Secretele morții lui Mussolini – Luciano Garibaldi


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

My rating: 2 of 5 stars

Din start trebuie să recunosc că Mussolini mi se pare cea mai penibilă figură dintre toți liderii care s-au confruntat în cel de-al doilea război mondial. Deși am o cărțulie de-a lui apărută în anii 30, o carte scrisă în memoria fratelui său, Mussolini nu m-a impresionat niciodată și nu a reușit să treacă de statutul de bufon politic.

Am cules cartea lui Garibaldi doar pentru că vroiam să aflu mai multe despre execuția liderului fascist și nu pentru că aș fi crezut în vreo conspirație sau aș crede că ar fi existat vreuna. În toate cărțile despre cel de-al doilea război mondial pe care le-am citit Mussolini este evocat episodic, niciodată decisiv, arareori interesant, adeseori în preajma celui care i-a făcut, până la urmă, loc în istorie de-a dreapta lui: Adolf Hitler.

Dincolo de părerile mele despre Mussolini, studiul lui Garibaldi mi s-a părut un foileton demn de Click! sau Can-Can. Churchill care l-a vânat pe Mussolini ca să nu divulge o serie de documente ultra-secrete care l-ar fi acuzat pe premierul britanic de colaboraționism și vrere de pace cu naziștii, că ar fi cerut inițeri de discuții despre o eventuală pace între nemți și britanici pentru ca nemții să se dedice întru totul frontului din Est). Mussolini a fost ucis pentru a se evita un Nurnberg italian și pentru a salva pielea primului ministru britanic de la distrugerea sa ca și figură politică anti-nazistă. Ce să mai, teoria conspirației în toată regula.

Da, Garibaldi aduce tot felul de documente în discuție care cică nu ar fi văzut lumina tiparului până la el (niciunul convingător și decisiv), câteva fragmente din jurnalul Clarettei Petacci, câteva declarații din partea unor martori care au asistat la execuția lui Mussolini (martori care se contrazic), câțiva indivizi care se declară călăii lui Mussolini, un adevărat festival de figuri umane care formează într-un stil arcimboldian moaca liderului fascist.

Nu cred că volumul de față se vrea unul serios. Nu de alta, dar nu are cum să ia cineva, care are cât de cât habar despre personalitățile, evenimentele și pozițiile politice adoptate în cursul celui de-al doilea război mondial, în serios perorațiile lui Garibaldi. Hitler visa la o pace cu Marea Britanie, lucru cunoscut. Să spui că Churchill ar fi vrut pace pe frontul de vest și Hitler o dădea din colț în colț pentru că „un cuțit are două tăișuri, știi și tu…” este ilar. Ca să nu mai zic că astfel de documente incriminatorii ar fi fost aur în mâna Axei în orice clipă. Or, Mussolini să dețină o astfel de armă și să nu o folosească, deși ștreangul îi era la gât este mai mult decât dubios.

Garibaldi mi-a lăsat impresia că, de fapt, încearcă să refacă imaginea lui Il Duce și să arunce cadavrele celor doi în curtea britanicilor încercând să exonereze italienii (comuniștii italieni, cei care l-au executat pe Mussolini) de această crimă pentru a-l reda pe Mussolini tuturor italienilor. Asta e impresia mea. Nu de alta, dar imaginea pe care Garibaldi încearcă să o zugrăvească este acea de lider demn, curajos, inteligent, șiret, însă faptele pe care autorul le redă dovedesc tocmai contrariul, Il Duce aducând mai mult cu un individ rupt de realitate care visează cai verzi pe pereți supărat că nimeni altcineva în afară de vreo doi apropiați nu-i vede.

Interesantă? Pentru însetații de teorii dubioase cu privire la trecut, categoric. Bine construită și documentată? Dacă privești ca pe o investigație jurnalistică, e drăguță dar ca și lucrare istorică e nulă. Afli lucruri noi? Cel puțin câteva nume italienești care au activat în timpul regimului fascist. Merită citită? Doar dacă te pasionează îngrozitor de mult Mussolini.

De ce 2 stele: pentru că am considerat volumul o investigație mai degrabă jurnalistică decât o lucrare de istorie. Altminteri ar fi luat – 1 stea.

Rudolf Hess – dezertor sau mesager?


Cazul Rudolf Hess – Dezertor sau mesager? este rezultatul muncii şi a pasiunii a trei oameni: Lynn Picknett, Clive Prince şi Stephen Prior. Cei trei s-au întâlnit întâmplător şi ceea ce i-a unit a fost pasiunea şi interesul acordat afacerii Hess. Punere la un loc a informaţiilor, documentelor, interviurilor pe care le deţineau fiecare dintre aceştia a făcut posibilă apariţia acestui volum.

Lucrarea de faţă este destul de vastă având în vedere faptul că se găsesc extrem de multe interviuri, declaraţii, documente, care privesc pregătirea zborului lui Hess, zborul propriu-zis, ajungerea sa în Anglia, desfăşurarea prinderii sale şi primele ore pe tărâmul regatului, reacţiile, maşinaţiunile şi poziţiile politice adoptate după capturarea sa, foarte multe detalii şi informaţii interesante şi uşor picante despre eventuala sosie a lui Hess  precum şi teorii despre relaţiile acestuia şi a partidului nazist cu o parte din elita aristocrată a Marii Britanii.

Cartea poate fi privită ca o lucrare serioasă la fel de uşor cum poate fi considerată o teorie a conspiraţiei. Cititorul este liber să aleagă în ce categorie vrea să o claseze. Personal îmi păstrez unele dubii datorită anumitor activităţi pe care autorii le au (nu mă prea pasionează francmasoneria şi nici activităţi care ţin de chestii uşor oculte), însă reacţiile care au apărut după publicare cărţii, vocile care s-au grăbit să susţină unele lucruri spuse în carte, precum şi secretoşenia cu care încă este tratat cazul Rudolf Hess mă fac să pun cartea undeva la mijloc: ceva adevăr au atins autorii, şi s-ar putea să fie un adevăr nu prea plăcut pentru cei implicaţi în această afacere (indiferent dacă este vorba despre propunerea de pace, despre relaţiile pe care Hess chiar le avea, de acordul din partea lui Hitler în ceea ce priveşte drumul adjunctului, sosia sa sau o eventuală ucidere programată a ultimului prizonier de la Spandau care avea totuşi o vârstă destul de înaintată).

Subiectul volumului este destul de delicat însă informaţiile pe care le oferă cititorului reuşesc să scoată lucrarea din periculoasa zonă în care ar putea să fie declarată subversivă. Faptul că se află pe rafturile librăriilor şi că a devenit un best-seller care a cauzat reacţii în rândul autorităţilor, pe mine personal mă bucură şi îmi oferă acel mic şi scurt moment de siguranţă că măcar o parte din informaţie este veridică şi că la un moment dat cineva, cumva, cândva din respect pentru cei care au murit în război cât şi pentru generaţiile de după, vor lua decizia de a declasifica drept secrete anumite documente şi vor lumina astfel acea perioadă tulbure a istoriei, arătând adevărata faţă a celor care sunt arătaţi astăzi publicului drept oameni oneşti şi fără de pată.

Recomand cartea atât împătimiţilor de ceea ce a însemnat al doilea război mondial cât şi celor iubitori şi devoratori de paranoia. Celor din urmă pentru că le va da un kick de zile mari, mai ales dacă teorii conspiraţioniste în tot ce mişcă în jurul lor.

Nu este must have, nici must read, decât dacă eşti un pasionat de istoria secolului trecut. Personal mă bucur că o am în bibliotecă.

Cartea o puteţi găsi în reţeaua de librării Librarium (Cartea de nisip – Timişoara, Book Corner – Cluj, Avant-Garde – Iaşi) precum şi on-line pe site-ul bookiseala.ro