Orașul Pustiu (Miss Peregrine #2) de Ransom Riggs

Orașul Pustiu (Miss Peregrine #2) de Ransom Riggs

My rating:  4 of 5 stars 

Despre primul volum din seria Miss Peregrine am scris aici

Cel de-al doilea volum continuă, bineînțeles, aventurile copiilor deosebiți care sunt urmăriți de strigoi și suflete pustii, încercând să găsească o ymbrynă care să o salveze pe Miss Peregrine și să o aducă înapoi la ființă umană după ce a fost transformată în pasăre.

Parcă cel de-al doilea volum este și mai intens, mai rapid și mai plin de adrenalină decât primul. Gașca de puști este într-o continuă cursă contra cronometru pentru a salva viața lui Miss Peregrine, iar pe urmele lor sunt monștrii care nu-i lasă nici măcar o singură clipă ca să-și tragă respirația. Sunt prinși, scapă, își fac prieteni o ceată de țigani, se întâlnesc cu alți copii deosebiți, totul într-o Londră care se află sub bombardamentul nemților, fac din acest volum un adevărat page turner care te ține cu sufletul la gură.

Bineînțeles că totul se complică  și mai mult datorit poveștii de dragoste dintre Jacob și Emma, narațiunea având acum parte și de romantismul fără de care nici o poveste nu este o poveste adevărată.

Ce mi-a plăcut foarte mult este că puștanii acum au curajul să se lupte cu strigoii ceea ce nu-i mai face atât de neajutorați și fraieri, așa cum mă așteptam având în vedere lipsa ymbrynei, ceea ce mă bucură pentru că aventurile lor sunt pline de acțiune.

Pozele cu care ne-a obișnuit Ransom Riggs revin și-n acest volum însă parcă nu mai sunt atât de spectaculoase sau poate că doar m-am obișnuit eu cu ideea, cert este că sunt o surpriză de fiecare dată când apar și te fac să zăbovești câteva minute bune asupra lor.

Riggs. așa cum am mai spus, scrie bine și acest lucru se vede și-n Orașul Pustiu. Încetul cu încetul își face un stil al său care place și prinde. Dacă a prins la un cititor de 30 de ani, sigur succesul este mult mai mare la tinerii adolescenți.

Înainte să-mi justific nota trebuie să vă atrag atenția asupra faptului că noua colecție Young Art s-a îmbrăcat în straie noi. Pe lângă calitatea ridicată cu care ne-a obișnuit deja editura, pe coperta patru avem parte de trei căsuțe colorate care explică în doi timpi și trei mișcări despre statutul cărții (bestseller, fenomen internațional etc), vârsta recomandată a cititorului și punctele forte ale volumului (page turner, fantasy, romance). O găselniță pe care o consider excelentă și care se potrivește perfect cu ceea ce caută un cititor când intră într-o librărie,

De ce 4 stele: pentru că te prinde, pentru că este alertă, pentru că este scrisă bine și pentru că nu ai cum să nu te îndrăgostești de copii deosebiți.

Prezentare editurii:

3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ. 

Ca un adevărat magician, Ransom Riggs se foloseşte şi de această dată de fotografii vechi, care completează şi pun în valoare fascinanta poveste a copiilor deosebiţi.

„Noii cititori ai acestei serii vor descoperi Oraşul pustiu cu bucurie. Pentru fanii primului volum va fi o comoară. Există un singur neajuns: aşteptarea cu sufletul la gură a celui de-al treilea volum pentru a afla ce se va alege de Jacob şi prietenii lui deosebiţi.“

School Library Journal 

Marea nesfârșită de Rick Yancey

Marea nesfârșită de Rick Yancey

My rating:  2 of 5 stars 

Se știe cât de entuziasmat am fost de primul volum. I-am dat chiar patru stele pe goodreads pentru că mi-a plăcut avântul scriitorului, povestea, narațiunea rapidă și plină de adrenalină. Ei bine, de data asta, cel de-al doilea volum al lui Yancey a fost plictisitor cât cuprinde. Incredibil de plictisitor….

Povestea se reia de unde s-a terminat primul volum și începe să țese încetul cu încetul următorul pas al aventurii tinerilor care trebuie să țină piept extratereștrilor invadatori. Nu știu cum să vă povestesc mai mult despre carte astfel încât să nu dau în vileag elemente decisive care vă pot strica surprizele care vă pândesc la tot pasul în carte, așa că trec direct la ce mi-a plăcut și ce nu la acest al doilea volum din trilogia lui Yancey – o să fie o recenzie foarte scurtă, într-adevăr.

Ce nu mi-a plăcut și m-a călcat pe nervi în ultimul hal a fost stilul fracturat și cu fraze aruncate parcă din balon pe care Yancey l-a adoptat și pe care l-a adus la extrem în acest volum. Povestea se dezvoltă prin gura personajelor și modul de exprimare ales de Yancey este extrem de nefericit pentru că personajele par complet incoerente și incapabile de a lega două cuvinte, de a retrăi amintiri recente, de a povesti prin ce au trecut cu doar câteva zile sau ore în urmă. Deconcertant și enervant.

Poveștile de dragoste se complică însă se păstrează o ușoară notă de emoție și neprevăzut astfel încât cititorul să nu fie cu adevărat liniștit că fiecare personaj și-a găsit în sfârșit perechea.

Toate personajele suferă la nivel de construcție, fără nici o excepție. Scriitura este slabă și tinde să fie obositoare.

Din fericire poate să surprindă încă anumiți cititori și încă mai are acel suflu și avânt tineresc de care Yancey se face vinovat și care sunt sigur că o să prindă pe și mai mulți adolescenți. Din păcate, de data aceasta, pe mine Yancey nu m-a mai surprins și nu m-a mai impresionat. Poate la al treilea volum își ia revanșa.

De ce 3 stele: scriitura enervantă, obositoare, personaje lăsate de izbeliște și slab construite, pe alocuri autorul parcă se chinuie să reînnoade povestea care parcă i-a scăpat de sub control. O lectură facilă care nu m-a entuziasmat deloc.

Prezentarea editurii:

Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

Un hotel părăsit, ros de şobolani şi de frigul unei ierni aprige, nu poate fi o ascunzătoare bună pentru grupul de tineri supravieţuitori care au reuşit să rămână împreună. Cineva trebuie să rişte plecând în căutarea unui loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să nu-şi mai vadă prietenii niciodată. Pericolele care îi pândesc aici sunt multe şi imprevizibile. Cine s-ar gândi că o fetiţă de 5 ani salvată de la îngheţ ar putea pune în primejdie viaţa tuturor?

Marea nesfârşită, cea de-a doua parte a trilogiei lui Rick Yancey, e o lectură care nu se parcurge decât cu sufletul la gură; ca un meci de şah unde tensiunea dintre cei doi jucători zbârnâie în permanenţă şi e gata să explodeze în orice moment.

„Un roman SF grandios plin de tot romantismul, acţiunea şi suspansul pe care ţi le-ai putea dori.“ 

Seventeen.com

 

Alif Nevăzutul de G. Willow Wilson

Alif Nevăzutul de G. Willow Wilson

My rating: 3 of 5 stars

Nu premiile luate sau renumele nominalizărilor m-au atras la Alif Nevăzutul, ci tema cărții în primul rând.

Adică: un stat totalitar de prin Orientul Mijlociu în care un tânăr hacker își face de cap până când intră în vizorul statului și se pare că avem de-a face și cu un artefact fantastic de sorginte magică care poate să fie decisiv în confruntarea dintre hacker și stat. Cum să nu fii curios de poveste și de ce urmează să se întâmple?

Ei bine, povestea promite multe, însă oferă foarte puține. Alif, tânărul hacker care este și personaj principal, este extrem de slab cu duhul. Și cu duhul din lampă și cu duhul din căpșorul său, adicătelea pare adeseori puțin nărod. Ceea ce s-ar putea scuza pentru că este un alienat care nu cunoaște decât o realitate, respectiv realitatea virtuală care știm cu toții că, până la proba contrarie, nu prea are mult de-a face cu realitatea vieții de zi cu zi și nu este realitatea reală (sic!).

Alif este îndrăgostit de Intisar, o tânără domniță aristocrată cu care împarte câteva nopți fierbinți de amor, dar care-i dă papucii pentru că a fost promisă unui nene foarte puternic cu ceva job super șmecher la Stat. Ca orice femeie care se respectă și care este conștientă că nu are decât o viață și (vorba se continua altfel dar eu mă abțin în cazul de față) o singură frumusețe care de obicei se observă când femeia e încă tânără, decide să abandoneze amorul lui Alif și să se așeze frumos la palatul ei. Alif o ia aiurea prin deșert, vorba vine, și prin cartiere rău famate și decide să facă un super program care să o identifice pe Intisar și să o împiedice să-i mai scrie vreun mail. Bineînțeles că se putea bloca pe el, dar preferă să o blocheze pe Intisiar și să o spioneze cu un soft care identifică utilizatorul ca și caracter – eeeeei, asta da realizare tehnologică! Softul inventat de Alif devine o unealtă extrem de periculoasă în mâinile serviciilor de securitate ale statului care încep să vâneze hackerii unul după altul și ajung, bineînețeles și la Alif. În momentul în care o carte care cică deține puteri magice extraordinare ajunge la Alif de la Intisar, toate lucrurile o iau razna definitiv și Alif ajunge să penduleze între realități și să dea ochii cu tot felul de ființe și tărâmuri fantastice. Lupta dintre bine și rău nu a fost niciodată atât de tehnică și plină de magie în același timp!

Problema este că scriitura este destul de greoaie și dezlânată. Așa cum observa și Liviu parcă ai de a face mai degrabă cu panouri de benzi desenate uneori decât cu o proză. Unele secțiuni mi-au adus aminte de Neuromantul lui Gibson, mai ales de discuțiile dintre hackeri și de modul în care este expusă lumea celor ce sălășluiesc printre biți, însă cam aici se oprește fascinația. Romanul curge greu, povestea se dezvoltă anevoios și plictisește fără niciun rost. Parcă autorul nu este hotărât ce să facă mai departe și nu o dată am avut senzația că decide următorul pas în evoluția personajelor pentru că i-a venit brusc o altă idee despre cum să dezvolte povestea în continuare.

Personajele sunt destul de banale – cu excepția lui Vikram. Vikram Vampirul este un personaj fantastic care face deliciul cărții. Mucalit, inteligent și cât trebuie de parșiv ca să nu fie personaj negativ, Vikram este, după mine, singurul personaj mai acătării. Alif e bezmetic și fără personalitate, Dina are potențial dar este când la o extremă, când la alta și nu prea reușești să-ți dai seama cum este ea de fapt. Restul personajelor se pierd în ceața poveștii și niciunul nu sare în ochi.

Volumul merită citit și sunt sigur că-și poate găsi fanii săi, dar pe mine nu m-a entuziasmat din cauza scriiturii fracturate și a personajelor superficial construite și care nu-ți lasă loc de a empatiza cu ele.

De ce 3 stele: avem potențial, lipsește execuția care să te facă să te îndrăgostești de lumea și personajele lui Wilson.

Altă recenzie:

Liviu

Prezentarea editurii:

Într-un stat totalitar din Orientul Mijlociu, un tânăr hacker face tot posibilul să-şi protejeze clienţii – disidenţi, islamişti, proscrişi şi alte grupări supravegheate de lege – de Mâna Statului. Îşi spune Alif şi e îndrăgostit de o femeie din rândul aristocraţiei care îl părăseşte pentru un prinţ bogat, ales de familie. Din acest punct, viaţa lui Alif ia o turnură cu totul neaşteptată. Fiinţe supranaturale desprinse din negura timpurilor, o carte magică ce ascunde sensuri pe care oamenii nu le pot pătrunde, duşmani de temut de care Alif trebuie să se ascundă şi de care trebuie să-şi apere prietenii, toate acestea dau peste cap lumea până atunci banală a tânărului erou, aruncându-l într-o nebuloasă din care cu greu găseşte calea către linişte.

„O poveste plină de imaginaţie… Wilson ţese cu măiestrie o poveste captivantă în care îmbină lumea tehnologizată a prezentului cu folclorul şi religia Orientului Mijlociu. Pentru cititorii amatori de aventură şi aflaţi în căutarea unei poveşti originale acest excelent roman sparge tiparele genului cu aceeaşi uşurinţă cu care personajele sar dintr-o realitate în alta.”

Library Journal

 

Elias și spioana cărturarilor de Sabaa Tahir

Elias și spioana cărturarilor de Sabaa Tahir

My rating:  3 of 5 stars 

Cred că încep să-mi pierd spiritul critic pentru că în ultimul timp am citit foarte multe cărți fantasy și am început să mă entuziasmez din ce în ce mai ușor, ori dau eu numai peste cărți foarte faine.

Elias și spioana cărturarilor e genul de cărțulie care m-a ținut din nou cu sufletul la gură și m-a entuziasmat.

Elias este o Mască. Un soldat antrenat să ucidă în interesul Imperiului încă din fragidă pruncie, Elias începe să-și pună întrebări cu privire la menirea sa ca Mască și chiar plănuiește o evadare cu puțin timp înainte de absolvire și de-a-și primi locul în garda imperială. Însă un Profet îi dejoacă planurile și-l convinge că nu-și va găsi mult râvnita libertate dacă fuge. Plus că se pare că este nevoie de un nou împărat și Elias este considerat pretendent valoros la tron, împăratul urmând să fie ales dintre patru competitori care se vor lupta pe viaţă şi pe moarte. Câştigătorul urmează să fie încoronat, iar următorul îi va fi Sfrâncioc, respectiv mâna dreaptă şi sfetnic.

Laia și-a pierdut părinții, luptători în Rezistență, și recent a rămas fără restul familie. Bunicii i-au fost uciși de Războinici, ca și părinții, iar fratele ei este închis și-și așteaptă moartea. Laia este hotărâtă să-și salveze fratele, singura familie care i-a mai rămas și încearcă să intre în contact cu Cărturarii, mișcare de rezistență din care părinții ei au făcut parte. Ajunge spioană pentru cărturari devenind sclava comandantului Măștilor și ajunge să-l cunoască pe Elias, iar drumurile lor încep din ce în ce mai des să se întâlnească.

Este o poveste faină care te ține cu sufletul la gură, însă cu probleme destul de mari de logică pe care nu ai cum să nu le observi și care-ți sar în ochi. În primul rând se pare că femeile nu au foarte multe drepturi în lumea imaginată de Tahir și riscă să fie violate în orice clipă. Însă asta nu o împiedică pe Helen să fie una dintre Măști și să fie aleasă drept pretendentă la tron în momentul în care se stabilește marea înfruntare dintre cele patru Măști din care se va alege Împăratul și Sfrânciocul. De asemenea, chiar marele comandant al Măștilor este tot o femeie. Adică, stai așa, constant se vorbește despre rolul insignifiant al femeilor în societatea Războinicilor și că ele nu au ce să caute acolo, dar două femei dețin cele mai importante poziții politice și militare. Despre ce vorbim, totuși?

O altă chestie care sună cel puțin dubios este pătratul amoros în care cele două personaje principale se găsesc. Elias+Helene+Laia+Keenan = haos! Toată lumea cu toată lumea până se creează suficient haos încât să dai pagină după pagină doar ca să vezi dacă s-au mai aranjat cât de cât lucrurile între ei. N-am înțeles poveștile astea de dragoste atât de evidente, însă infernal de haotice cât să te lase cu impresia că tinerii în discuție au ceva probleme psihice.

Volumul este alert și te ține în priză, este plin de acțiune și răsturnări de situație. Nu-ți vine să-l lași din mână și aici Tahir primește aplauze din partea mea pentru că a reușit să construiască o poveste care curge rapid și subjugă cititorul. Din păcate pentru ea, este previzibilă. Chiar mi-am dat seama ce urmează, cine sunt anumite personaje din carte și cam bănuiesc care o să fie rolul lor pe mai tărziu. Pe mine nu m-a suprins, dar din ce am văzut în alte recenzii, se pare că sunt destul de mulți cititori la care nu le-au sărit în ochi anumite chestiuni care mie-mi par evidente – fapt care mă bucură pentru că asta înseamnă că aceștia se pot entuziasma real de cartea lui Tahir.

De ce 3 stele: pentru că, deși este o adevărată aventură plină de adrenalină, evoluția intrigii este previzibilă, personajele destul de clișeistice și parcă suferă de ceva handicap emoțional, iar erorile logice sunt destul de deranjante. Se putea mai mult, Tahir sigur poate mai mult, și probabil că o să nearate asta și pe viitor. Până la urmă chiar sunt curios de următorul volum, chiar dacă doar ca să văd dacă bănuielile mele se adeveresc.

Alte recenzii:

Literary jungle

Palarisme

Prezentarea editurii:

Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – şi, în secret, cel care îşi doreşte cel mai puţin să se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat să participe la o competiţie nemiloasă al cărei câştigător va fi desemnat împărat.     

Laia face parte din clanul Cărturarilor, înrobit de mulţi ani de către Războinici. Când fratele ei este arestat sub acuzaţia de trădare, Laia ia legătura cu mişcarea de rezistenţă împotriva asupritorilor, în speranţa că îi vor elibera fratele. În schimbul ajutorului, rebelii îi cer să se strecoare în Academie şi să spioneze pentru ei.

Când Elias şi Laia se întâlnesc, îşi vor da seama că legătura dintre ei este mult mai puternică decât ar fi crezut vreodată şi că soarta Imperiului se află în mâinile lor. Destinele li se încrucişează într-o poveste care se citeşte cu sufletul la gură, despre curaj, iubire, loialitate şi libertate, într-o lume în care totul le este potrivnic.

„M-a dat gata… O carte întunecată, complexă, vie, romantică – aşteptaţi-vă să vă simţiţi complet transportaţi.“

 MTV.com

„Un lucru pot spune cu siguranţă: n-o poţi lăsa din mână. La un moment dat, pur şi simplu n-o mai poţi lăsa din mână. Sabaa Tahir este o scriitoare bună, dar mai ales este o povestitoare foarte bună.“

The Huffington Post