Beautiful You de Chuck Palahniuk

Beautiful you de Chuck Palahniuk

Notă: 2 din 5 stele

Prezentarea editorului:

Traducere din limba engleza si note de Mihaela Negrila

 

Un roman provocator, o satira a sexului și a consumerismului, „cam tot ce a trebuit sa fie 50 Shades of Grey, dar n-a fost…” (USA Today)

 

Penny Harrigan este provinciala venita in marele oras impinsa de visurile sale inca si mai mari: e stagiara si, in general, fata buna la toate intr-o firma de avocatura din New York. Intre drumurile dupa cafelele sefilor, viseaza sa treaca examenul de intrare in barou. Viata ei se schimba insa cind il intilneste pe miliardarul Linus Maxwell, fost iubit al unora dintre cele mai frumoase femei din lume, care acum e fericit sa-si petreaca tot timpul ducind-o pe ea pe cele mai inalte culmi ale placerii. Ceva nu e insa in regula: Max ia tot timpul notite in pat, caci, dupa cum urmeaza sa afle Penny, ea este cobaiul pentru construirea unei linii de jucarii sexuale pentru femei. Acestea sint atit de puternice si de eficiente, incit milioane de femei se calca in picioare la cozile din magazine, apoi se inchid in camera cu noii lor prieteni cu baterie si refuza sa mai iasa. Totul e parte dintr-un plan sinistru al lui Maxwell, pe care numai Penny il mai poate opri. Dar cum anume o va face?

 

„Tot ce se petrece in Beautiful You, ultimul roman al lui Chuck Palahniuk, are legatura cu sexul, ale carui reprezentari depasesc orice limita, cam tot ce ar fi trebuit sa fie 50 Shades of Grey, dar n-a fost… Totul e desacralizat, ars pe rug, de la cultura pop la celebritatile contemporane.” (USA Today)

 

„Chuck Palahniuk ne propune prin romanul sau un discurs satiric, o Lysistrata reinterpretata, o poveste despre care cititorii vor vorbi mult timp.” (San Francisco Chronicle)  

 

„Beautiful You este o satira a sexului si a consumerismului… Fantezia lui Palahniuk se afla in momentul ei de aur in acest roman burlesc.” (Publishers Weekly)

 

Foarte dezamăgit de ultimul volum tradus de Chuck Palahniuk la Editura Polirom.

 

Sunt fan Palahniuk. Am citit multe dintre cărțile acestuia, mai puțin Snuff, Invisible Monster, Tell-All, Make Something Up și Fight Club 2. Îmi place stilul lui violent și critica deschisă și agresivă pe care o aduce societății contemporane. Fără nicio reținere în exprimare, Chuck Palahniuk face parte dintre acei autori care nu au probleme când vine vorba de a testa limitele imaginației și ale scabrosului. Nimic din ce scrie Palahniuk nu este în afara firii umane. Întunericul și macabrul din narațiunile autorului american se pot găsi la știri. Tot ce le lipsește este nota de fantastic pe care acesta o acordă fiecărei povești doar ca să o facă puțin mai ușor de digerat de către publicul larg.

 

În Beautiful you, Palahniuk se avântă ca niciodată până acum, după cunoștința mea, în lumea intensă a senzațiilor și poftelor sexuale. Nu știu ce a vrut să fie Fifty Shades of Grey și dacă Palahniuk reușește să facă în Beautiful You ceea ce E.L. James nu a putut în bestseller-ul aclamat gospodine și tinere emotive. Cert este că avem o satiră a sexului și consumerismului. Din păcate nu am reușit să înțeleg de ce Palahniuk nu și-a dat mai mult interes în construcția personajelor principale din roman. Aici suferă crunt Beautiful You. Aici și la construcția narațiunii care, la un moment dat, parcă este scrisă pentru a jigni inteligența cititorului.

 

Penny vrea multe, dar nu știe exact ce. Nu reușește să-și ia examenul de barou și, prin urmare, lucrează ca asistentă la biroul de avocatură BB&B. La 25 de ani se simte o ratată pentru că asta și este. O întâmplare fericită o aruncă în brațele lui Linus Maxwell care o duce pe culmile plăcerii în timp ce-i explică că dezvoltă o serie de jucării sexuale, jucării pe care le testează pe corpul lui Penny și pe care le va lansa pe piață sub numele de Beautiful You. Maxwell se desparte de Penny, lansează colecția, femeile înnebunesc și încep să dispară din viața socială întrucât nu mai visează la nimic altceva decât orgasme nebunești. Penny, se pare, e singura care rămâne cu capul pe umeri și datorită aventurii cu Maxwell, unei poziții sociale și unei slujbe la BB&B obținute parvenit, se decide să-l acționeze în judecată pe magant pentru a primi și ea o cotă parte din afacerea Beautiful You întrucât a participat activ la dezvoltarea jucăriilor provocatoare de orgasme dumnezeiști. Și aici se rupe totul…

 

(spoiler) Penny este clona nevestei lui Maxwell. Ce nu am reușit să înțeleg, și aici m-a pierdut rău de tot Palahniuk, este cum se face că Penny a fost tot timpul sub aripa  lui Maxwell, însă acesta nu o caută deloc, dar când o găsește și după ce petrece ceva timp cu ea, o părăsește. Mai apoi, după ce Penny încearcă să-l dea în judecată, o cere în căsătorie și, într-un final, mai că o omoară… Care-i faza? Și de ce Penny nu este obedientă așa cum ar trebui să fie o clonă? De ce o lasă Maxwell să bântuie și o cheamă înapoi abia după ce Penny începe să-l atace? Maxwell pare să fie amnezic sau un idiot sadea, altminteri nu-mi explic comportamentul său.

 

O altă problemă este faptul că Penny pare să fie singura femeie care umblă pe străzile New York-ului, toate celelalte femei sunt ascunse prin te miri ce cotloane bucurându-se de orgasme, și nimănui nu-i pare nimic ciudat. Cu două excepții, Penny se plimbă nestingherită, or, într-un oraș care suferă de pe urma disparițiilor femeilor, reacționează dubios de apatic.

 

Personajul Maica Barbă-Sură cade ca din lună în toată povestea și nu are niciun sens. Îl antrenează pe Maxwell și-l inițiează în misterele sexului tantric și primordial (parcă asta era exprimarea din carte) , își ia o țeapă cât toate zilele, după care o antrenează pe Penny, dar îi ascunde tocmai anumite secrete care ar fi făcut-o pe Penny să fie acea ucenică ce va putea să-i ducă mai departe moștenirea „culturală”. Culmea, Penny sfârșește prin a fi un alt Maxwell, singura diferență fiind că este retrasă într-un vârf de munte… (spoiler)

 

După cum am spus, povestirea este trasă rău de păr. Dacă nu-l cunoșteam pe Palahniuk, poate că aș fi râs cu lacrimi citind o astfel de aberație, însă venind de la el tâmpenia asta de construcție, m-am întristat și m-am simțit puțin înșelat. Ce naiba a fost în capul lui??? Chiar nu a văzut că nu a reușit să lege cum trebuie firele povestirii? Chiar nu și-a dat seama că nu a dezvoltat suficient personajele? Că a greșit decisiv în punctele cheie ale narațiunii?

 

Sincer, cred că a căzut și el în plasa unui editor care l-a forțat să scrie un roman care să rivalizeze cu Fifty Shades of Grey. Sau poate că Palahniuk a vrut să facă ceva bani și el pe marginea unui subiect în vogă anul trecut. Păcat. Nu am notat niciun roman de-al său atât de slab și-mi pare rău că i-am stricat nota generală însă nu mi-a dat de ales.

 

Deși scriitura și stilul inconfundabil m-a mulțumit și mi-a plăcut foarte mult (acesta fiind și motivul pentru care i-am dat 2 stele), m-a dezamăgit profund superficialitatea cu care a tratat personajele și povestirea. Nu îndrăznesc nici să o recomand, dar nici să spun că nu se merită să o citești întrucât știu că un fan Palahniuk nu va putea să stea departe de carte.

 

De ce 2 stele: construcția logică a poveștii suferă în unele puncte cheie, atât de mult încât nici măcar statutul de parodie nu salvează romanul de la a fi penibil.