Bookfest 2015 Grupul Editoria Art: Culoarea purpurie – Alice Walker

Culoarea purpurie de Alice Walker

Notă: 5 din 5 stele

Alice Walker e scriitoare și medium. Așa se semnează pe pagina care încheie epopeea lui Celie. Când am citit dedicația de la sfârșit și am văzut cum se prezintă am avut ușoare dubii cu privire la lecturarea Culorii purpurii, însă Premiul Pulitzer și National Book Award m-au convins să-i dau o șansă. Mi-a luat câteva ore să o citesc, dar ce ore intense au fost…

Celie scrie scrisori către Dumnezeu. Îi scrie Lui pentru că nu are cui altcuiva să se adreseze. Are doi copii cu tatăl ei, ajunge să fie căsătorită cu forța cu un bărbat care o bate, iar sora ei pleacă departe și nu mai știe nimic de ea. Fiind nevoită să aibă grijă de copiii vitregi care nu o suportă și o chinuiesc, Celie monologhează cu Dumnezeu. Își caută cu disperare un rost în viață, un scop, un motiv care să-i justifice existența. Până acum, Celie este convinsă că este lăsată pe pământ ca să sufere. Și suferă cu stoicism. Până când o cunoaște pe Scumpi. Și secretul crunt al soțului. Și pe sora sa. Și copiii pierduți.

Cartea se citește destul de greu pentru că Alice Walker alege să scrie exact așa cum vorbește personajul, cu un limbaj plin de greșeli gramaticale și exprimare. Însă este cât se poate de atrăgător și seducător. Simți melancolia cum te apasă pe piept. Nu mai poți să respiri pe măsură ce dai paginile.

Celie este un om simplu. Nu are foarte multă educație dar simte pur. Trăiește curat. Și asta este seducător de-a dreptul. Gândurile simple ale Celiei parcă te scufundă într-o mare vâscoasă în care nu te poți mișca și te predai materiei ce te-mpresoară. 

Alice Walker nu stăpînește o scriitură extraordinară. Nu are un stil metaforic care să te surprindă, nici măcar exprimări lirice care să te sensibilizeze. Totuși Alice Walker reușește să seducă prin personajele pe care le construiește și prin întâmplările prin care acestea trec. Întrucât întreg romanul este o serie de scrisori între Celie și Nettie, este adevărat că Walker nu prea avea cum să facă apel la o scriitură elevată și tocmai acest fapt face ca romanul câștigător de Pulitzer să fie spectaculos. 

Exprimarea simplă, sinceră, brutală, fără ocolișuri, pe alocuri vulgară, apropie cititorul de personajele din Culoarea purpurie și-l fac să trăiască la intensitate maximă povestea lor.

Este adevărat că sfârșitul cărții m-a cam dezamăgit pentru că mi s-a părut ușor exagerat și mă așteptam, sincer să fiu, la un final ceva puțin mai apropiat de realitate. Deși mi-am dat seama că autoarea este o optimistă fără margini, mă așteptam ca romanul să ofere o lecție de  viață dramatică. M-am înșelat, dar nu mi-a părut rău nicio clipă.

De ce 5 stele: pentru că romanul lui Alice Walker este un roman puternic din care răzbat voci intense parcă menite să bântuie visele cititorului. O carte plină de personaje memorabile, excelent construite și ale căror povești mai, mai că par a fi pilde dintr-un testament lăsat omenirii de către însuși zeitgeist-ul turbulentului secol XX.