Notă: 4 din 5 stele
Toată lumea așteaptă Târgul de Știință. Băieții din a X-a C il așteaptă aplaudând chiar și din urechi pentru că la Târg se mai întâmplă explozii care, toată lumea știe, sunt grozave! Doar că a X-a C nu este clasa cu cele mai luminate capete, ba dimpotrivă, sunt chiar destul de întunecate, atât de întunecate încât până și șinele unui tren s-ar intersecta din cauza întunericului. Băieții sunt care mai de care mai năzdrăvani și au idei care mai de care mai năstrușnice. Mai degrabă s-ar lua la bătaie decât să facă o temă sau mai degrabă ar juca o farsă decât să vină normal la ore. Însă profesorul Cartwright are o surpriză pentru ei, chiar dacă nu a fost neapărat ideea lui, supriza este prezentată de el. Și anume clasa a X-a C trebuie să să aducă o contribuție la Târgul de Știință alegând una dintre temele de mai jos:
Textile
Nutriție
Economie domestică
Puericultură
Studiul consumatorului
Deși nimeni nu știe despre ce vorbește profesorul, cumva Simon, unul dintre vlăjganii clasei, prinde o vorbă din cancelaria profesorilor, cum că la puericultură s-ar da copii de făină care ar exploda la Târg. Toată clasa află și se hotărăsc se opteze pentru acest curs. Însă copiii de făină încep să fie iubiți de către elevi, iar Simon se atașează cel mai tare de ei, mai ales că-l fac să se întrebe cu privire la plecarea tatălui său ce l-a părăsit încâ de când era doar un bebe. Și Simon începe o muncă de detectiv care-l va ajuta să se maturizeze și să descopere rolul ascuns al copiilor de făină. Care va culmina cu o explozie… sau?
Foarte faină cartea lui Anne Fine! Simon, personajul principal, are un mod aparte de a-ți ajunge la inimă de-a lungul poveștii. Recunosc că la sfârșitul volumului, când a venit momentul să o notez pe goodreads i-am dat doar 3 stele însă mai apoi am realizat că totuși povestea lui Simon are o sensibilitate aparte.
Și eu am crescut fără tată și Simon este, într-un fel, un alter-ego de-al meu. Nu am avut vreodată un copil de făină asupra căruia să-mi revărs sentimentele reprimate dar eram bântuit de întrebări cu privire la lipsa tatălui, întrebări care mă chinuiau și care deveneau din ce în ce mai apăsătoare atunci când mai aveam conflicte la școală și nimeni nu-mi putea lua apărarea și nici nu aveam cum să ameninț cu tata care va veni să-i zvânte în bătaie pe agresori. Simon, din fericire, este vânjos și se poate apăra singur. Însă sensibilitatea de care dă dovadă îl transformă într-un paria în fața colegilor săi. Astfel el trebuie să se lupte cu puhoiul de sentimente pe care fetița de făină le trezește în el și cu viața pe care era obișnuit să o aibă înainte de micul sac de făină.
Fine scrie exact așa cum trebuie pentru ca povestea ei să-ți meargă la suflet. Când amuzantă, când dramatică, povestea micilor saci de făină și a părinților lor adoptivi este una dintre acele povești care te pot marca și care te pot face să-i privești mai cu atenție pe colegii copilului tău care nu au decât un părinte. Te ajută să știi că acești copii s-ar putea să-și dorească persoane cu care să poată vorbi sau măcar ocazii pentru a-și lăsa sentimentele reprimate să fie exprimate fără frica de oprobriul public.
De ce 4 stele: pentru că este un roman pentru adolescenți care cred că ar ajuta foarte mult la relaționarea cu copiii care nu au decât un părinte. Amuzant, alert și sensibil, Copiii de făină este un roman care te pune pe gânduri.
razvanvanfirescu.wordpress.com 