Oscar 2016 – sectiunea cel mai bun film – Mad Max: Fury Road


Mad Max: Fury Road – George Miller

Best Motion Picture of the Year
Doug Mitchell
George Miller
Best Achievement in Directing
George Miller
Best Achievement in Cinematography
John Seale
Best Achievement in Film Editing
Margaret Sixel
Best Achievement in Costume Design
Jenny Beavan
Best Achievement in Makeup and Hairstyling
Lesley Vanderwalt
Elka Wardega
Damian Martin
Best Achievement in Sound Mixing
Chris Jenkins
Gregg Rudloff
Ben Osmo
Best Achievement in Sound Editing
Mark A. Mangini
David White
Best Achievement in Visual Effects
Andrew Jackson
Tom Wood
Dan Oliver
Andy Williams
Best Achievement in Production Design
Colin Gibson (production design)
Lisa Thompson (set decoration)

Regia: dacă filmarea unor cascadorii spectaculoase astfel încât să impresioneze cinefilul, atunci regia este ok. Deși, să o spun pe cea dreaptă, Tarantino ar fi reușit o capodoperă dacă ar fi fost să regizeze Mad Max. Miller, din punctul meu de vedere, este un regizor care are nimic special în modul de a filma și transmite emoții vizuale. Te bombardează cu tot felul de imagini violente, explozii care-ți lasă impresia că te vor spulbera și te vor lăsa în flăcări, că sângele și mațele care zboară pe tot ecranul îți vor ajunge în brațe și prin păr. Nu, acest film nu este de Oscar. Dacă Mad Max este de Oscar, atunci și Kingsman este de Oscar. Nici regia lui Miller nu este de Oscar. Miller nu este de Oscar, drept dovadă că singurul Oscar luat vreodată de Miller este pentru o animație care oricum a lăsat și ea de dorit.

 Actorii: eu nu am reușit să le văd jocul pentru că am fost mai atent la explozii și cursele de mașini.

Scenariu: interesant, ce să zic. Nu prea am reuști să înțeleg foarte mult din lumea Road Fury pentru că nici nu s-a pus problema să se înțeleagă ceva din lumea Road Fury. Marele avantaj al scenariului este că te ține în priză și nu-ți dai seama cum trece timpul. Cam atât.

Personaje: dacă nu ar fi, nu s-ar povesti… Singurul personaj care mi-a rămas în minte a fost tiranul Immortan Joe – el fiind și singurul personaj mai acătării și care nu este dat uitării din momentul în care se termină filmul.

Soundtrack: bubuitor.

Concluzie: o odă închinată culturii pop americane și nimic mai mult. Ca și consumator de cultură pop dat fiind că sunt cititor fervent de comics-uri, Mad Max mi-a plăcut, însă nu suficient de mult cât să mă facă să cred că este un film de Oscar sau demn să rămână în istorie. Cultura pop este o cultură, până la urmă, consumeristă și a născut și o să nască momente care vor marca istoria omenirii (vezi Warhol sau posterele pin-up cu gagici de exemplu), însă nu e cazul la Mad Max.

Notă: 7

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s