Hitler a fost șeful meu de Christa Schroeder

Hitler a fost șeful meu de Christa Schroeder

My rating:  2 of 5 stars 

Pasiunea mea față de cel de-al doilea război mondial nu se oprește doar la studiul celor două curente politice a căror ciocnire era inevitabilă, sau la analiza situațiilor politice, economice, sociale și a tehnicilor de război inventate datorită setei de victorie a celor implicați în conflagrație. În egală măsură mă interesează și personalitățile care au marcat istoria și evoluția războiului.

Adolf Hitler încă este de departe personalitatea cea mai controversată și cu cel mai mult sex-appeal pentru orice tip de cititor, deși s-a aflat în tabăra care a pierdut războiul.

Fascinația romantică și idealistă pe care cei din jurul lui au acuzat-o, pare să dăinuie și peste zeci de ani, zeci de mii de oameni încă fiind atrași de mitul liderului absolut care a fost Hitler.

Christa Schroeder a fost alături de liderul nazis din 1933 până la momentul sinuciderii acestuia. Portretul pe care Schroeder îl schițează din amintiri este unul pe care doar o persoană din anturajul intim al dictatorului îl putea face. Fascinația lui Schroeder față de Fuhrer se observă foarte ușor. Mitul conducătorului absolut, al liderului mesianic și-a lăsat amprenta asupra ei. Schroeder încearcă să ascundă această fascinație însă nu reușește să o facă suficient de bine. Faptul că evită să vorbească despre reacțiile lui Hitler în momentele de cumpănă pentru a nu știrbi imaginea de individ stăpân pe sine pe care Hitler o prezenta apropiaților săi, indică o oarecare viziune idealistă și romantică pe care Schroeder a dus-o cu ea în mormânt.

Fascinația față de doctorul Brandt, unul din medicii naziști criminali, este un alt semn care indică fascinația pe care anumite personalități naziste au exercitat-o asupra Christei Schroeder.

Memoriile Christei Schroeder sunt, până la urmă, o ceartă cu un oarecare Zoller care i-a furat o serie de manuscrise și cu Henrietta von Schirach care cu volumul Anecdote despre Hitler a supărat-o foarte tare pe Schroeder deoarece Henrietta și-a asumat niște povești la care nu a participat și pe care le-a auzit de la Christa.

Dincolo de aceste mici aspecte vulgare, volumul Christei Schroeder nu aduce nimic nou din punctul meu de vedere despre Hitler sau liderii naziști din jurul său. Opiniile secretarei legate personalitatea acestuia nu sunt deosebite. Ce mi-a plăcut foarte mult au fost informațiile legate de modul acestuia de a-și dicta și gândi discursurile. Pentru acest crâmpei de informație, cartea lui Schroeder mi s-a părut totuși acceptabilă.

De ce 2 stele: pentru că Schroeder nu a scris despre Hitler ci despre cât de false sunt alte cărți în care apare numele ei și cât de neadevărate sunt unele relatări din partea a diferite persoane.