Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F. Transcriere după înregistrări audio de Kai Hermann şi Horst Rieck

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F. Transcriere după înregistrări audio de Kai Hermann şi Horst Rieck

My rating:  4 of 5 stars 

Prezentarea editurii:

Christiane F. este un copil inteligent şi plin de personalitate care creşte într-un cartier nou construit din Berlinul de Vest. Detestă betonul din jur, suferă din cauza atmosferei tensionate din familie. Dar vrea să-şi trăiască viaţa din plin şi, cu timpul, se refugiază tot mai mult în mijlocul găştii. Cu cei de vârsta ei, Christiane se simte liberă. Se îndrăgosteşte de muzica lui David Bowie, încearcă haşiş şi LSD. La treisprezece ani, ia pentru prima dată heroină. La paisprezece ani, face deja trotuarul ca să aibă bani de droguri. Începe o viaţă nebună, într-o permanentă hăituială. Dar, deşi suferinţa cotropeşte prematur ingenuitatea copilărească, n-o poate risipi cu totul.

Când a ajuns să depună mărturie la tribunal, Christiane F. a fost abordată de jurnalistul Horst Rieck, care s-a arătat interesat să afle mai multe despre ea. Timp de două luni, adolescenta şi-a spus, cu totală sinceritate, vibranta poveste de viaţă. La transcrierea înregistrărilor, Rieck şi colegul său, Kai Hermann, au înţeles să păstreze nealterată vocea Christianei, întregind perspectiva ei asupra evenimentelor cu relatările mamei şi ale altor persoane care i-au cunoscut pe tinerii „davişti“ din Berlinul anilor ’70. A ieşit o carte îndrăzneaţă, tristă, fascinantă, care respiră vitalitate prin toţi porii.

Volumul a fost tradus în peste cincisprezece limbi şi a arătat lumii întregi cum ajung nişte copii să-şi ducă viaţa între heroină şi trotuar. Ecranizarea din 1981 a fost, de asemenea, un succes internaţional. Ediţia de faţă conţine o serie de fotografii cu prietenii Christianei şi cu locurile unde îşi petreceau timpul narcomanii din Berlin.

Eu am citit autobiografia Christianei în concediu. Nu este o carte potrivită pentru concediu…

Este o carte care te bântuie, te macină, te chinuie.

Viața tinerei Christiana nu este un roller coaster așa cum ți-ar veni să crezi. Este mai degrabă un lift care se prăbușește în gol de la ultimul etaj al unui zgârie-nori. Odată prinsă-n mrejele heroinei, Christiana își pierde orice urmă de copilărie și bântuie pierdută pentru a-și face rost de doză. Ce înseamnă efectiv acest lucru? Doar dacă-i citești destăinuirea poți afla…

După ce am închis cartea am sperat că Christiana a scăpat, cumva, de dependență, că a rupt legătura cu drogurile, că s-a vindecat și că a reușit să-și refacă viața. Din păcate chiar și la o vârstă destul de înaintată, plecată fiind în America, a fost arestată pentru posesie și uz de droguri. Christiana nu o să mai fie niciodată Christiana cea pe care am descoperit-o la începutul cărții, acea fetiță care trăiește în Gropiusstadt și povestește atât de simpatic cum își petrece viața alături de prietenii săi. Deși sunt pe deplin conștient de faptul că acea Christiana care a povestit despre fetița dintre betoanele Gropiusstadt-ului este tocmai Christiana care se va prostitua pentru a face rost de banii de doză, cumva m-a emoționat copila zvăpăiată, chiar dacă este foarte posibil ca acea imagine să fie doar un construct al minții năucite de heroină a unei tinere care a trecut în 16 ani de viață prin mai multe mizerii decât au trecut mulți oameni care au murit de bătrânețe.

Este o mărturie șocantă, șfichiuitoare precum gerul crunt de decembrie care te pleznește peste față când ieși afară de la căldura casei. Nu este o lectură ușor de digerat, dar cred că este necesară pentru absolut toată lumea. Nu cred nici că este o carte care să ajungă în mâna tinerilor adolescenți dată de către părinții îngrijorați pentru că lumea pe care o zugrăvește Christiane are un je ne sais quoi care-i poate vrăji pe tineri. Impresia de răzvrătire, libertate, nebunie și senzația că trăiești clipa de fiecare dată când te droghezi, poate să fie un adevărat magnet pentru tineri. Cred că povestea Christianei trebuie citită de părinți, iar cuvintele mamei Christianei trebuie înțelese și recitite până când cel ce citește va înțelege că nu există om care să nu fie în pericol de a cădea pradă acestui ucigător viciu. Părinții, și aici mă apasă un gând care mă roade cu cruzime, trebuie să fie obligați să privească lucrurile în față cu curaj și să le accepte așa cum sunt. Amânarea deznodământului sau ignorarea anumitor semne ale „bolii” nu fac altceva decât să îndepărteze și mai mult copilul de realitate. Nimeni nu este perfect. Nici măcar copilul tău…

Kai Hermann şi Horst Rieck reușeșc să impresioneze prin modul în care au construit cartea, deși personajul tragic central este Christiana, prin inserarea de comentarii ale mamei acesteia, comentarii și observații care sunt sfâșietoare.

Pozele cu prietenii Christianei, majoritatea morți la vârste foarte tinere, sunt de asemenea înfiorătoare.

Heroina ucide. Heroina are puterea de distrugere a unei bombe atomice. Singura diferență este că o face din interior. La fel de silențioasă, la fel de fulgerătoare, la fel de neiertătoare. Biografia Christianei F. stă mărturie.

De ce 4 stele: pentru că este una dintre puținele cărți autobiografice despre abuzul de droguri care aruncă cititorul fără nici un menajament direct în mocirla care înseamnă viața heroinomanului. O expunere debordant de sinceră despre ce înseamnă viața în momentul în care totul se rezumă la evitarea turkey-ului (sevraj).