O poveste grimminală – Adam Gidwitz


My rating: 4 of 5 stars

Lucrurile cu O poveste grimminală sunt foarte simple: cartea este tradusă de Florin Bican, sunt povești clasice rescrise într-o cheie ușor horror, iar autorul este un tânăr foarte simpatic de-o seamă cu mine – elemente mai mult decât suficiente ca să mă atragă și care să mă facă să vreau să citesc cărțulia de față.

Cum începe:

O dată ca niciodată, toate poveștile erau de groază.

Gata, am înțeles. Nu mă credeți. Și aveți dreptate. Până acum câțiva ani, nici eu nu aș fi crezut. Fetițe cu scufițe roșii care țopăie prin pădure? De groază? N-aș prea crede.

Dar am început să le citesc. Pe cele ADEVĂRATE. Pe alea din cartea legată în pânză prăfuită și ascunsă hăt, într-un colț uitat al bibliotecii. Poveștile alea sunt ceva mai întunecate. Acolo nu prea găsești fetițe cu scufițe roșii.

Numai una. Și pe aia chiar o mănâncă lupul.

Cine nu-i știe pe Hänsel și Grettel?  Toată lumea, fără excepție! Ce nu știe toată lumea este că povestea lor adevărată este mult, muuuuult mai extraordinară decât cea pe care o știm noi. Păi, gândiți-vă numai la faptul că cei doi ajung să se lupte cu un dragon care chinuie regatul părinților lor, dragon care are un secret atât de înfricoșător și de sângeros încât îți va frânge inima și te va face să plângi cu lacrimi de crocobaur când îl vei afla.

Bine, e adevărat că asta se întâmplă abia la sfârșitul cărții, ce-mi veni să încep cu sfârșitul în loc să vă spun că părinții lui Hänsel și Gretel sunt un rege și o regină care-și omoară copiii cu sânge rece pentru a-și dovedi încrederea în servitorul lor Johannes cel Credincios? Le taie capetele! Pe cuvânt de onoare de cititor! Păi ăsta nu e motiv suficient ca să te iei să pleci în lumea largă pentru cei doi frați? Păi ce copil întreg la cap ar mai sta acasă cu niște părinți care le taie capetele? Și te mai miri că ajung să aibă încredere într-o vrăjitoare care vrea să-i gătească spre umplerea mațelor dumisale, că ajung la porțile iadului și câte și mai câte aventuri fabuloase!

Te-am făcut curios? Habar nu ai ce se mai ascunde-n paginile Poveștii grimminale! Îți garantez că nicio lampă din lume nu luminează suficient de puternic ca să-ți alunge fiorii de groază și pielea de găină care-ți vor da târcoale când vei citi cartea! Nu sta sub plapumă, pentru că trebuie să vezi ce e cu zgomotele care încep să se audă din senin în cameră! Și nici să nu care cumva să o citești când ești singur în casă pentru că trebuie să te asiguri că este cineva care să păzească de monstruozitățile care te pândesc la fiecare pagină. Eu te-am avertizat. De acum ești e cont propriu.

Mi-a plăcut foarte mult cartea lui Gidwitz. Amuzantă, terifiantă, palpitantă, ce să mai, un meniu complet care nu poate să nu te distreze și sperie în același timp.

De ce 4 stele: pentru că Gidwitz este amuzant, iar intervențiile pe care le are în timpul poveștii fac deliciul cărții. Un volum care sigur va fi savurat de copii și care-i va bucura pe adulții ce vor să-și aducă aminte de poveștile copilăriei povestite altfel decât așa cum le știau.

2 gânduri despre „O poveste grimminală – Adam Gidwitz

  1. Pingback: Săptămîna SF&F: 8 – 14 martie 2015 | Galileo Online

  2. Pingback: ,,O poveste grimminală” de Adam Gidwitz | Pasiunile mele

Lasă un comentariu