Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng


Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

Nota mea:  4 din 5 stele 

În momentul în care am în față o carte care este recomandată de Amazon sau mai știu eu care alt site comercial, automat mă gândesc că este ceva dubios la el și că s-ar putea să nu am în față un roman foarte bun.

Am luat cartea în mână mai mult din comoditate deoarece nu aveam altceva la îndemână la ora târzie la care tocmai ce terminasem Umilirea publică… a lui Ronson, Tot ce nu ți-am spus fiind chiar deasupra teancului imens de cărți pe care le-am trecute cu eticheta de „de citit”. Nu au trecut foarte multe pagini și mi-am dat seama că am în față o mică bijuterie.

Marilyn și James Lee: un cuplu interrasial, el chinez, ea americancă, își întemeiază o familie într-un orășel din statul Ohio. Sunt anii ’70, cuplurile interrasiale nu sunt bine văzute, populația predominantă în Middlewood este caucaziană, o familie formată dintr-un chinez și o americancă, chinezul fiind, culmea, profesor de istorie, nu este foarte bine văzută de concetățenii din Middlewood. Dar Marilyn și James vor trece peste asta. Sau nu… Marilyn vroia să devină medic dar a ajuns o soție și gospodină, exact așa cum și-a dorit mama ei, fapt pentru care Marilyn nu a iertat-o niciodată. James a suferit tot timpul pentru că nu a avut prieteni, pentru că era chinez, pentru că nu se putea integra și nu vrea sub nici o formă ca fiica sa să pățească la fel.

Au trei copii: Nathan este cel mai mare. Este sârguincios, inteligent și are planuri mari de viitor. Însă este în umbra Lydiei. Lydia este cel de-al doilea copil al familiei și în ea și-au pus cei doi părinți toate speranțele că visele lor neîmplinite vor deveni realitate prin frumoasa lor fiică. Marilyn își dorește ca Lydia să devină medic, iar James vrea ca fiica sa să fie cât mai populară. Hannah este mezina familiei și este copilul cel mai ignorat deși are nevoie de cea mai multă atenție și afecțiune din partea adulților. Tânjind după afecțiune și grijă, Hannah realizează care sunt jocurile în familie și se retrage într-o cochilie de unde urmărește și înțelege problemele pe care familia Lee le are, însă pe care le ignoră dat fiind faptul că se lansează furibund în crearea unui copil care ca adult va reprezenta tot ceea ce părinții nu au reușit să fie.

Când Lydia moare, familia Lee se vede pusă față în față cu deciziile eronate luate cu privire la educația copiilor, cu egoismul de care au dat dovadă de-a lungul timpului și cu faptul că sunt, în esență, distanțați și singuri deși sunt în familie, Lydia părând a fi fost liantul din sânul lor. Astfel începe o căutare a identității familială, a relațiilor dintre soț și soție, dintre părinți și copii, o încercare de acceptare a prezentului prin explicarea și înțelegerea momentelor de cumpănă din trecutul celor doi adulți.

În momentul în care citesc o poveste în genul celei spuse de Celeste Ng nu vreau să fiu bombardat cu metafore, nu vreau să mi se smulgă suspine cu orice preț, deoarece tragismul poveștii este adeseori suficient să te sensibilizeze. Contrar modei, Celeste nu se lansează în constructe lingvistice lirice care să frizeze absurdul ci redă cât se poate de simplu și la obiect o poveste despre nenorocirea unei familii. Ce-i extraordinar la Celeste, fapt pe care l-am apreciat întotdeauna la scriitorii clasici, este faptul că pune accent pe poveste, pe întâmplare, pe personaje și pe atmosferă. Celeste Ng nu cerșește lacrimile cititorului, un mod facil de altfel de a-ți atrage atenția publicului și de a te transforma într-un scriitor adulat peste noapte, ea preferă să construiască o scenă, o recuzită, un set de personaje, o atmosferă, un univers paralel în care vizitatorul/cititorul este liber să-și identifice de unul singur sentimentele și să le dea frâu liber sau nu. Nu mi-a sfâșiat inima, probabil recenzentul de la Los Angeles Time este mai sensibil decât mine, dar categoric am trăit și simțit tragedia familiei Lee la o intensitate ridicată datorită modului economicos, subtil și foarte bine concentrat al autoarei de a scrie povestea acestora.

Subiectul ales de Celeste Ng este unul destul de sensibil. Cei doi părinți fac o alegere, respectiv o aleg pe Lydia să reprezinte toate visele pe care aceștia le-au avut în tinerețe despre ei înșiși, vise care nu au devenit realitate. Prin Lydia, cei doi adulți văd șansa de a trece peste eșecurile lor forțând-o pe această să devină un fel de surogat al lor. Mama o vrea medic, iar tata o vrea sufletul petrecerilor. Lydia le joacă jocul nu doar pentru că se bucură de atenția acestora ci și pentru că, marcată de fuga mamei sale din sânul familie pe când era mai mică, și-a propus să nu o dezamăgească niciodată pe Marilyn pentru ca aceasta să nu o mai părăsească. Lydia își asumă rolul de receptacol al viselor, însă nu poate duce la bun sfârșit sarcina la care s-a înhămat deoarece ea nu este persoana pe care părinții săi se străduiesc să o construiască. Lydia pune mască peste mască și se transformă într-un adolescent pe care nici măcar ea nu-l recunoaște, clacând în momentul în care realizează că jocul făcut de părinții ei a mers mult prea departe și pentru mulți prea mulți ani, că deciziile din viața ei nu-i aparțin, că Lydia nu este Lydia ci Marilyn și James, că ieșirea din adolescență și examenele finale sunt pasul final către o viață și o persoană care nu o reprezintă.

Ceilalți doi copii, Nathan și Hannah sunt ignorați cu brio de cei doi părinți. Situația acestora în familie este una ingrată, respectiv pentru a nu claca și ei, se bucură de iubirea pe care o primește Lydia de parcă ei ar fi subiectul principal și destinatarii atenției și ai iubirii pe care o oferă părinții surorii lor. Încetul cu încetul Nathan se îndepărtează de familie, iar Hannah din ascunzișurile sale este singura care înțelege drama prin care trece familia sa.

Celeste Ng reușește o bijuterie literară. Personaje foarte bine conturate și dezvoltate care-și găsesc perfect rolul într-o poveste dramatică plină de suspans. Grija deosebită pentru psihologia personajelor, pentru efectul acțiunilor și evenimentelor asupra lor, precum și atenția pe care autoarea o oferă rolului pe care fiecare personaj în parte îl are atât în legătură cu sine însuși cât și cu ceilalți sunt aproape de perfecțiune. Scriitura este simplă, clară, cursivă, fără înflorituri inutile, Celeste Ng utilizând exact cuvintele necesare pentru a descrie povestea astfel încât cititorul să se bucure fără a fi forțat sau ironizat de ceea ce povestitorul îi pune în față.

O lectură deosebită pe care o recomand cu plăcere.

De ce 4 stele: deoarece este un roman bine scris, inteligent și grijuliu cu personajele sale, un roman apăsător și intens care oferă o poveste complexă și o atmosferă care lasă cititorul să trăiască singur, neforțat, drama narațiunii care se desfășoară în fața ochilor săi. 

Prezentarea editurii:

„Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“

Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

„Excelent… un debut desăvârșit… îți sfâşie inima… Tot ce nu ți-am spus este un roman antrenant ce aruncă o lumină puternică asupra secretelor care au ținut o familie de americani împreună și care, în cele din urmă, sfârșesc prin a o destrăma.“

Los Angeles Times

„Ng se mișcă cu grație înainte și înapoi în timp, după tragedie și în trecutul îndepărtat, precum și în conștiința fiecărui membru al familiei, creând o serie de mistere și revelații care conduc la întrebarea inițială: ce s-a întâmplat cu Lydia?“

Los Angeles Review of Books

2 gânduri despre „Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s