Bookfest 2015: Piatra Sângelui de Timotei Drob


Piatra sângelui de Timotei Drob

Notă: 1 din 5 stele

După cum am mai spus pe blog, colecția Relații ceho-române în benzi desenate îmi pare un proiect binevenit și benefic pentru banda desenată românească.

Când am auzit de Piatra sângelui am fost entuziasmat, însă dezamăgirea s-a instaurat treptat pe măsură ce înaintam în lectură și s-a dezvoltat într-o adevărată furie când am ajuns la sfârșitul volumului.

Din punct de vedere grafic romanul mi-a plăcut foarte mult. Consider că, dată fiind tema volumului, alegerea lui Drob ca și desenator este perfectă. Fețe pătrate, diavolești, parcă scoase din Divina Comendie sunt ideale ca să sublinieze amoralitatea și cruzimea războiului.

Ca să înțelegeți ce vreau să spun: suntem în 1778 și personaje principale sunt soldații din regimentul imperial Brechainville care se ciocnesc de armata otomană undeva pe lângă Orșova. Luptele sunt violente, oamenii mor de foame și dizinterie, moralul este la pământ, iar conducătorii oștirilor încearcă să-și îmbărbăteze luptătorii deși nu prea au cu ce altceva să-i amăgească decât cu iluzia unei victorii extrem de improbabile.

După cum spuneam, desenele se potrivesc la perfecție.

Marea problemă, însă, este textul. Care este sub orice și în afara oricărei critici! Cum se poate ca niște soldați la 1778 să folosească cuvinte gen „intrigantă” sau „deprimat” și să strige „OMG!” când văd cum înaintează armata rivală? Ca să nu mai spun că vocabularul este când de mahala, când de-a dreptul elevat! WTF? – ca să rămân în asentiment cu traducătorul/redactorul etc.?

M-am gândit să-i dau 3 stele romanului după care mi-am dat seama că ar fi o palmă morală la adresa celorlalte volume și artiști care au participat la construcția benzilor anterioare. Prin urmare nu am de ales decât să-i dau o singură stea pentru că o merită cu prisosință. Nici măcar desenele nu salvează de la derută cititorul care a așteptat cartea așa cum am făcut-o eu.

De ce 1 stea: pentru că nu are nicio treabă cu ceea ce înseamnă, de fapt, Relații ceho-române în banda desenată și pentru că este o adevărată jignire la adresa intelectului cititorului care are colecția mai sus numită. Păcat, mare păcat…

O recenzie de la Alin:

http://www.webcomics.ro/2015/05/piatra-sangelui-impresii-pe-fuga/

Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” – Karel Liman #arhitect şi Dolky-n trei straie


Karel Liman #arhitect

Karel Liman #arhitect de Maria Surducan
My rating: 4 of 5 stars 

Pe Maria Surducan am „cunoscut-o” datorită lui Prâslea și nu am avut o recenzie foarte măgulitoare la adresa romanului grafic. Karel Liman #arhitect este cu totul și cu totul altceva.

Despre ce este vorba: O tânără vizitează Peleșul, Pelișorul și Castelul Bran și postează pe facebook impresii și poze din timpul vizitei. Prietenii comentează și oferă informații importante cu privire la istoria, arhitectura și viața arhitectului care a proiectat amintitile castele.

Subiectul este arhitectul ceh Karel Liman și munca sa depusă în serviciul coroanei regale române. Din mâinile și mintea lui Liman au iești trei minuni arhitecturale: Peleș, Pelișor și Castelul Bran.  Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” oferă prin intermediul volumului gândit și desenat de Maria Surducan o adevărată odă în banda desenată memoriei arhitectului.

Biografie și nu prea, Karel Liman #arhitect este un melanj perfect între ghidul turistic standard pe care-l poți lua de la colț de stradă, o fițuică în care sunt trecute câteva detalii disparate despre arhitectul Karel Liman și o ficțiune adaptată perfect la cerințele contemporaneității. Rezultatul este o fascinantă banda desenată care te lasă cu gura căscată!

Scenariul e drăguț, nu e o capodoperă, dar este inovator și interesant. Comentariile publicate de prieteni sunt mult prea oficiale și cu prea multe informații extrem de detaliate ceea ce deranjează puțin pentru că nu sună veridic. Omagiul adus lui Karel Liman la sfârșitul volumului, însă, este de o frumusețe și de o sensibilitate deosebite. Atât din punct de vedere grafic cât și scenaristic.

Desenele sunt pur și simplu fenomenale! Am stat cu ochii-n paginile cărții și mă uitam pierdut la detaliile minuscule pe care Maria le-a desenat cu migală! Panourile sunt de o bogăție extraordinară care te surprind și te fac să uiți că ai în față o bandă desenată și ajungi să crezi că te uiți, de fapt, la un ghid turistic plind cu poze. Fenomenal rezultat! Superbă execuție!

Probabil că stilul acesta ușor copiativ nu este foarte gustat în domeniu și nu se bucură de foarte mult respect, dar mie mi-a plăcut foarte mult cu atât mai mult cu cât a părut a fi o muncă imensă în spatele respectivelor panouri.

Mi-a plăcut mult Karel Liman #arhitect și, uite-așa, așteptările mele de la Maria Surducan au început să crească și mai mult.

O altă recenzie aici:

webcomics.ro

Dolky-n trei straie

Dolky-n trei straie de Ileana Surducan şi Petra Dobruska
My rating: 4 of 5 stars 

Despre ce este vorba: un road-trip prin satele cehești din Banat.

Ei bine, ideea nu este extraordinară. Ușor banală. Deci, singura șansă pe care o mai are romanul este ca experiențele celor două tinere care s-au încins la construcția lui să aibă parte de subiecte cât se poate de interesante. Din fericire acest lucru se întâmplă datorită locuitorilor pe care i-au întâlnit și pe care i-au adăpostit printre paginile volumui.

Pe când citeam cartea mi-am adus și eu aminte de oamenii de la mine din zonă. Oameni simpli care nu vedeau diferențele de rasă, nație și cultură așa cum noi, cei de la oraș, le vedem și le percepem. Ei nu prea au astfel de prejudecăți pentru că în comunitățile mici, de obicei, fiecare om își are atât de bine și de clar rânduit locul încât fără el comunitatea este posibil să se ducă de râpă sau să piardă foarte mulți membri. În momentul în care cineva din afară intervine în comunitate și seamănă vrajbă, aceasta se poate aprinde rapid ca o mână de paie înmuiate în benzină și la fel de repede se poate și stinge. Asta au surprins și cele două autoare a volumului Dolky-n trei straie: simplitatea nevoilor și respectul pentru ceilalți: este suficient ca o mână de străini să-și poată întemeia familii care să trăiască timp de generații pe pâmânt românesc fără probleme.

Din punct de vedere grafic cartea nu m-a impresionat. Este desenată ușor naiv, ceea ce nu e deranjant, dar nici nu m-a făcut să ador cartea.

Povestea simplă, este cursivă și are mare noroc pentru că oamenii care se adăpostesc printre pagini au povești interesante și te atașezi într-o oarecare măsură de ei și mai că-ți vine să vrei să-i cunoști.

Dolky-n trei straie este un volum simpatic care-și merită locul în colecție.

La încheierea articolului dedicat și ultimelor două volume ale colecției aș vrea să atrag atenția asupra valorii și muncii din spatele cărților publicate și să adaug că, zic eu, această serie merită toată atenția publicului și ar merita să fie cumpărată astfel încât tirajul de câteva sute de bucăți să fie forțat să crească la câteva mii de exemplare. Da, cred cu tărie că este o colecție care merită să fie prezentă în foarte, foarte multe biblioteci.

Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” – Mickey pe Dunăre și Wings of Steel


Am ezitat destul de mult înainte de a scrie articolul despre benzile desenate din Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” pentru că am văzut recenzii care se apropie foarte mult de analiză/critică literară în cel mai pur sens al cuvântului.

Articolele respective m-au făcut să mă simt destul de neconfortabil cu ideile pe care le aveam în cap cu privire la ceea ce urma să scriu pentru că eu, un simplu cititor, nu vreau să disec, să autopsiez cărțile pe care le citesc cu răceala specifică unui mânuitor de bisturiu critic. Eu citesc și scriu despre ce citesc din plăcere, nu din datorie, nu pentru glorie sau bani. Scriu despre cărți pentru că, dacă mi-au plăcut, îmi doresc ca toți cei care-mi citesc articolele să le citească la rândul lor, iar dacă nu mi-au plăcut, să le ignore pentru că e suficient timpul meu pierdut cu respectivele volume. Așa că, am să vă spun câteva cuvinte despre primele două benzi din  Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” în stilul meu. Și țin să vă anunț din start că mi-au plăcut foarte mult!

Mickey pe Dunăre

Mickey pe Dunare

Mickey pe Dunăre de Cristian Dârstar şi Alexandru Berceanu
My rating: 4 of 5 stars 

Despre ce e vorba: august 1968. Câțiva turiști cehoslovaci pe litoralul românesc veniți să se distreze. Le ajung la urechi ştiri despre invadarea Cehoslovaciei de către tancurile țărilor semnatare ale Pactului de la Varșovia pentru a-l înlătura de la putere pe Dubcek și a opri drumul reformist inițiat de acesta, iar concediul se transformă într-o fugă către țara natală cu orice preț, mai ales că informațiile primite sunt trunchiate iar posibilitățile de întoarcere în Praga par a fi aproape nule.

Scenariul este bine scris și dialogurile destul de bine închegate. Mi-a plăcut foarte mult că atât graficianul cât și scenaristul au reușit să comunice foarte bine povestea turiștilor cehoslovaci, frica, panica și atmosfera apăsătoare care s-a lăsat deodată asupra lor și le-a stricat concediul. O colaborare care a avut un rezultat suprinzător ce m-a impresionat și emoționat.

În mod special mi-a plăcut puștanul Pavel care îl ascunde pe Mickey de privirile soldaților ruși convins fiind că-l vor reține pentru că nu are pașaport, pe care-l pierde într-o clipă de neatenție în valuri și se aruncă după el trăind un scurt moment de integrare în universul fantastic al imaginației lui Disney și al desenelor sale animate, Mickey pe care-l regăsește după câțiva zeci de ani și care-l face pe Pavel să rememoreze, într-un gest proustian ușor forțat, concediul alături de părinți din august 1968. Aventura copilului păzitor de Mickey Mouse dă o gravitate filosofică întregii povești, dincolo de implicațiile politice și sociale ale comunismului și de intruziunile agresivului URSS în viața și cultura popoarelor din blocul estic european, pentru că puștiul visează la libertate în felul său ingenuu, proiectându-și idealul umanist în imaginea unui personaj de desene animate venit de pe un continent unde, se spune, democrația și libertatea sunt un dat, nu un scop pentru care să lupți și să mori. Copilul cu Mickey în brațe lasă senzația că este o alegorie a Cehiei cea renăscută din propria-i cenușă, de sub șenilele tancurilor sovietice și din sângele vărsat de cetățenii praghezi. De au vrut să nu să lase impresia asta, sincer, nu mă interesează, însă consider foarte important că o bandă desenată reușește să pornească astfel de idei în mintea unui cititor. Nu știu dacă-s mulți ca mine, dar sunt sigur că sunt destui care nu doar citesc benzi desenate fără să-și folosească și ochii luminoși ai minții pentru a privi în profunzimile unor astfel de povești desenate și vorbit-scrise.

In Dunare

Unele idei mi s-au părut ușor trase de păr: vezi masa chefliilor de diferite nații care beau și râd și discută politică, totul petrecându-se în jurul lui Mickey Mouse cel furat de la Pavel, de parcă Mickey, care tronează ca un fel de Cassandră până când sfărșește vulgar înecat în bere, ar fi chiar visul american exprimat, cum altfel, într-un construct de masă plastică ieftină prelucrată-n uzinele comuniste. Sau senzația că România e un fel de Occident în exercițiu de dincolo de Cortina de Fier. Dar poate că nu e decât mintea mea hiperactivă, nicidecum vrerea autorilor transmiterea de astfel de mesaje subliminale precum cele semnalate mai sus.

Din punct de vedere grafic banda este cel puțin interesantă. Când panourile sunt aranjate frumos în pagină, când o iau razna și sunt împrăștiate aparent haotic, când personajele sunt pierdute în panorame abia schițate cu decoruri mai mult induse care-și fac privitorul să-și pună imaginația la contribuție și să încerce să finiseze în mintea lui imaginea finală, când apar detalii care te fac să stai cu ochii-n bandă și să te lași să visezi.

Din punctul meu de vedere este o bandă desenată pe care absolut nimeni nu ar trebui să o rateze, o bandă desenată care deschide o colecție de excepție care-și merită un loc în absolut orice bibliotecă din România.

 O altă recenzie:

Webcomics.ro

Wings of Steel

Wings of Steel

Wings of Steel de Adrian Barbu şi Jiri Sitler
My rating: 4 of 5 stars 

Despre ce este vorba: Povestea pilotului ceh Josef Balejka și a camarazilor săi Josef Frantisek, Vilem Kosar și Matej Pavlovic.

Mi s-a părut foarte interesant că desenele aduc foarte mult cu grafica folosită în panourile pe care propaganda comunistă le avea împrăștiate în toate locurile unde puteai să agăți așa ceva.

Nu știu dacă a fost programat sau nu acest demers, dar face tot farmecul benzii. Nu cred că e pagină în care să nu dai peste un desen pe care l-ai putea printa în dimensiuni mult mai mari și, adăugându-i un slogan comunist dedesubt, să nu îl poţi expune la vreun avizier. Grafica romanului este așezată sub dualitatea desen de propagandă și desen artistic, rezultatul este unul satisfăcător și interesant, însă nu spectaculos.

Scenariul este destul de bine scris și organizat pentru o biografie în bandă desenată. Am citit varianta în limba engleză a benzii, nu știu dacă sunt diferențe sau nu între cea în română și aceasta și nu sună deloc rău, chiar dacă nu asta-i limba originală în care a fost proiectată.

Nu știu foarte multe despre protagoniștii volumului și trebuie să iau de bun tot ce stă scris în carte. Lucru care nu mă deranjează pentru că povestea nu e exagerată și nici eroii nu-s hiperbolizați.

Mi-a plăcut Wings of Steel și e cât se poate de potrivită în Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată”. Nu e la fel de fascinant ca Mickey pe Dunăre dar merită să cumpărat cot la cot cu primul volum. Nu știu ce tiraje au, dar sper din toată inima să fie mari și să se vândă ca pâinea caldă pentru că cei care au muncit la realizarea colecției merită cu vârf și îndesat recunoștința financiară din partea cititorilor.

O altă recenzie:

Webcomics.ro