Scrisori către Mihai – Răzvan Petrescu


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Scrisori către Mihai de Răzvan Petrescu
My rating: 3 of 5 stars

Pe Răzvan Petrescu l-am descoperit pe când lucram la librăria Joc Secund. Aranjam cărți la raft și am luat o pauză ca să mă uit, pentru că m-a intrigat titlul, peste Foxtrot XX. Întâmplarea a făcut să deschid volumul la o pagină unde Petrescu vorbea despre Tarantino… Și am cumpărat cartea. Și am devenit fan Răzvan Petrescu.

Nu mă prea dau în vând după epistolare, pentru că nu reușesc să le înțeleg valoarea literară. De cele mai multe ori scrisorile presupun multe prea multe lucruri personale pe care, dacă nu le știi, le citești degeaba. Te uiți ca mâța-n calendar, nu pricepi nimic și te trezești că citești ceva și habar nu ai ce ai citit și de ce ai vrut să citești ce tocmai ai citit. E complicat, zic eu.

Ei bine, am luat Scrisorile lui Petrescu strict de curiozitate. Nu știu foarte multe despre el, nu am citit ultimele două cărți apărute pentru că am uitat, efectiv, de ele, iar picanterii despre viața lui nu-mi sunt cunoscute. Am luat cartea doar ca să văd cum se exprimă-n scrisorile pe care le trimite către un cunoscut și ca să văd dacă-și păstrează scriitura și în acest mod „vulgar“ de comunicare.

Ei bine, da! Petrescu este scriitor până-n măduva oaselor. Chiar și banala exprimare pe care o scrisoare o presupune provoacă plăcere cititorului. Are un stil pe care eu unul nu l-am mai întâlnit la niciun alt scriitor român. Nu doar că stăpânește măiastru limbajul, dar imaginația lui bolnavă este una dintre cele mai parșive și subjugatoare imaginații pe care mi-a fost dat vreodată să le întâlnesc.

Inteligent, bine articulat, sarcatic, melancolic – acesta este Petrescu din Scrisorile către Mihai. Nu e un alt Petrescu față de cel pe care-l știu din Foxtrot XX. La fel de incisiv cu lumea în care este forțat să trăiască, la fel de iritat, la fel de megaloman, la fel de crud și obsedat, la fel muzicofil și capabil de a alipi muzica de sentimentele și gândurile care-l macină.

Muzica și Scrisorile lui Răzvan Petrescu – interpretare grafică în capul lui Firescu cu ajutorul lui Kandinsky – Imagine si un articol interesant: https://www.linkedin.com/today/post/article/20141027113421-77923162-music-s-influence-on-design

Scrisorile lui Petrescu nu sunt o lectură care să te facă să te simți bine. Nu este un autor care să-ți aducă zâmbetul pe buze, chiar dacă are un umor ce-ți intră pe sub piele. Petrescu nu este un depresiv, cel puțin eu nu vreau să-l văd așa, ci o persoană care acceptă un tovarăș de viață întunecat ce nu-l lasă să se bucure de razele de soare, tovarăș de viață cu care se înțelege de minune pentru că-și trag palme unul altuia, pentru că nu se lasă nici unul, nici celălalt să cadă-n derizoriu, să se banalizeze. Nu știu ce-l face pe Petrescu să pătrundă atât de adânc în întuneric, însă mă bucur că reușește să găsească drumul înapoi, pentru că ce aduce cu el la suprafață te face să te cutremuri.

Recomand Scrisori către Mihai însă doresc să subliniez faptul că nu este o lectură pentru oricine și nu garantez că recomandarea mea o să fie pe plac nici celor care citesc epistolare, de obicei, nici celor care se așteaptă la ceva beletristică. Răzvan Petrescu este cu totul special, inclusiv în scrisorile de față.

De ce 3 stele: pentru simplul motiv că nu reușesc să „apreciez” acest „gen literar”. Pur și simplu nu se lipește de mine. Nu știu cum ar trebuie să fie un epistolar care să mă impresioneze mai mult decât a reușit Petrescu deja…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s