Ipoteza Dumnezeu de Gerald Benedict
My rating: 1 of 5 stars
O nouă abordare? Pentru cine, oare, poate să pară volumaşul ăsta drept o abordare nouă a dezbaterii cu privire la existenţa lui Dumnezeu?
Nu suport cărțile în genul știați că… Habar nu am de ce. Cred că din adolescență nu am mai citit astfel de cărțulii. Pur și simplu mă plictisesc de moarte mai ales atunci când tratează subiecte despre care, cât de cât, am nițel habar.
Iar când un convins de-al vreunei tabere ia cuvântul și pozează într-un echilibrat devine la fel de nesuferit ca și lupul cu mițoasa pe el.
Benedict e un credincios sadea. Dacă nu crezi, aruncă un ochi peste ce a mai scris de-a lungul vieții pe care i-a dat-o spre viețuire doamne-doamne. Farsa e totală mai ales că Benedict povestește în prefață cum el nu ia nicio poziție în studiul său și că, de fapt, tot ce vrea să facă este să adune la un loc certurile dintre atei și credincioși. La început l-am crezut și mi s-a părut extrem de enervantă incapacitatea lui de a lua o poziție și de a se mulțumi să facă niște bani de pe urma unor oameni care și-au pus mintea la contribuție și au gândit diverse teorii. Benedict nu are nicicum capacitatea de a gândi de unul singur. El adună de ici-colo și-ți arată într-o lumină cât se poate de potrivită opiniile care-i sunt dragului de el pe plac.
Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama care-i mișcarea lui și mârșava manipulare pe care a pus-o la cale. Senzația cu care poți să rămâi la finalul cărții este că tu dintotdeauna credeai în Dumnezeu și îi urai pe nebunii de atei, asta dacă ești slab de înger (sic!), bineînțeles. Altminteri s-ar putea să te enervezi și să scapi vreo două printre dinți la adresa lui nenea Benedict.
Pe lângă faptul că este un farseur, mai este și un semidoct sâcâitor. Conștient de faptul că nu are o cultură și o inteligență menită să-i lase numele înscris în istoria umanității el încearcă ajutat de săracul armament din dotare să facă o cărțulie despre o temă filosofică extrem de disputată, trecând ca gâsca prin apă prin toată istoria religiei și a gândirii filosofice. Ca un tren japonez de mare viteză parcurge Benedict istoria și-ți rămâne-n cap exact ce-i rămâne și unui pasager dintr-un astfel de tren: frânturi de peisaj din ce ai văzut când nu dormeai.
Ce să mai, volumașul de față este o jignire la adresa tuturor celor care și-au bătut capul cu problema existenței demiurgice, indiferent din ce tabără sunt ei, cu atât mai mult cu cât autorul cărții de față ia o poziție, inutilă din punctul meu de vedere, de propagandist sub poza unui ins echidistant și agnostic.
De ce 1 stea: semidoct, enervant de prefăcut, incapabil să-și asume deschis o poziție, o inteligență mediocră care vrea să-și facă un nume de pe urma gândirii altora. Nu, dragă Benedicte, nu, cărțulia asta a ta nu are nici un aport la marea discuție încinsă pe marginea existenței lui Dumnezeu pentru că: 1 – cei care și-au bătut capul cu această problemă știu ce opinie au și 2 – cei care sunt interesați cu adevărat de discuție vor citi cărțile celor mai vocali și importanți reprezentanți din fiecare tabără. Ipoteza Dumnezeu – una dintre cărțile care merită cu adevărat ignorate.
razvanvanfirescu.wordpress.com 