E van F prezintă: Sutton – JR Moehringer


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Sutton de J.R. Moehringer
My rating: 3 of 5 stars

Precum corbul lui Ende din Punci cu Porunci, Willie Sutton suferă de romantism încă de la o vârstă fragedă. Un mega spărgător de bănci, poate cel mai temut din America anilor ʼ20-ʼ30 în care oamenii au supravieţuit între două crize, îndrăgostit lulea, sensibil cultivator de trandafiri, inteligent şi literat în ciuda anilor puţini de şcoală. Moehringer crează un personaj destul de enervant care nu ştiu cât are de-a face cu realitatea şi cât cu ce-și dorește autorul să se fi întâmplat.

În ajunul Crăciunului din ʼ69 atunci Sutton a fost eliberat după 17 ani de închisoare la Attica acesta și-a petrecut ziua cu un reporter și un fotograf care își doreau să redea, în exclusivitate, povestea sa publicului. Romanul este povestea pe care autorul și-ar fi dorit ca aceștia să o fi auzit din gura lui Sutton.

De la o copilărie nefericită, terorizată de familie, trecând pe la întâlnirea cu prieteni potriviți sau nu prea, către marile planuri şi către marile eşecuri, nelăsând deoparte dragostea şi nici suferinţele, Moehringer crează şi reacrează un fir din care tare greu îţi va fi să mai ieşi. Eu una, am stat până dis de dimineaţă ca să îi aflu sfârşitul uşor fantezist şi clar departe de gustul meu. Din fericire, romanul nu e despre sfârşit, ci despre planuri, jafuri, încarcerări, evadări deştepte, şmechere, halucinante, despre altele slăbuţe şi prost gândire, despre mafioţi şi criminali, dar şi despre oameni respectabili care s-au războit cu băncile mai abitir decât Sutton pentru că, aşa cum va spune marele spărgător: „Acolo erau banii“.

Mi-a plăcut că Sutton citea Proust şi Dos Passos, că va afla ca mulţi altii mai apoi că „O carte este singura scăpare din această lume căzută. În afară de moarte.“, că e un personaj inteligent şi că tresari atunci când e prins sau chinuit prin închisori, dar şi că un zâmbet îţi apare în colţul gurii atunci când poliţia trece la mustaţă pe lângă el. Un thriller în toată regula, ce să mai..

De ce e atunci autorul atât de enervant? Pentru că e american până în măduva oaselor, cu replici stupid de banale şi emfatice, cu răs-auzite sloganuri care plictisesc până la epuizare. Nu m-aş mira dacă într-o zi ar apărea în paginile cărtii chipul serafimic al lui Ronald McDonald lăcrimând întocmai ca cel al fecioarei din icoanele bisericilor. De fericire, cum altfel, pentru că al său cuvânt a fost atât de bine înţeles şi propovaduit de Moehringer.

De ce 3 stele: Pentru că nu-ţi pierzi timpul cu el – o să îl citeşti dintr-o suflare, probabil de la apusul soarelui până la răsăritul său, deşi adesea te vei surprinde înjurând spiritul american şi alte spirite aleatorii.

Anunțuri

3 gânduri despre „E van F prezintă: Sutton – JR Moehringer

  1. Ce simpatici sinteti voi cu contul comun pe GR! Intotdeauna ma intreb oare cine citeste cartea asta Razvan sau Elena? Asta eram sigura ca a citit-o Razvan :))

    Imi place foarte mult cum scrie Moehringer, tot il recomand in stinga si-n dreapta cu autobiografia lui, Tender Bar, si Open (scrisa in numele lui Agassi).

    • Amandoi am citit-o doar ca eu am fost ocupat cu recenziile la celelalte carti si am rugat-o sa-i faca ea o recenzie pentru ca a fost mai entuziasmata decat mine – mai am cateva restante si nu reusesc sa le fac recenzii si gata… 🙂

      Nu o data se-ntampla sa citim o carte in acelasi timp – cand doarme unul, ia celalalt cartea si tot asa – ne cam batem pe unele carti, trebuie sa recunosc.

      Incerc sa o conving sa-si faca si ea cont de goodreads dar nu se-ncumeta. E anti socializare pe internet – abia am reusit sa o conving sa ma ajute cu recenziile pe blog.

      La unele carti, precum Sutton, daca le citim amandoi, nu pun nota finala decat dupa ce-si exprima si celalalt parerea. Iar recenzia finala este, de fapt, un melanj de impresii din partea amandorura 🙂

      Ah, da! Mai sunt unele carti pe care le citesc cu arma la tampla: unele carti despre parenting sau pentru copii 😀 le considera vitale pentru mine si trebuie sa ma supun – dar asta ramane intre noi, bine? 😛

      PS – cartile despre casele regale sunt strict ale ei – cu unele mici exceptii – este o zona straina mie si la care ea exceleaza. De aici au si plecat insistentele mele cu privire la scrierea de recenzii pentru blog. De aici si de la cartile de parenting si filosofie. 🙂

  2. Si mai sunt si cartile proaste tare pe care le citesc doar eu si vreau musai sa le dau o nota foarte mica pe goodreads ca sa nu le mai citeasca si altii.
    Si mai sunt si altele…Fiecare carte e un caz particular, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s