Bookfest 2015 – Cronică de Cotroceni – Adriana Săftoiu


Cronică de Cotroceni de Adriana Saftoiu

Notă: 1 din 5 stele

„Această carte, care poate fi considerată de memorii – îl citez pe Alexandru Paleologu: «memorii nu înseamnă pluralul de la memorie, ci de la memoriu, care este o dare de seamă despre un fenomen important, despre care ştii cum s-a produs» nu poate consemna, din decenţă, aspecte care ţin de intimitatea unui om“

Rămâne de văzut unde, de la acest paragraf situat aproape de începutul Cronicii de Cotroceni şi până sfârşitul însângerat al cărţii şi-a pierdut autoarea orice urmă de decenţă şi de onoare.

„Îi spuneam insistent că oricât de informale sunt discuţiile cu grupul de presă, chiar dacă punem declaraţiile sub avertismentul off the record, nu există nici o garanţie că toată lumea respectă consemnul. Riscul era ca preşedintele să îmi spună: ce rost mai are să stau cu ei de vorbă, dacă nu au atâta onoare?” Deşi jurnaliştii dau dovadă de o lipsă crasă de onoare relatând discuţiile informale sau încercând să le dea publicaţiilor, se pare că Adrianei Săftoiu într-o carte de memorii îi este permis.

“Sergiu Medar a rămas înmărmurit când l-a auzit zicând că în celulă cu unii-alţii stau agenţi sub acoperire, ca să îi mai tragă de limbă”

“Din aceste discuţii apar teme spinoase, aşa că atenţie maximă! Aud numele Dinu Patriciu. Întorc capul spre preşedinte şi fac un semn discret sugerându-i băgare de seamă la ce spune. Ca şi cum nu ar înţelege, continuă să vorbească despre dosarul lui Patriciu, trafic de arme etc. Chiar trebuie să intervin. Precizez cu voce tare că discuţia e informală, off the record. Înainte să ne retragem reiau rugămintea să rămână o discuţie închisă.”

Situaţia se repetă contradictoriu şi autocontradictoriu pe întreg parcursul cărţii parcă în încercarea de a întemeia un nou protocol diplomatic pe fundamental unei logici  paraconsistente şi al unei etici îndoielnice. Este greu de imaginat ce om de decizie, chiar şi din cadrul PNL actual, ar mai vrea să lucreze de acum încolo cu acest profesionist al comunicării. Nimeni nu mai are ce face cu un trădător, nici chiar partea care a avut de câştigat o dată. Spun profesionist al comunicării pentru că Adriana Săftoiu a deplasat bârfa şi cărcoteala de mahala, din zona de piaţă, circ, bâlci direct în colecţia Ego grafii a editurii Polirom care, iată, se îmbogăţeşte cu un bestseller la nivelul cărţilor lui Iohannis şi îşi ştirbeşte din prestigiu şi calitate până la nivelul unui publicist de baltă sau de propagandă în apele căruia nu vrei să te scalzi.

Apa este, cu siguranţă, un element esenţial nu doar al universului în tradiţia presocratică, dar şi al celor mai importante chei de lectură ale Cronicii de faţă. Prima dintre ele este aceea că, dacă intri în gura Doamnei Săftoiu nu te mai spală toate apele Dunării. Un diplomat, o femeie de o eleganţă şi de o inteligenţă fermecătoare, care a reuşit să ne înşele pe mulţi dintre noi cu statura şi comportamentul de care a ştiut să dea dovadă este, de fapt, mai periculoasă decât cei mai violenţi şi mai virulenţi detractori ai regimului Băsescu. Un prieten care ţi-a fost apropiat ani de-a rândul cu siguranţă ştie mai multe decât un duşman căruia i-ai ascuns totul. Doar că un prieten, după despărţire, cel mai probabil va respecta regulile umane ale onoarei şi ale decenţei şi nu te va expune/bârfi public fără a-ţi oferi prilejul unei replici.

Al doilea moment, în aceeaşi măsură unul continuu, în care apa este vitală, este cel în care simţi că trebuie să te cureţi, să te speli, pentru că Doamna Săftoiu aruncă în aşa fel cu dejecţii şi indiscreţii încât nu ai cum să nu ieşi murdărit din cap până în picioare din afacerea asta confesivă. Ieşi aproape la fel de murdar ca şi autoarea de care deja ţi-e şi jenă să te apropii.

Mi s-a părut că, mai mult decât a scrie o carte pentru a se elibera de „dracii“ pe care îi avea pe Băsescu, madame Săftoiu a scris o carte ca să se scuze (cum fac mulţi autori de memorii) ba că a virat pe scena politică spre liberali (:Opinia unui om poate să varieze în mod onorabil, dacă conştiinţa sa rămâne neschimbată”), ba că nu şi-a vrut soţul şef la Informaţii, ba că nu avea cum să ştie, din poziţia de supraveghetor al comunicării, de excesele vocale ale lui Băsescu şi că nici nu le putea stăvili, ba că greşeala aia nu e a ei, ba că nu a ştiut de asta, nici de cealaltă. Departe de a-l decredibiliza pe Băsescu prin expunerea unor discuţii informale şi a unor cvasi-secrete de birou, Adriana Săftoiu se decredibilizează fără cale de întoarcere făcându-i, poate, mai mult bine fostului şef de stat pe care îl ia în colimator care se dovedeşte a avea duşmani (precum autoarea) de cea mai slabă calitate morală şi diplomatică.

Am făcut efortul de a privi cartea oarecum independent de personajele ce o animă, dar mi-a rămas o poveste la limita eseisticii de mâna a doua, o carte memorialistică ce simte nevoia de a se justifica prin câteva note de subsol dintre care cele mai multe fac referire la Aceşti nebuni care ne guvernează pentru că, se pare, erau insuficiente canalele de denigrare a fostului preşedinte, iar cel al sugestiei fine, subconştiente nu era ocupat. Cartea nu are sens independent de ceea ce se vrea: o bombă, o carte de dezvăluiri şi confirmări, o viziune care o exonerează pe autoare de orice păcat, care o ridică pe umerii unui tiran şi ai unui „necioplit“ pe care îl calcă astfel în picioare câtă vreme el nu se poate apăra. De aici, de pe umerii lui Băsescu Adriana Săftoiu reuşeşte să întrevadă Paradisul, acea câmpie a vieţii veşnice în care nu îţi asumi nimic, în care propriile resentimente conduc lumea, în care cotiturile ideologice justifică dereglările sistemelor de valori. Mă mir, cu toate acestea, că cineva s-a mai deranjat să ofere vreo replică şi să nege punctual adevărul amintirilor Doamnei Săftoiu când ar fi putut, la fel de bine, să ignore cartea cum ar fi fost mai nimerit.

Un fel de volum de memorii măsluite, în care cărţile sunt puse după cum vrea autorul, iar tu chiar crezi că vei trage o carte surpriză. Nu! Nici pe departe. Bun comunicator, bun manipulator, în consecinţă şi stăpân pe toate trucurile din domeniu, autorul e mereu pe fază. Nu îi poţi înşela vigilenţa. O nouă etică politică, după cum spuneam…

Anunțuri

Un gând despre „Bookfest 2015 – Cronică de Cotroceni – Adriana Săftoiu

  1. Am văzut că a stârnit mare vâlvă cartea asta, și acum, după ce am citit recenzia ta, am înțeles și de ce. Oricum nu aș fi fost interesată s-o citesc, dar, cum ar spune americanul la adresa dnei Săftoiu, „not cool, man, not cool”. :/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s