Despre dragoste și alți demoni de Gabriel Garcia Marquez


 

Despre dragoste și alți demoni de Gabriel Garcia Marquez

Nota mea: 5 din 5 stele

NOTA BENE: Recomand, dată fiind implicarea editurii RAO în publicarea cărților unor persoane cu probleme penale, lecturarea cărții într-o altă limbă:

https://www.bookdepository.com/search?searchTerm=of%20love%20and%20other%20demons&search=Find+book

Tânăra Sierva Maria este mușcată pe când avea 20 de ani de un câine turbat. Considerând că Sierva Maria este posedată de diavol sau turbată, Inchiziția o trimite la mânăstire, unde preotul Cayetano Delaur se îndrăgostește nebunește de ea și încearcă să-i facă mai ușor de îndurat viața măcinată de răutățile și cruzimile celor din mânăstire. Astfel se înfiripă o poveste de dragoste pasională și mistuitoare între Sierva Maria și Cayetano Delaur.

Ăsta este genul de poveste de dragoste pe care o aștept de la Marquez! Profundă, pasională, ireală, magică, mistică, mistuitoare! Scriitura lui Marquez și imaginația sa debordantă pot să fie la fel de intense în romane scurte, precum cel de față, sau în adevărate cărămizi, precum Un veac de singurătate. În Despre dragoste și alți demoni, Marquez comprimă senzația de abandon total pe care o trăiește îndrăgostitul, așa cum refuză să o facă în Dragostea în vremea holerei, și face întreaga poveste nu doar credibilă, ci și fascinant de intensă.

Dar despre ce vreau să vorbesc cu adevărat este o cheie (zic cheie deși s-ar putea să fie o interpretare personală) care mi-a atras atenția în acest roman: și anume rolul Inchiziției, al religiei, al cutumelor și credințelor învechite în distrugerea de vieți omenești. Sierva Maria și Cayetano Delaur sunt victimele iubirii necedate lui dumnezeu. Inchiziția decide că Sierva Maria este turbată și posedată de diavol pentru că a fost mușcată de un câine turbat. Nu prezintă semne, dar asta nu contează pentru cei cu al treilea ochi în frunte, iar purtătorii onomatopeelor demiurgice decid că Sireva este posedată deoarece nu corespunde comportamentului pe care ar trebui, în mod normal, să-l aibă, dat fiind că a fost mușcată de un câine turbat. Fascinația lui Cayetano, cumva amintind de fascinația față de fructul interzis, față de Sierva m-a făcut să mă gândesc la extazul mistic pe care unii credincioși îl amintesc adeseori în pragul epifaniilor. Îndrăgostit nebunește, Cayetano pare că el e cel turbat, cel ce-și pierde rațiunea, controlul și care se aruncă cu disperare în brațele Siervei, ea devenind dumnezeu, rai, iad, CUVÂNT. Cert este că cei doi nu au voie, nu li se permite să ridice iubirea față de aproape, față de sexul opus la rangul de extaz mistic, la stadiul de iubire supremă de care nu se poate trece întrucât sentimentul pur de iubire este doar pentru demiurg. Aici intervine, zic eu, marea problemă a religiei, în general, a Inchiziției în special, a personajelor religioase din cartea lui Marquez într-un mod intim și dedicat: indiferent de cât va dura iubirea pe care o persoană o simte față de cealată, indiferent cât de carnală și distrugătoare de tabu-uri este, chiar nu-i posibil să depășească, să fie îndreptățită chiar, să fie deasupra iubirii față de zeități? Oamenii cerșesc iubirea, atenția și grija unui dumnezeu, de ce nu se pot mulțumi, de ce nu s-ar mulțumi cu iubirea unora ca ei? Și ce este greșit în asta? E cumva o relație adulterină pe care demiurgul o condamnă? Sau totul se petrece doar în mințile purtătorilor de șoapte? Iubirea lui Sierva și Cayetano este sfâșiată de dinții câinilor turbați care, îmbăloșați de disprețul pentru rasa umană, macină-n caninii lor ascuțiți singurul lucru care mai poate salva un om de la pierzanie.

Astfel am citit cartea lui Marquez, cu aceste gânduri m-a lăsat și m-am bucurat de lectură într-un mod în care rar îmi este dat să o fac. Că acesta este mesajul autorului sau nu, nu prea contează pentru mine, cert este că m-a pus pe gânduri, m-a făcut să mă înfurii, mi-a trezit trăiri intense, senzații care sunt întotdeauna binevenite și de dorit.

De ce 5 stele: pentru că e, din punctul meu de vedere, o capodoperă.

Prezentarea editurii:

In 1942, intr-o manastire din america latina sint scoase la lumina
ramasitele lumesti ale unei adolescente, sierva maria de todos los
angeles.splendida ei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metri
lungime… Sa fie oare aceasta descoperire fructul imaginatiei
inflacarate a autorului? Reala sau fictiva, ea reprezinta punctul de
plecare al unei inedite povesti de dragoste, desfasurate pe fundalul
pitoresc si decadent al cartagenei, la mijlocul secolului al xviii-lea.
Sierva Maria este muscata la virsta de douazeci de ani de un ciine.
Banuind-o de turbare sau ca ar fi posedata de diavol, inchizitia o
trimite la o manastire, unde, alaturi de exorcistul ei, Don Cayetano
Delaura, traieste o pasiune nebuna, distructiva si, prin urmare,
blestemata…
Prin aceasta capodopera situata la cumpana dintre istorie si legenda,
misticism si erotism, Gabriel García Márquez depaseste granitele
realismuluimagic. Poezia si maiestria stilului sau transforma aici scena
magicianului aventurier intr-un minunat iconostas baroc.

Brigăzile fantomă de John Scalzi


Brigăzile fantomă de John Scalzi

Nota mea: 4 din 5 stele

Forțele Coloniale de Apărare au o brigadă specială, o brigadă formată din soldați aduși la viață din ADN-ul foștilor combatanți și membri ai FCA. De aici și numele de Brigăzile Fantomă. 

Jared Dirac află că are ADN-ul lui Charles Boutin, un cercetător care a întors armele împotriva FCA în momentul în care aceștia i-au abandonat familia pe o stație spațială la îndemâna inamicului.

Amintirile lui Boutin încep să răzbată în mintea lui Dirac, iar acesta este folosit drept ogar pentru a putea da de urma lui Boutin care pune la cale o armă menită să aducă victoria celor trei rase extraterestre care s-au aliat și cu care FCA este în conflict. Va putea Dirac să nu asculte vocea sângelui și să facă ce este bine pentru omenire?

Mi-a plăcut Războiul bătrânilor, mi-a plăcut și Brigăzile Fantomă, deși e cam tras la indigo după primul volum, și în ciuda unui sfârșit atât de spectaculos de parcă toate filmele americane de categorie B cu happy-end și-au dat mâna pentru a-l inspira pe Scalzi.

Personajele sunt simpatice, Scalzi e nițel mai atent la ele, scriitura s-a îmbunătățit, iar umorul este puțintel mai bun decât în precedentul volum.

Mă așteptam să aud mai multe despre Perry, cu alte cuvinte mă așteptam ca Brigăzile fantomă să fie o continuare a aventurilor carismaticului Perry. Nu e neapărat rău că nu-i așa, totuși inocentul Jared Dirac are și el atuurile sale și e un personaj cu care am simpatizat, până la urmă.

Nu este o diferență foarte mare între primul volum și acesta. Ritmul este același, construcția aceeași, evoluția narativă aproape aceeași, personajele se aseamănă și ele. Povestea este alta, personajele sunt diferite, emoțiile și felul în care trăiesc conflictul diferă, însă Scalzi nu oferă lucruri noi care să surprindă sau să te dea pe spate. De data aceasta Scalzi este mai atent la poveste și pe asta pune accent, astfel rezultând un roman alert, distractiv, plin de adrenalină care te ține cu ochii lipiți de paginile sale.

De ce 4 stele: pentru că-mi place ce face Scalzi suficient de tare cât să închid ochii la anumite probleme pe care romanul de față le are. Plus că povestea și personajele sunt suficient de interesante cât să cred că poate să placă și altora suficient de mult cât să aștepte cu nerăbdare și următorul volum.

Despre primul volum din serie:

Războiul bătrânilor

Prezentarea editurii:

„Voce noua si deosebita in literatura science fiction, seria Razboiul batranilor este un clasic al genului.“

Robert Charles Wilson

 

Brigazile fantoma sunt Fortele Speciale, parte din Fortele Coloniale de Aparare, un regiment de elita, creat cu ajutorul ADN-ului mortilor care capata astfel o noua viata. Ei sunt transformati in soldatii perfecti, trimisi in cele mai dificile misiuni. Sunt tineri, rapizi si puternici si nu au niciun fel de sentimente sau regrete omenesti.

 

Universul este un loc amenintator pentru umanitate si e pe cale sa devina si mai periculos. Trei rase de extraterestri cu care umanii au avut de-a face in trecut s-au unit pentru a opri avansul omenirii in spatiu. Charles Boutin, fost cercetator militar in FCA, ii tradeaza si devine aliatul extraterestrilor.

 

Jared Dirac este singurul om care poate gasi solutia – un hibrid superuman, creat din ADN-ul lui Boutin. Creierul lui Jared ar trebui sa acceseze memoria tradatorului Boutin. Atunci cand experimentul esueaza, Jared este trimis sa lupte in Brigazile fantoma. Iar cand amintirile incep sa iasa la suprafata, Jared trebuie sa ia o decizie care poate schimba viitorul intregii omeniri.

 

Flamurile negre: Ascensiunea ISIS de Joby Warrick


Flamurile negre: Ascensiunea ISIS de Joby Warrick

Nota mea: 5 din 5 stele

Foarte tare cartea!

Asta am zis când am terminat-o de citit, prin urmare cred că e potrivit să încep articolul folosind aceleași cuvinte.

Warrick pleacă de la eliberarea lui al-Zarkawi și continuă cu ambițiile acestuia în realizarea ISIS. În paralel, Warrick povestește și despre „ajutorul” dat în formarea actualului ISIS odată cu invazia americană în Irak în 2003. Volumul urmărește evoluția lui al-Zarkawi, planurile acestuia de dezvoltare și creștere a ISIS, filosofia din spatele acțiunilor teroriștilor, precum și uciderea acestuia în 2006 și terminând cu analiza războiului civil din Siria care a permis ISIS să pună în aplicare visul lui al-Zarkawi de a constitui califatul islamic.

Joby Warrick scrie foarte fain, se vede că e jurnalist cu ani grei de experiență în spate, iar felul în care și-a organizat informațiile pentru a construi cartea m-a făcut să-l apreciez și mai mult. Subiect interesant, scrisă bine, informațiile care l-au ajutat pe Warrick să scrie volumul sunt adunate prin accesul la surse de la nivel înalt din cadrul CIA și din cadrul serviciilor secrete locale.

Warrick oferă cititorului detalii despre reacții internaționale cu privire la evoluția ISIS și intențiile lui al-Zarkawi, alături de informații despre operațiuni secrete de anvergură care dau cărții un aer binevenit de thriller. Cartea se citește foarte ușor și oferă o privire de ansamblu, care mie îmi lipsea, cu privire la modul în care ISIS a apărut și a ajuns să proclame existența califatului islamic.

Este adevărat că Warrick pare puțin părtinitor în direcția CIA, dar pe mine nu m-a deranjat acest aspect, întrucât m-a interesat în primul rând să înțeleg ascensiunea lui al-Zarkawi și modul în care a reușit acesta să crească și să transforme ISIS într-o adevărată forță militară.

Din păcate felul în care cartea este prezentă în România lasă de dorit. Respectiv coperta nu este deloc atractivă, iar blurburul cred că putea să fie mai fericit ales. Cred că Black Button Books a scos o carte cu potențial de bestseller pentru publicul din România însă nu a reușit să fructifice, în primul rând vizual, acest lucru. Cert este că le doresc mult noroc și la cât mai multe cărți cel puțin la fel de faine precum aceasta!

De ce 5 stele: pentru că este extrem de utilă pentru a înțelege ascensiunea ISIS – exact cum spune și titlul 🙂 

Prezentarea editurii:

Câştigătoare a premiului Pulitzer 2016 pentru nonfiction, Flamurile Negre: ascensiunea ISIS a fost considerată cea mai bună carte a anului 2015 de către The New York Times, The Washington Post, People Magazine, San Francisco Chronicle, Kansas City Star şi Kirkus Reviews.

Într-o relatare dinamică şi dramatică, reporterul Joby Warrick, câştigătorul premiului Pulitzer, dezvăluie felul în care acţiunile militanţilor islamişti din spatele ISIS au luat naştere într-o închisoare izolată din Iordania şi s-au răspândit cu ajutorul involuntar a doi preşedinţi americani. Bazându-se pe accesul la surse unice la nivel înalt din CIA şi din serviciile secrete iordaniene, Warrick completează puzzle-ul, moment cu moment, cu detalii operaţionale, perspective ale diplomaților și spionilor, generalilor și șefilor de stat, dintre care mulți au prevăzut o amenințare mai mare decât al-Qaeda și au încercat cu disperare să o oprească. Flamurile negre este o relatare istorică, genială şi definitivă, care expune ramificaţiile celei mai periculoase ameninţări teroriste de astăzi.

Despre autor: 

Joby Warrick este câştigătorul a două premii Pulitzer, primul pentru jurnalism în 1996 şi al doilea pentru nonfiction în 2016 pentru Flamurile negre: ascensiunea ISIS. Autor al bestsellerului publicat în 2011, The Triple Agent, Joby Warrick scrie pentru The Washington Post din 1996 despre Orientul Mijlociu, diplomaţie şi securitate naţională.

A fost corespondent UPI în Europa de Est şi a colaborat cu publicaţii ca Philadelphia Inquirer și Delaware County Daily Times.

„Reporter la The Washington Post şi autor al bestsellerului din 2011 The Triple Agent, Joby Warrick are un dar pentru a construi relatări cu o energie şi detalii de romancier şi în acest volum creează cel mai revelator portret al lui Abu Musab Al-Zarqawi, fondatorul organizaţiei care va deveni Statul Islamic (cunoscut şi ca ISIS)… Pentru cititorii interesaţi de rădăcinile Statului Islamic şi geniul malefic al fondatorului său, nu există o carte mai bună cu care să înceapă.”
Michiko Kakutani, The New York Times
„Cartea lui Warrick este probabil cea mai detaliată şi nuanţată relatare a formării şi ascensiunii ISIS publicată până acum. Flamurile negre e plină de personalităţi, dar păstrează și un focus atent pe arcul larg al istoriei.”
Boston Globe
„Warrick construiește diagrama ascensiunii lui Zarqawi de la un huligan iordanian împătimit al băuturii la unul dintre cei mai brutali jihadişti din lume. Demonstrează cât de mult îi datorează lui Zarqawi militanţii Statului Islamic: nu doar ideologia, ci chiar culoarea uniformelor pe care prizonierii le poartă în execuţiile filmate. Militanţii ISIS, explică una dintre sursele lui Warrick, sunt «copiii lui Zarqawi».”
The New Yorker

„Joby Warrick construiește Flamurile negre cu măiestria unui spion, mintea unui reporter de de investigații și cu talentul unui romancier”, spune Dana Priest, reporter Washington Postpremiată de două ori cu Pulitzer. Arareori o carte cu un subiect atât de vast și complex clarifică lucrurile cu atâta ușurință.

Black Button

Cu ultima suflare de Paul Kalanithi


Cu ultima suflare de Paul Kalanithi

Nota mea: 5 din 5 stele

Îmi doresc foarte ca această carte a lui Paul Kalanithi să fie citită de cât mai multă lume însă cuvintele mele sunt extrem de sărace în a vă spune de ce este o carte care trebuie, care merită, să fie citită și dată din mână-n mână… Nu știu cum să scriu acest articol…

Paul Kalanithi e licențiat și masterand în arte și literatura engleză. A vrut să-și facă un doctorat pe literatura engleză dar a decis să urmeze cursurile Facultății de Medicină de la Yale unde a absolvit cumm laude

Îl aștepta o carieră de succes. Avea toate șansele să devină un reputat om de știință. Visa la o familie, la copii. La 36 de ani a aflat că are cancer. Toate visele sale s-au trezit într-o zonă cu nisip mișcător.

Cu ultima suflare este ceea ce Paul Kalanithi scriitorul a dorit să lase lumii după moartea sa. Paul Kalanithi, medicul, a lăsat studii și articole. Paul Kalanithi scriitorul aștepta momentul în care viața de medic, orele petrecute la spital și bibliotecă să-i ofere puțin timp. Scriitorul Kalanithi s-a născut din cenușa medicului Kalanithi…

Nu-mi pot imagina, și nici nu vreau să pot să o fac vreodată, ce a fost în sufletul lui Kalanithi când a primit vestea bolii incurabile. Nici ce a fost în sufletul lui când a scris această carte. Să vrei să lupți cu moartea, să o înfrângi, să o amâni, să o anunți persoanelor care stau la căpătâiul unui bolnav și deodată să te trezești față-n față cu ea, imaubilă, rece și hotărâtă să câștige marele meci cu tine, cel care-i fura victorii asupra altora, e un lucru înfiorător, indescriptibil. Confruntarea morții față-n față, subiectul fiind tu e o senzație ce-mi îngheață sângele în vene… Paul Kalanithi a fost acolo. Și a ieșit învingător.

Moartea nu lasă nimic în urmă. Paul Kalanithi știa asta. Și cu ultima suflare i-a arătat morții că nu se predă.

Kalanithi scrie purtat de emoție, de puterea vieții și acest lucru se simte în fiecare pagină a cărții. Nu e o odă închinată vieții pentru că astfel i-ai oferi o odă implicit și morții. Este o odă închinată iubirii, dragostei de înțelepciune, muncii, științei, familiei… Paul Kalanithi e dincolo de clișee și stereotipii deoarece realizează că se confruntă cu cel mai mare clișeu din istoria omenirii: moartea și că nu o poate confrunta umăr la umăr și câștiga decât dacă îi acceptă implacabilitatea pentru a se dedica și simți din plin tot ceea ce moartea de obicei distruge.

Îmi cer scuze dacă nu am fost elocvent în acest articol. Nici nu am vrut să fiu, nici nu am putut să fiu astfel. Elocvența o găsiți în cartea lui Paul Kalanithi…

De ce 5 stele: deoarece Kalanithi strălucește…

Prezentarea editurii:

La treizeci si sase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit ca sufera de cancer la plamani. A fost inceputul unei schimbari tragice: medicul care trateaza pacienti in faza terminala s-a transformat intr-un pacient care se lupta sa traiasca. Iar viitorul pe care si-l imagina impreuna cu sotia s-a evaporat.

Cu ultima suflare este cronica transformarii sale dintr-un naiv student la Medicina, care se intreaba ce inseamna o viata plina de sens, in neurochirurg, in pacient si intr-un tata care trebuie sa-si infrunte propria moarte.

De ce merita traita viata? Ce faci cand viitorul ramane un etern prezent? Ce inseamna sa ai un copil cand nu mai ai sansa la viata? Iata cateva dintre intrebarile la care autorul acestei marturii profund emotionante cauta raspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditatie de neuitat despre infruntarea mortii si un elogiu al vietii.

 

„Cu ultima suflare este un gest emotional care a meritat: o induiosatoare si meditativa cronica de familie, dar si despre medicina si literatura. In ciuda tonului intunecat, poarta un mesaj pozitiv.“

The Washington Post