Defalcare. Aproape nicio amintire – integrala prozei scurte. Volumul 1 de Lydia Davis

Defalcare. Aproape nicio amintire – integrala prozei scurte. Volumul 1 de Lydia Davis

My rating:  5 of 5 stars 

Elena mi-a adus volumul Lydiei Davis fiind convinsă că o să-mi placă. A avut dreptate. Mi-a adus o adevărată bijuterie!

Din păcate, din link-ul pe care l-am pus la titlul cărții, nu o să ajungeți la volum pe site-ul editurii, ci doar la editură, nu știu de ce cartea nu apare la Vellant pe site… Dar am zis că totuși să trimit cititorii către editură, poate or să facă ceva și au să-și actualizeze baza de date…

Lydia Davis e cu adevărat spectaculoasă. Are o sensibilitate specială care o ajută să atingă perfecțiunea conciziei. Se exprimă scurt, aspru, dar amețitor de frumos, inteligent și cu un umor ascuțit care te amăgește și emoționează atrăgându-te în lumea personajelor sale ca-ntr-un vis. Scriitura ei mă face să mă gândesc la cântecul sirenelor, acel cântec mitologic care te face să o iei razna și să te arunci în brațele lor pentru a-ți afla moartea. Cântecul așternut pe hârtie al Lydiei Davis din fericire nu ucide, dar te subjugă prin intensitatea, frumusețea și înțelepciunea cu care-și construiește atât de atent fiecare propoziție în parte. 

Pe când eram mic eram fascinat de un bătrân din orășelul în care am crescut care repara ceasuri. Aplecat peste bancul său de lucru, cu ochii înfipți într-o lupă imensă care-i deforma fața și cu o veioză care lumina atât de puternic de parcă însuși soarele și-a făcut culcuș în abajur, pigulea roticele și șuruburi pe care mai mult le ghiceam decât să le văd. Eram înmărmurit de rapiditatea, calmul, liniștea, concentrarea de care dădea dovadă când stătea în fața mecanismelor minuscule care nu păreau să aibă secrete pentru el. Cam așa mă simt și în fața prozei Lydiei Davis: un țânc care stă cu gura căscată și se miră de talentul care poate sălășlui într-un om, o persoană care reușește să strângă tot ceea ce el nu vede, sau poate că vede, dar nu știe să și înțeleagă ce vede pentru a crea adevărate minunății fără de care viața ar fi pustie, searbădă, tristă, mult, mult mai puțin fascinantă.

Am să vă dau două exemple, două povestiri foarte scurte, specialitatea autoarei, ca să vă dați seama de ce m-a impresionat, cu speranța că o să vă facă și pe voi să vreți să o citiți:

A treisprezecea femeie

Într-un oraș cu douăsprezece femei, era o a treisprezecea. Nimeni nu recunoștea că trăia acolo, nu venea niciun fel de corespondență pentru ea, nimeni nu vorbea despre ea, nimeni nu întreba de ea, nimeni nu-i vindea pâine, nimeni nu cumpăra nimic de la ea, nimeni nu răspundea la privirea ei, nimeni nu-i bătea la ușă; ploaia nu cădea pe ea, soarele nu strălucea nicidoată deasupra ei, zorii nu se iveau niciodată în jurul ei, noaptea nu se lăsa niciodată pentru ea; pentru ea săptămânile nu treceau, anii nu se scurgeau; casa ei nu avea număr, grădina ei nu era îngrijită, aleea ei nu era bătută, în patul ei nu dormea nimeni, nimeni nu-i mânca mâncarea, nu-i purta hainele; și totuși, în ciuda a toate acestea, ea continua să trăiască în oraș fără să o supere ce i se întâmpla.

Dragoste sigură

Era îndrăgostită de pediatrul fiului ei. Singură la țară – cine-o putea învinui.

Era un element de mare pasiune în dragostea asta. Era, de asemenea, ceva nepericulos. Omul era celaltă parte a unei bariere. Între el și ea: copilul pe masa de consultații, cabinetul, personalul medical, soția lui, soțul ei, stetoscopul lui, barba lui, sânii ei, ochelarii lui, ochelarii ei etc.

 Aș putea să folosesc clișeul cu o adevărată poezie în proză, dar e dincolo de poezie, dincolo de haiku. E viață curată incapsulată cu grijă în cuvinte. Asta, zic eu, înseamnă să faci literatură. Restul e can-can.

De ce 5 stele: pentru că e o adevărată plăcere să o citești.

Prezentarea editurii:

Acest volum reuneste primele doua volume dintre cele patru care compun integrala de proza scurta a scriitoarei americane Lydia Davis: Defalcare (Break It Down) si Aproape nicio amintire – Almost No Memory

Indrazneata, tulburator de inteligenta si adesea extrem de comica, lumea pe care Lydia Davis o creeaza in volumele de proza scurta ne aminteste, intr-o lume in care cuvintele se destrabaleaza, ce inseamna cu adevarat termeni precum economie, precizie si originalitate. Este o scriitoare la fel de mare ca Franz Kafka, la fel de subtila ca Gustave Flaubert si la fel de esentiala ca Proust.

Volumul Defalcare (Break It Down), publicat in 1986, a fost nominalizat pentru PEN/ Hemingway Award.

Lydia Davis, scriitoare si traducatoare americana nascuta in 1947, recunoscuta pentru povestile extrem de scurte, stralucite si inventive. In toamna anului 2003 a primit unul dintre cele 25 de premii MacArthur Foundation pentru modul in care demonstreaza ca „limbajul in sine poate distra“, pentru felul in care „spune totul printr-un singur cuvant“ si pentru incredibilul stil care „poate mentine interesul cititorului prin fraze nespuse“. Davis ofera cititorilor un fragment de detalii invizibile anterior vietii, dezvaluind noi surse de perspective filosofice si frumusete. In 2013 a primit premiul Man Booker International.

„Davis este o inalta preoteasa a uimitorului, a detaliului. Poate sa faca cele mai banale lucruri – un cuplu care sta de vorba sau cineva care se uita la televizor – bizare, aproape mitice. Am simtit ca am intalnit una dintre cele mai originale si indraznete minti.“ – Colm Toibin, The Telegraph