Ziua 21 (Cei 100 #2) de Kass Morgan

Ziua 21 de Kass Morgan

Notă: 2 din 5 stele

Wow, iupii, a apărut următorul roman din seria Cei 100 (aici e recenzia la carte, de ce nu apeşi?????)!!!!!

Cam aşa ar fi trebuit să reacţionez însă pentru că sunt un total insensibil, am ridicat doar din umeri, am pus mâna pe carte, am luat-o acasă şi am dat-o gata în câteva ore.

Povestea se reia de acolo de unde a rămas pleoştită la sfârşitul primului volum. Asta da surpriză, nu? 

Puştanii sunt tot pe Pământ, încă se mai ceartă, tot nu au găsit-o pe fătuca răpită, gagicile se lasă purtate pe braţe când de un câine alfa, când de altul, mai apare câte un pământean care strică tot fengh-shui-ul copchiilor care-şi văd de treburile lor pe care le fac prin pădure, că doar nu au toalete şi aşa mai departe vreme de vreo 160 (o sută şaizeci) de pagini.

Foarte, foarte, foarte greu scriu articolul acesta. Mă mai opresc puţin la Facebook, să mai fac un test din care reiese că sunt Stalin, să mai pun o piesă pe youtube, hai să fumez o ţigară, stai câta să belesc ochii în tavan, of,  Jon Snow Doamne, cât de puţin am scris!

Pentru că nu sunt multe de scris! Pe bune acum! Înţeleg nebunia legată de seria lui Morgan, care se poate lăuda că a luat un total de 2.5 stele până acum de la mine ceea ce e chiar ok, adică acum când scriu aceste rânduri sunt sigur că o statuie sau icoană lăcrimează sânge marcată de gestul meu bunătate, dar trebuie să ai ceva în plus ca să impresionezi un sictirit ca mine. 

Măi copii, dacă sunt copii care-mi citesc blogul, şi ar cam trebui să fie că am scris despre o grămadă de cărţi pentru ei! să nu vă sperie tonul meu şi opinia deloc drăguţă pe care am enunţat-o atât de colocvial mai sus, însă visul meu în viaţă este să devin un bătrân spurcat care sparge mingile de fotbal ale copiilor pe care tot el le-a cumpărat, mingi care se sparg în momentul în care dai primul şut. Asta-i menirea mea.

De ce 2 stele: pentru că nu m-a indignat foarte tare şi pentru că sunt un înger de om.

Prezentarea editurii:

Continuarea romanului Cei 100 de Kass Morgan, acum un serial TV de succes

Secrete vor fi dezvaluite, credinte schimbate si legaturi puse la incercare. Cei 100 trebuie sa lupte pentru supravietuire in singurul fel posibil – impreuna.

Au trecut 21 de zile de cand Cei 100 au ajuns pe Pamant. Sunt singurii oameni care au pus piciorul pe planeta de secole… sau cel putin asa au crezut. Confruntati cu un dusman necunoscut, Wells incearca sa tina grupul impreuna, Clarke pleaca spre Muntele Weather, in cautarea celorlalti Colonisti, iar Bellamy este hotarat sa-si salveze sora cu orice pret. Intre timp, pe nava, Glass trebuie sa faca o alegere imposibila intre dragoste si insasi viata ei.

 

Povestea Ellei de Gail Carson Levine

Povestea Ellei de Gail Carson Levine

My rating:  5 of 5 stars 

Dacă s-ar zice că fiecare an în cărţi este întocmai precum prima/primele cărţi pe care le citeşti pe 1 ianuarie, atunci aş fi incântată şi mi-aş spori considerabil aşteptările pentru 2016 mai ales că şi următoarele cărti citite au fost pe măsură. Începutul anului m-a prins dormind, dar dormind cu două cărţi în mână – Povestea Ellei în stânga şi What if? în dreapta. Până când îmi voi da seama ce şi cum aş putea scrie despre What if? pot încerca să explic de ce Povestea Ellei este o nemaipomenită surpriză pe care nu aş fi bănuit-o nicicând în spatele condurului de Cenuşăreasă de pe copertă şi al titlului care nu îmi spunea nimic, deşi înţeleg acum că volumul este câştigător al Newbery Honor şi că pe undeva există şi un film cu Anne Hathaway destul de popular.

Ella este extrem de inteligentă, jovială, frumoasă, plină de umor şi extrem de iubitoare, întocmai ca prinţesele din poveşti cărora, cu propriile arme, Ella le face concurenţă.  Doar că, spre deosebire de acestea, Ella este ”binecuvântată” cu darul supunerii de la naştere, astfel că în faţa oricăror surori sau mame vitrege, în faţa unui căpcăun sau a unui prinţ Ella nu ar putea nicicând să spună „nu”. Lucrul acesta o pune în mare încurcătură adesea, mai ales că s-a văzut nevoită să se supună unicei porunci date de mama sa, aceea de a nu pomeni nimănui despre darul primit de la zâna Lucinda la naştere. După moartea mamei, Ella rămâne în grija tatălui – un negustor avar şi nepriceput şi a bucătăresei Mandy, bună prietenă a mamei sale. Povestea este relativ simplă: Ella este blestemată şi trebuie să scape de blestem. Pentru asta va face o călătorie prin ţinuturi periculoase, va îmblânzi cele mai îndărătnice creaturi, ba chiar îl va întâlni şi pe prinţul din poveşti, desigur, doar că lucrurile vor lua o turnură neplăcută. De aici, bineînţeles, vin şi acele momente pe care le veţi întâlni adesea în filmele americane în care prinţesa/iubita/frumoasa face tot felul de acţiuni autodistructive pe care nu le poate explica nicicum. Mai vin şi acele poveşti reciclate, în special Cenuşăreasa şi Frumoasa din pădurea adormită, care te-ar putea face să crezi că Povestea Ellei nu dă dovadă de suficientă imaginaţie cât să-şi construiască firul propriu de întâmplări fantastice. Zâne, uriaşi, căpcăuni, elfi, cavaleri, all the usual suspects…

Cu toate astea, Povestea Ellei este extrem de inteligentă. Un basm modern, plin de umor, cu un personaj principal atât de plăcut încât o face pe Alba ca Zăpada să pară mama vitregă, cu întâmplări cursive, exagerate, desigur, doar ne aflăm în plin tărâm fantasy, dar niciodată gratuite, legate logic, pline de emoţie pe alocuri, care te fac nu doar să trăieşti cu intesitatea povestioara, ci şi să îţi păstrezi întipărit pe buze, de la un capăt la celălalt, un zâmbet pe care doar basmele ţi-l pot aduce.

De ce 5 stele: câtă vreme cartea este în mod declarat o reluare a basmelor clasice şi câtă vreme imaginaţia şi noutatea la o poveste fantasy pentru copii trebuie să fie pe cele dintâi locuri în cazul în care cineva s-ar apuca să facă o ierarhie? Pentru că Gail Carson Levine mi-a arătat că şi umorul, lejeritatea şi buna dispoziţie pot fi câteodată în fruntea listei şi că, o dată ce accepţi asta, poţi să te laşi în voia poveştii, aşa că nu  mai ai nimic de pierdut.

Prezentarea editurii:

Neînfricata Ella este complet neputincioasă în faţa unei… porunci. La naşterea ei, Lucinda, o zână zăpăcită, i-a făcut un dar cât se poate de neobişnuit: darul supunerii. Biata de ea trebuie acum să îndeplinească orice ordin, oricât de caraghios sau de nedrept ar fi. Iar mama şi surorile ei vitrege îi cunosc secretul şi profită de el ca să-i facă viaţa un chin.
    
În această rescriere a basmului Cenuşăresei, Ella nu stă cu mâinile în sân în aşteptarea unui salvator, ci porneşte chiar ea în căutarea Lucindei, ca să anuleze o dată pentru totdeauna blestemul care o înrobeşte.
     
Povestea Ellei e o carte fermecată cu zâne, căpcăuni, elfi şi cavaleri şi cu o eroină pe care n-ai cum să nu o îndrăgești.

Orașul Pustiu (Miss Peregrine #2) de Ransom Riggs

Orașul Pustiu (Miss Peregrine #2) de Ransom Riggs

My rating:  4 of 5 stars 

Despre primul volum din seria Miss Peregrine am scris aici

Cel de-al doilea volum continuă, bineînțeles, aventurile copiilor deosebiți care sunt urmăriți de strigoi și suflete pustii, încercând să găsească o ymbrynă care să o salveze pe Miss Peregrine și să o aducă înapoi la ființă umană după ce a fost transformată în pasăre.

Parcă cel de-al doilea volum este și mai intens, mai rapid și mai plin de adrenalină decât primul. Gașca de puști este într-o continuă cursă contra cronometru pentru a salva viața lui Miss Peregrine, iar pe urmele lor sunt monștrii care nu-i lasă nici măcar o singură clipă ca să-și tragă respirația. Sunt prinși, scapă, își fac prieteni o ceată de țigani, se întâlnesc cu alți copii deosebiți, totul într-o Londră care se află sub bombardamentul nemților, fac din acest volum un adevărat page turner care te ține cu sufletul la gură.

Bineînțeles că totul se complică  și mai mult datorit poveștii de dragoste dintre Jacob și Emma, narațiunea având acum parte și de romantismul fără de care nici o poveste nu este o poveste adevărată.

Ce mi-a plăcut foarte mult este că puștanii acum au curajul să se lupte cu strigoii ceea ce nu-i mai face atât de neajutorați și fraieri, așa cum mă așteptam având în vedere lipsa ymbrynei, ceea ce mă bucură pentru că aventurile lor sunt pline de acțiune.

Pozele cu care ne-a obișnuit Ransom Riggs revin și-n acest volum însă parcă nu mai sunt atât de spectaculoase sau poate că doar m-am obișnuit eu cu ideea, cert este că sunt o surpriză de fiecare dată când apar și te fac să zăbovești câteva minute bune asupra lor.

Riggs. așa cum am mai spus, scrie bine și acest lucru se vede și-n Orașul Pustiu. Încetul cu încetul își face un stil al său care place și prinde. Dacă a prins la un cititor de 30 de ani, sigur succesul este mult mai mare la tinerii adolescenți.

Înainte să-mi justific nota trebuie să vă atrag atenția asupra faptului că noua colecție Young Art s-a îmbrăcat în straie noi. Pe lângă calitatea ridicată cu care ne-a obișnuit deja editura, pe coperta patru avem parte de trei căsuțe colorate care explică în doi timpi și trei mișcări despre statutul cărții (bestseller, fenomen internațional etc), vârsta recomandată a cititorului și punctele forte ale volumului (page turner, fantasy, romance). O găselniță pe care o consider excelentă și care se potrivește perfect cu ceea ce caută un cititor când intră într-o librărie,

De ce 4 stele: pentru că te prinde, pentru că este alertă, pentru că este scrisă bine și pentru că nu ai cum să nu te îndrăgostești de copii deosebiți.

Prezentare editurii:

3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ. 

Ca un adevărat magician, Ransom Riggs se foloseşte şi de această dată de fotografii vechi, care completează şi pun în valoare fascinanta poveste a copiilor deosebiţi.

„Noii cititori ai acestei serii vor descoperi Oraşul pustiu cu bucurie. Pentru fanii primului volum va fi o comoară. Există un singur neajuns: aşteptarea cu sufletul la gură a celui de-al treilea volum pentru a afla ce se va alege de Jacob şi prietenii lui deosebiţi.“

School Library Journal 

Marea nesfârșită de Rick Yancey

Marea nesfârșită de Rick Yancey

My rating:  2 of 5 stars 

Se știe cât de entuziasmat am fost de primul volum. I-am dat chiar patru stele pe goodreads pentru că mi-a plăcut avântul scriitorului, povestea, narațiunea rapidă și plină de adrenalină. Ei bine, de data asta, cel de-al doilea volum al lui Yancey a fost plictisitor cât cuprinde. Incredibil de plictisitor….

Povestea se reia de unde s-a terminat primul volum și începe să țese încetul cu încetul următorul pas al aventurii tinerilor care trebuie să țină piept extratereștrilor invadatori. Nu știu cum să vă povestesc mai mult despre carte astfel încât să nu dau în vileag elemente decisive care vă pot strica surprizele care vă pândesc la tot pasul în carte, așa că trec direct la ce mi-a plăcut și ce nu la acest al doilea volum din trilogia lui Yancey – o să fie o recenzie foarte scurtă, într-adevăr.

Ce nu mi-a plăcut și m-a călcat pe nervi în ultimul hal a fost stilul fracturat și cu fraze aruncate parcă din balon pe care Yancey l-a adoptat și pe care l-a adus la extrem în acest volum. Povestea se dezvoltă prin gura personajelor și modul de exprimare ales de Yancey este extrem de nefericit pentru că personajele par complet incoerente și incapabile de a lega două cuvinte, de a retrăi amintiri recente, de a povesti prin ce au trecut cu doar câteva zile sau ore în urmă. Deconcertant și enervant.

Poveștile de dragoste se complică însă se păstrează o ușoară notă de emoție și neprevăzut astfel încât cititorul să nu fie cu adevărat liniștit că fiecare personaj și-a găsit în sfârșit perechea.

Toate personajele suferă la nivel de construcție, fără nici o excepție. Scriitura este slabă și tinde să fie obositoare.

Din fericire poate să surprindă încă anumiți cititori și încă mai are acel suflu și avânt tineresc de care Yancey se face vinovat și care sunt sigur că o să prindă pe și mai mulți adolescenți. Din păcate, de data aceasta, pe mine Yancey nu m-a mai surprins și nu m-a mai impresionat. Poate la al treilea volum își ia revanșa.

De ce 3 stele: scriitura enervantă, obositoare, personaje lăsate de izbeliște și slab construite, pe alocuri autorul parcă se chinuie să reînnoade povestea care parcă i-a scăpat de sub control. O lectură facilă care nu m-a entuziasmat deloc.

Prezentarea editurii:

Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

Un hotel părăsit, ros de şobolani şi de frigul unei ierni aprige, nu poate fi o ascunzătoare bună pentru grupul de tineri supravieţuitori care au reuşit să rămână împreună. Cineva trebuie să rişte plecând în căutarea unui loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să nu-şi mai vadă prietenii niciodată. Pericolele care îi pândesc aici sunt multe şi imprevizibile. Cine s-ar gândi că o fetiţă de 5 ani salvată de la îngheţ ar putea pune în primejdie viaţa tuturor?

Marea nesfârşită, cea de-a doua parte a trilogiei lui Rick Yancey, e o lectură care nu se parcurge decât cu sufletul la gură; ca un meci de şah unde tensiunea dintre cei doi jucători zbârnâie în permanenţă şi e gata să explodeze în orice moment.

„Un roman SF grandios plin de tot romantismul, acţiunea şi suspansul pe care ţi le-ai putea dori.“ 

Seventeen.com