portal care te poate transporta în timp. În anul 1958, mai exact. Și că va muri în curând și că ar vrea ca Jake să călătorească în tim și să-l oprească pe Lee Oswald ca să-l asasineze pe Kennedy. Zis și făcut! Jake acceptă, devine George Amberson și-și începe călătoria spre anul 1963, anul asasinării lui JFK. Doar că, între timp, George/Jake mai intervine în unele situații pentru a mai salva câțiva oameni – familia îngrijitorului șchiop fiind unii dintre ei. George îl urmărește îndeaproape pe Lee și începe să-l cunoască cât se poate de bine după ce acesta revine pe teritoriul american. În același timp cunoaște și o frumoasă bibliotecară de care se îndrăgostește nebunește. Toate astea alături de problemele pe care le întâmpină cu cei care țin pariuri, și care-l iau la ochi datorită sumelor mari pariate pe rezultate puțin probabile, vor complica extrem de mult lucrurile. Va mai reuși să-l salveze pe JFK? Va fi decizia potrivită salvarea lui? A acționat Oswald singur sau a avut complici? Ce se va alege de dragostea vieții a lui George/Jake?

Stephen King nu este unul dintre acei scriitori fenomenali pe care-i citești ca să te luminezi, ca să-ți pui mintea la contribuție, ca să te bucuri de minunatul și extraordinarul talent de a așeza cuvintele în moduri incredibile. Stephen King este un povestitor în cel mai adevărat sens al cuvântului. A învățat și brevetat o rețetă de scriere care funcționează aproape perfect! Scrie sute de pagini la o singură povestire și, totuși, nu te plictisești nicio clipă. Stephen King știe cum să scrie o poveste și cum să o lungească fără să te facă să te simți cum trece timpul. Da, nu cred nici eu că o să ia vreodată un premiu prestigios precum Booker-ul, dar asta nu-l face un scriitor de mâna a doua. Este un scriitor care-și cunoaște publicul și care știe ce povești îi plac suficient de bine cât să și scrie povești care să placă, la rândul lor, altora.

JFK 11.22.63 este una dintre cele mai complexe romane ale sale. Personajul principal este construit astfel încât aduce aminte de Străinul lui Camus. Poate pentru a-l face mai ușor de convins să călătorească în timp. Poate pentru că anii 2000 nu i se potriveau nicicum lui Jake, sau poate că Jake este unul dintre acei oameni care se simt alienați doar pentru că timpul în care trăiesc nu le este potrivit.

Pentru a-l înțelege pe Jake este obligatoriu să înțelegi și fraza citată mai sus. Jake nu pleacă într-o călătorie cel puțin ciudată la o cerere cel puțin dubioasă care-i propune o aventură cel puțin dementă, din plictiseală, ci datorită incapacității sale de a avea trăiri afective. Jake are nevoie de un kick care să-l facă să simtă ceva. Și decide să accepte misiunea din partea lui Al pentru a simți că trăiește și pentru a schimba viața puștanului care și-a văzut familia măcelărită de tată.

Romanul este bine construit și, deși are 800 de pagini, este destul de antrenant, chiar dacă sunt momente moarte și mai puțin tensionate care te pot îndepărta de narațiune. Lupta cu timpul și cea cu efectele pe care le pot avea intervențiile unui călător în timp asupra prezentui sunt subiecte care au dat bătăi de cap multor scriitori de-a lungul literaturii. Stephen King și-o ia și el de la timp. Nu reușește în primele pagini să facă ca povestea credibilă și nici nu reușește să explice foarte bine cum stă treaba cu resetarea timpului, cu efectul pe care-l are respectiva resetare, cum de Al a reușit să cumpere mereu carnea din 1958 deși nu avea la început bani din acea perioadă etc. Da, sunt probleme de logică în ceea ce privește explicațiile pe care King chiar se chinuie să le dea călătoriei în timp, probleme care-i dau bătăi de cap suficient de mari încât să le abandoneze la un moment dat – am impresia că ultimele modificări pe care le-a făcut cu privire la această chestiune au fost chiar înainte de a publica cartea J.

De-a lungul poveștii m-am întâlnit cu mai multe personaje și referiri la alte scrieri de-ale sale. Derry din IT, replici care aduc aminte de Shining și Danny Torrance, temele locului bântuit și ale răului care adastă pentru a exploda și a ucide ca-n Cimitirul Animalelor etc.  JFK 11.22.63 pare a fi mai mult decât o simplă poveste despre un personaj fictiv care călătorește în timp ca să-l salveze pe Kennedy. Pare a fi o poveste scrisă de un King aflat la o vârstă la care-și dorește să-și revizuiască sau, măcar, să-și treacă în revistă operele literare. Și o face prin singurul mod pe care-l cunoaște și-l cunoaște foarte bine: scriind o poveste care să-l oprească câte puțin la cât mai multe personaje. O adevărată călătorie în timp.

De ce 4 stele: pentru că, deși pare a fi și o subtilă analiză a propriei scriituri prin trecerea în revistă a temelor și personajelor pe care le-a ales și construit de-a lungul vremii, romanul are forța și vitalitatea specifice scriiturii lui King: te ține blocat în fotoliu pe toată perioada dedicată lecturii. Se putea și mai bine, clar, dar nu este un eșec total, chiar dacă pretențiile de la King sunt foarte, foarte mari, uneori parcă e ok să lași deoparte entertaining-ul cu care te-a obișnuit King și să te bucuri și de anumite mesaje subliminale.

Anunțuri

Un gând despre „Serie de autor: Stephen King – 11.22.63

  1. Pingback: Săptămîna SF&F: 8 – 14 martie 2015 | Galileo Online

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s