Fax from Sarajevo de Joe Kubert


Fax from Sarajevo de Joe Kubert

Notă: 5 din 5 stele

În 1945 s-a spus Niciodată să nu se mai repete. În 1992 însă istoria părea că se repetă. O metropolă europeană era supusă unui asediu crud în care civili erau înfometați și-și pierdeau viața în propriile case. Ervin Rustemagic este un om de afaceri care-l cunoștea pe Joe Kubert și cu care schimba faxuri în vederea eliberării familie sale din orașul asediat de focuri de artilerie violente.

Joe Kubert strânge schimbul de faxuri în volumul de față și reconstruiește grafic povestea dramatică a lui Rustemagic inserând și pozele făcute de un tânăr fotograf Karim Zaimović care și-a pierdut viața în explozia unei grenade, reușind să propună cititorului o narațiune vizuală fabuloasă care-ți va ridica părul pe ceafă.

Din punct de vedere grafic Kubert impresionează și sensibilizează cititorul, transportând-ul în haosul care a fost în Sarajevo-ul bombardat de Radovan Karadzic și generalul Ratko Mladic care, pe lângă asediul de la Sarajevo, are trecut în palmares și masacrul de la Srebenica. Volumul se citește greu, se digeră greu deoarece se cere analizat în profunzime. Rustemagic a fost unul dintre cei prinși în asediu care aveau resurse să poată scăpa, un om care avea cunoștințe și relații care-i puteau salva familia de la moarte și care a întâmpinat foarte multe probleme până să reușească să scape. A fost chiar la un pas de a fi împușcat împreună cu întreaga familie în una din tentativele sale de a evadare din Sarajevo. Din fericire banii și cunoștințele l-au salvat. Câte familii, însă, fără banii și influența lui Rustemagic au murit? Câte familii au trăit teroarea pe care familia lui Rustemagic a resimțit-o și nu au avut nici măcar cea mai mică șansă de a spera măcar la viață sau la oportunitatea de a părăsi iadul din Sarajevo?

Da, povestea din Fax from Sarajevo este o poveste despre un om norocos, despre salvarea și despre speranța pe care oamenii care se bucură de o anumită condiție socială și financiară o pot nutri. Pe care doar ei o pot nutri. Nu este vorba despre oameni banali. Oamenii simpli mor pe străzile din Sarajevo. Oamenii banali caută cadavre printre dărâmături ca să-și reîntregească familia pentru o scurtă perioadă de timp. 

Hotărârea lui Rustemagic de a evada este vecină cu nebunia. Drumurile pe care le face cu mașina ascuns de tirurile armatei sârbe doar de benzi desenate și trecând în viteză prin spatele unei baricade formate din mașini par rupte din filmele post-apocaliptice. După cum chiar el spunea, Mad Max a devenit realitatea în Sarajevo. Observațiile și gândurile lui Rustemagic ar putea să fie la loc de cinste în scenariile peliculelor de gen, șocul apare în mintea cititorului datorită faptului că Rustemagic trăiește o realitate, nicidecum o fantezie. Nu este un film de acțiune, nu este o poveste SF despre sfârșitul lumii. Este lupta adevărată a unui om pentru supraviețuirea familiei sale.

Aproape 14 000 de oameni și-au pierdut viața în asediul care a durat 4 ani. Aproximativ 5 500 de civili au murit. Înainte de asediu, Sarajevo era locuit de jumătate de milion de suflete. 

Studiile istorice ne pot lămuri cu privire la motivele asediului, ne pot da cifre cu privire la morți, răniți, clădiri distruse, durata războiului etc. Însă aceleași studii nu reușesc să redea aproape deloc impactul acestui flagel asupra populației civile așa cum reușește să o facă Kubert în volumul de față.

Kubert (un desenator care a colaborat cu Marvel și DC Comics fiind recunoscut de fani mai ales datorită seriei Tarzan sau Hawkman sau a colaborării sale cu Stan Lee) devine vocea unei generații care a suferit și murit la sfârșit de secol XX după ce Europa a trecut printr-un război care a anulat demnitatea umană. Nu cred că este adecvat să se compare volumul lui Kubert cu Maus-ul lui Spiegelman deoarece cartea lui Kubert pare mai degrabă să fie un reportaj de război cu puternice implicații artistice. Kubert nu încearcă să sensibilizeze, ci doar să redea cu maximum de onestitate Iadul care se credea stins pentru totdeauna în 1945.

Categoric Fax from Sarajevo face parte din cele 100 de benzi desenate pe care trebuie să le citești într-o viață.

De ce 5 stele: deoarece este o filă de istorie scrisă și desenată despre oameni obișnuiți pentru oameni obișnuiți, pentru oamenii de azi și de mâine, o poveste care are  unic rol de a e convinge că astfel de momente nu mai trebuie să se repete în istorie. 

Deadpool omoară Universul Marvel de Cullen Bunn și Dalibor Talajic


Deadpool omoară Universul Marvel de Cullen Bunn și Dalibor Talajic

My rating:  3 of 5 stars 

Mi-s fan Deadpool. Deadpool este în top 5 eroi de bandă desenată alături de Batman, The Punisher, Lucky Luke și Spawn.

Am așteptat cu nerădbare volumul tradus în limba română, cum altfet, că doar în sfârșit pot să-mi fac și eu o bibliotecă de bandă desenată tradusă. Însă am fost dezamăgit. Crunt.

Deadpool din seria Deadpool este un netot psihopat, dar teribil de amuzant. La fel este și în jocul care i s-a dedicat și pe care l-am savurat pe consolă. Însă Deadpool-ul lui Bunn și Talajic aduce mai mult cu o petardă fâsâită care-ți strică tot cheful de scandal și distracție în seara de Anul Nou indiferent de cât de băut ești.

Bunn nu are povești foarte faine la activ, cică Deadpool Kills Deadpool totuși este destul de bună, mai puțin seria The Sixth Gun, serie pe care o citesc cu plăcere. Însă la volumul de față povestea este atât de siropoasă și plicticoasă și fără nerv și fără adrenalină și fără umor încât zici că Deadpool a pus gând rău inclusiv cititorului, nu doar Universului Marvel.

20151227_124300

Pe lângă faptul că toată lumea știe că Deadpool e psihopat, nu se explică de ce, totuși, Deadpool o ia aiurea pe câmpii. Există, este adevărat, o oarecare încercare care cică ar trebui să explice de ce turbează mortăciunea cu mască însă nu este suficientă ca să fie și credibilă sau să ajute povestea.

Scenele de luptă sunt anoste și scurte! Foarte scurte! Enervant de scurte! Din punct de vedere vizual Talajic nu impresionează, deși coperțile sunt destul de faine și singurele panouri memorabile, de altfel, desenatorul a lăsat impresia că nu tratează cu seriozitate povestea, simplificând-o la nivel vizual nepermis de mult.

20151227_124211

Singurul panou care mi-a plăcut este mai jos:

20151227_141248

În rest, nu prea m-a dat pe spate, așa cum am mai spus.

Glume slabe care mai bine lipseau, o poveste dezlânată care pune prea multă presiune pe personaj și-l lasă pe acesta ca prin simpla prezență să susțină o istorioară superficială, lupte scurte și dialoguri mult prea simple fac din volumul Deadpool Omoară Universul Marvel o bandă desenată mediocră.

Singurul motiv pentru care am dat 3 stele în loc 2 pe goodreads a fost strict faptul că-mi place foarte tare personajul, deși Deadpool-ul lui Bunn nu este Deadpool care-mi place mie. 

Deși am fost destul de critic, recomand volumașul pentru că merită să poposească în biblioteca oricărui împătimit de bandă desenată care este în căutarea unui nou erou favorit. Până la urmă este o oarecare distracție pe care Bunn și Talajic o oferă și care se poate savura la o cafea într-o dimineață în care nu ai chef să citești presa.

De ce 3 stele: pentru că tot greul cade pe umerii personajului, scenaristul preferând să țeasă o poveste slăbuță și fără urmă de umor. Deadpool are toate atuurile pentru a fi un scenarist bun, însă nu este unul pentru că se pricepe mai bine la a fi psihopat. Nici nu mă miră că s-a dus glonț la cei care au făcut volumul pentru a-i ușura de căpățână după ce a văzut ce au făcut aceștia. Nu-l condamn. Același lucru aș fi făcut și eu în locul lui.

 

Testamentul Mariei – femeia de gheata care a nascut istoria


Testamentul Mariei
Testamentul Mariei by Colm Tóibín
My rating: 4 of 5 stars

Inițial i-am dat 3. După ce am rumegat mai bine ce am citit, mi-am dat seama că este mai mult decât o carte doar bunicică.

De ce te-ar atrage o astfel de carte? Sincer, nu știu. Poate că, dacă nu eram cu Maestrul și Margareta pe rol, nu m-aș fi apropiat de Testamentul Mariei. Pur și simplu m-a atras. Și mă bucur nespus.

Maria lui Colm Toibin este o Marie pe care eu nu am mai întâlnit-o în alte proze. Maria lui Toibin nu este acea Über Frau, Preafericita, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, sec poleită cu aurul atât de adorat de preoți, cu acei ochi ficși și plângăreți cu care te fixează din icoane, cu acea serenitate mitică cu care ascultă rugile credincioșilor. Maria este exact așa cum mi-am închipuit-o eu. O femeie, mamă în primul rând, cu sufletul rupt de genunchiul unui fiu care se intitulează Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu de care Maria pare că se îndoiește și pe care nu-l recunoaște.

Obiceiurile Mariei nu s-au schimbat de când fiul ei a ajuns agitator și
făcător de minuni, uzurpator al legilor bisericești și sociale ale
Ierusalimului. Merge în continuare la templul cel vechi. Se vede cu
aceiași oameni. Face aceleași lucruri pe care le făcea de obicei. Însă
lucrurile s-au schimbat, doar că Maria nu vrea să accepte noua ordine
locală, în curând mondială.

Maria nu crede că fiul ei este menit sau că trebuie să schimbe lumea. Nu crede și nu vrea ca acesta să facă asta. Nu o impresionează puterile lui la fel cum nu o impresionează nici gloata de netoți care-l urmăresc peste tot. Ba chiar îl admonestează, tăcut ce-i drept, pentru învierea lui Lazăr. Înviere care, deși l-a readus trupește la viață pe Lazăr, a eșuat în a-i aduce acestuia înapoi în lumina soarelui lumesc și sufletul.

Maria este speriată de ucenicii lui Iisus care o urmăresc și par că o agasează. Ea îi evită pe cât posibil, ba chiar îi și alungă din casă. Acest comportament nu a apărut de când i-a murit fiul. Discuțiile bărbaților din jurul fiului său i-au părut întotdeauna vorbe-n vânt și cu cât se aprindeau mai tare, cu atât Maria dorea să fie mai departe de ei. De rușine și frică. De rușinea vorbelor care se rosteau în casa ei. De frica a ceea ce aceste vorbe puteau să abată asupra capului fiului ei. Maria nu-și așteaptă fiul să moară pentru a-l înmormânta, pentru a-l ține în brațe pentru ultima oară, pentru a-l pregăti creștinește pentru coborârea în mormânt. Nu se îngrijește de cele trebuincioase acestui moment. Nici nu știe unde acesta este îngropat. Sau dacă va fi îngropat. Sau ce se va întâmpla cu acest corp lipsit de viață. Maria fuge pentru a-și salva viața, ce i-a mai rămas din ea, pentru că o dată cu moartea fiului care nu a vrut să o asculte și să rămână pruncul ei, o mare parte din sufletul Mariei a dispărut.

Ceea ce este fascinant la romanul lui Colm Toibin este că reușește, bărbat fiind, să creeze o femeie, o mamă foarte credibilă. Personajul pe care îl construiește are o oarecare maiestuozitate dată de lupta interiaoră cruntă pe care a dus-o de-a lungul vieții. Impresia este că Maria nu e pe moarte, ci pe cale să părăsească viața pe care fiul ei i-a trasat-o, nu o dată senzația pe care o ai e că ea este o biată muscă prinsă într-o pânză crudă, aspru și măiastru țesută de un indiferent și sălbatic țesător.

Toibin alege cu grijă vorbele Mariei, trările sale sunt foarte bine
păstrate și dozate, astfel încât reușește să construiască unul dintre
cele mai atrăgătoare și interesante personaje feminine pe care le-am
întâlnit eu vreodată.

Dacă mai scriu puțin, ajunge recenzia să fie mai lungă decât romanul, dar tocmai asta este extraordinar la acest micro-roman: complexitatea
psihicului femeii-mamă este atât de bine construită încât nu ai impresia că citești o cărțulie de 120 de pagini, ci o biografie monstruoasă întinsă pe zeci de ani.

Un roman scurt, intens, plăcut care a născut o eroină de neuitat pe care nu ai cum să nu o iubești, să nu trăiești alături de ea, să nu empatizezi cu ea și să nu o crezi reală. O Marie umană, cu frici și întrebări, cu emoții și dureri atât de veridice încât, culmea, oferă credibilitate chiar și fiului ei care, se spune, a fost chiar Fiul lui Dumnezeu.

View all my reviews

Review: Jack of Fables, Vol. 8: The Fulminate Blade


Jack of Fables, Vol. 8: The Fulminate Blade
Jack of Fables, Vol. 8: The Fulminate Blade by Bill Willingham
My rating: 1 of 5 stars

Universul Fables l-am descoperit total întâmplător. Am citit la un moment dat o recenzie la un joc făcut de TellTale Games – The Wolf Among Us care, cică pleca de la seria de mare succes Fables. Am jucat demo-ul, mi-a plăcut foarte mult și am luat decizia să caut și comics-urile. Astfel am ajuns la personajele lui Bill Willingham și așa a început o poveste de dragoste.
Din păcate, Jack of Fables este o mare decepție. Deși primele numere mi-au plăcut foarte mult, Jack este un adevărat personaj pe care-l poți găsi în viața reală fără niciun efort, ultimele numere au început să o ia razna rău de tot, de parcă Bill Willingham scria scenariile și dialogurile de pe budă înainte să se apuce de adevărata sa plăcere: Fables.
Ok, am obsesii, sunt genul de om care este în stare să citească tot ce a scris un autor dacă i-a plăcut o carte de el sau să citească mii de pagini dedicate unui univers doar pentru că i-a plăcut povestea inițială. De asta am ajuns și la Jack of Fables. Și mi-am pierdut timpul cu cele 50 de numere, adică 1250 de pagini, și de asta pierd, iar, timpul pentru a vă spune vouă, cititorilor mei imaginari, cât de groaznică este această serie și să nu vă jucați pe această carte nici măcar o secundă din viața voastră.
Da, Jack of Fables este amuzant, are o personalitate care te face să-l placi, deși este a big piece of shit, povestea este antrenantă, până la un punct, iar evenimentele se succed cu rapiditate și te prind. Dar nu merită! Pentru că Bill Willingham a făcut ca totul să se ducă naibii când l-a făcut pe Jack să ia parte activ la marele Crossover din seria originară Fables!
Degeaba s-a chinuit să facă un personaj atât de dual, curvar, egoist, egocentric etc. și a reușit să-l impună în afara universului care l-a născut, dacă la un moment dat l-a aruncat la budă doar pentru că, și este extrem de acută această impresie! a rămas fără idei pentru a-i continua aventurile.
Bine, hai, am să fiu sincer: Jack of Fables nu este, de fapt, deloc la nivelul Fables. Nu este la fel de inteligent, complex, amuzant. Este precum un apendice bolnav pentru cititor: inutil organismului dar foarte bun pentru buzunarul doctorului.
Concluzie: nu o recomand nicicum. Mi-am pierdut eu suficient timpul cu ea și cu această recenzie ca să mai merite și alte ore din partea oricui altcuiva.

View all my reviews