Împotriva zeilor. Remarcabila poveste a riscului – Peter L. Bernstein

Impotriva zeilor

Împotriva zeilor. Remarcabila poveste a riscului de Peter L. Bernstein
My rating: 4 of 5 stars

Colecția Povestea Banilor m-a fascinat cu primele volume Stăpânii Finanțelor și Mania Lalelelor. Astfel, Împotriva Zeilor a ajuns şi pe biroul meu de îndată ce a atins rafturile cu noutăți ale librăriilor.

Peter L. Bernstein și-a propus să scrie istoria răzvrătirii oamenilor împotriva zeilor și a asumării riscului, risc văzut ca și independență a umanității în fața vrerii și prescrierii demiurgice. Transformarea viitorului imprevizibil și de negândit, datorită adâncilor rădăcini ale minții subjugate de credință și religie într-un pas care poate fi înțeles, prevăzut și ordonat din prezent astfel încât să permită omului să gândească în avans, să plănuiască, să riște, să investească în mâine, va fi posibil datorită apariției și a conștientizării cauzelor de risc și a calculului probabilităților.

Bernstein o ia metodic și-și începe povestirea explicându-ne cât de mare noroc avem că numerele arabe au fost inventate și adoptate de europeni, numere fără de care matematica nu ar fi existat vreodată, numere fără de care riscul nu ar fi putut fi calculat vreodată și, extem de posibil, ruperea de misticismul și determinismul religios ar fi ținut omenirea legată de prezent cu lanțuri de tăria diamantului.

Autorul scrie pe înțelesul oricui, inclusiv pe al meu, despre evoluția numerelor și rostul acestora în evoluția umanității.

Primii care și-au pus vreodată problema riscului și a calcului probabilității au fost jucătorii de jocuri de noroc cu zarul. De fapt, calculul probabilităților se datorează în primul rând împătimiților de astfel de jocuri care doreau să-și reducă pe cât posibil pierderile cauzate de nărăvașul pătrat numerotat care-i putea îmbogăți sau sărăci dintr-o simplă rostogolire și maiestuoasă așezare. Culmea, nu?

Leonardo Pissano a scris în 1202, pe când avea doar 27 de ani, Liber Abaci (Cartea de calcul), carte care va primi sprijinul împăratului Frederic al II-lea. Leonardo Pissano este mai cunoscut sub numele de Fibonacci (Fibonacci este o prescurtare de la „fiul lui Bonacio” care Bonacio înseamnă „prostănac” iar Fibonacci ar însemna „cap sec”) și datorită renumitului său șir de numere care a și născut atât de cunoscutele spirale logaritmice create cu ajutorul proporțiilor lui Fibonacci, spirale care se va descoperi că sunt absolut peste tot în natură. Fibonacci cu al său Liber Abacci este primul care pune bazele algebrei în Europa.

Păi, cum adică în Europa?

Pentru că al-Kwarizmi – așa-i că sună cunoscut acest nume arab? – în 825 a fost primul, deci cu ceva timp înainte de Fibonacci, care a propus o regulă de calcul și tot el a fost cel care a „nășit” cuvântul, care a ajuns cunoscut drept algebră, al-jabr, știința ecuațiilor.

Un alt matematician timpuriu a fost Omar Khayyam, cel care este mai cunoscut pentru poeziile sale decât pentru demonstrațiile și teoriile matematice, care a publicat un volumaș de poezii, Rubaiyat, în care se face cunoscut mai degrabă lirismul gândirii sale, întrucât împărtășește cititorului plăcerea de a degusta vinuri și de a-l încuraja în a profita de caracterul trecător al vieții, decât opiniile cu privire la binefacerile științei sau ale matematicii. Bernstein redă și povestea lui Omar Khayyam și a altor doi prieteni buni de-ai săi, Nizam al Mulk și Hasan al Sabbah, care la un moment dat au făcut un legământ ca cel care va ajunge mai întâi bogat și puternic să-i ajute și pe ceilalți, toți trei urmând a împărți bogăția în mod egal. Nizam a ajuns vizirul sultanului și cei doi prieteni au venit să-și ceară dreptul. Hassan a cerut un loc în guvern, loc pe care l-a primit, însă promovarea l-a dezamăgit și a ajuns căpetenia unei grupări fanatice din fruntea căreia îl va și asasina pe Nizam. Omar a cerut să trăiască într-un colț al averii sale și să propovăduiască binefacerile științei. Omar Khayyam a creat, printre altele, și un sistem de rearanjare triunghiulară a numerelor care a ajutat la exprimarea în cifre a pătratelor, cuburilor și a puterilor înalte. Acest demers i-a fost de folos lui Blaise Pascal, cel care, în secolul XVII, a ajuns să pună baza conceptelor matematice ce-i vor oferi statutul de părinte al teoriei alegerii, probabilității și șansei.

Iar utilizarea numerelor la adevărata lor valoare era abia la început și deja se întrezăreau posibilități extraordinare și adevărate miracole științifice menite a explica lumea înconjurătoare care încă era foarte bine învăluită în voalul misterios și dens al gândirii dependente de inexplicabilul și credinței religioase.

Așa-i că sună interesant? Gândește-te că ți-am povestit nici măcar primele cinzeci de pagini din volum.

Urmează personalități și povestiri care mai de care mai spectaculoase. Îi vom cunoaște pe Pacioli, prieten cu Lenardo da Vinci, care avea să dea omenirii prima problemă de calcul cu privire la risc prin următorul enunț:

A și B joacă o partidă de balla. Ei se înțeleg să continue până când unul dintre ei câștigă șase runde. De fapt, jocul se oprește când A a câștigat cinci, iar B trei. Cum ar trebui să fie împărțită miza?

Împătimit al jocurilor de noroc, Cardano va ajunge să scrie Liber de Ludo Aleae care va duce mai departe calculul riscului, deschizând drumul și lui Galileo Galilei, cel din urmă italian recunoscut care și-a pus problema calcului probabilităților. Problema riscului va părăsi Italia și va ajunge în Franța în mâinile lui Fermat și ale lui Pascal care-și corespondau pe această temă și au dezvoltat-o suficient de mult cât să fie considerați unii dintre părinții calculului probabilității. Evoluția calcului riscului este atent urmărită și cititorul va avea parte de o adevărată aventură amuzantă și plină de elemente și teorii științifice, totul dezvoltându-se armonios până în prezent.

Povestea riscului se dezvoltă sub bagheta lui Bernstein care oferă cititorului atât detalii științifice care-l pot bloca pe un necunoscător, cât și informații biografice care mai de care mai picante și interesante. Bernstein pune la dispoziție o lucrare științifică, însă face tot posibilul să fie disponibilă oricui, chiar și mie care nu sunt un foarte bun prieten cu matematica.

Notele și explicațiile date de editor și care se găsesc la finalul volumului sunt extrem de utile în înțelegerea unor termeni sau teoreme. Am găsit destul de incomod modul de semnalare a notelor, care sunt foarte multe și uneori greu de urmărit, însă extrem de necesare pentru a desluși și pricepe noianul de informații, însă într-un final am reușit să mă bucur de volumul lui Bernstein.

De ce 4 stele: pentru că până și un nepriceput ca mine a ajuns să se bucure și să înțeleagă evoluția calcului probabilistic și a riscului. Bernstein scrie istoria unei teorii matematice pe înțelesul tuturor, reușind să fie interesant, amuzant, plin de informații biografice și explică teoriile matematicienilor astfel încât să fie atrăgătoare și pentru un cititor mai puțin familiarizat sau prieten cu știința în discuţie.

Pentru norocoşii din Bucureşti:

Mania lalelelor: povestea celei mai râvnite flori din lume şi a pasiunilor ieşite din comun pe care le-a stârnit

Mania lalelelor: povestea celei mai râvnite flori din lume şi a pasiunilor ieşite din comun pe care le-a stârnit by Mike Dash
My rating: 3 of 5 stars

În anii 1630 lalelele erau atât de adorate de locuitorii Țării de Jos încât au ajuns să coste (un singur bulb) până la de 30 de ori salariul pe care-l câștiga un meșteșugar pe lună. Însă mania nu a durat mult. Dar cât a durat a îmbogățit mulți negustori, cultivatori și florari suficient cât să nu mai fie nevoiți să muncească, nici ei, nici familiile lor, nici măcare o singură zi cât vor trăi.
Aceasta este povestea maniei care a cuprins Republica Olandeză în acea perioadă.
Din păcate autorul spune că nu are foarte multe date și documente referitoare la această bulă și criză economică ciudată. Fapt care se repetă constant de-a lungul întregii lucrări, repetiție care devine ușor enervantă la un moment dat pentru că ai impresia că citești ficțiune nu un studiu concret despre un eveniment istoric. Referirile constante la pamfletul Samenspraecken care explică cum se vând florile, cum și unde se întâlnesc negustorii și personalitatea acestora este mult prea puțin, din punctul meu de vedere, ca să poți construi un studiu în adevăratul sens al cuvântului.
Din păcate, chiar există foarte puține detalii și documente legate despre Mania Lalelelor ceea ce a făcut ca munca autorului să pară o luptă cu morile de vânt. Însă rezultatul muncii lui Mike Dash este mulțumitor. Construind cu ce a avut la îndemână, acesta a reușit să înjghebe un volumaș care să explice cât se poate de bine ce a însemnat această manie.
Volumul începe cu descoperirea lalelei de către asiatici, cultul acesteia la curtea Imperiului Otoman și poposirea frumoasei flori în Țările de Jos. Un scurt istoric al evoluției florilor în această țară, moda pe care a lansat-o în Franța (floarea de la decolteu) după care începe povestea Maniei.
Mania pe care a cauzat-o această floare frizează absurdul dar, se pare, a fost cât se poate de reală. Unii bulbi au ajuns chiar să coste mai mult decât o casă. Unii împătimiți își dădeau pământul sau fermele pentru a avea o lalea Admirael.
Pentru a vă face o idee în mare asupra maniei și prețurilor exagerate cu care aceste flori se vindeau, redau o listă făcută de un pamfletar care arată câte lucruri se puteau cumpăra cu 3000 de guldeni, sumă care era în dreptul unui singur bulb:
8 porci grași – 240 guldeni
4 boi grași – 480 guldeni
12 oi grase – 120 guldeni
24 tone de grâu – 448 guldeni
48 tone de secară – 558 guldeni
2 butoaie mari cu vin – 70 guldeni
4 butoaie de bere de 8 guldeni – 32 guldeni
2 tonde de unt – 192 guldeni
450 kg de brânză – 120 guldeni
1 cupă din argint – 60 guldeni
1 balot de postavuri – 80 guldeni
un pat cu saltea și așternuturi – 100 guldeni
o corabie – 500 guldeni

Volumul este interesant și oferă o lectură plăcută, însă nu este decât pentru cei care sunt cu adevărat pasionați de dezastre economice sau bule financiare.
Eu mă așteptam la mai multe informații, la mai multe date, însă, per total, mă declar mulțumit cu ceea ce am aflat din cartea lui Mike Dash, mai ales referitor la viața din Harleem sau Amsterdam sau picanteriile referitoare la viețile sultanilor otomani. Nu sunt un pasioant de horticultură dar efectul acestei flori asupra minților unor oameni este extrem de interesant.
Recomand cartea doar celor care sunt pasionați de istoria finanțelor și a crizelor economice precum și celor care-și doresc o cultură generală enciclopedică, chiar dacă este scrisă plăcut, destul de ușor și este la îndemâna oricui, nu oricine cred că are dreptate să o parcurgă cap-coadă.

Poţi să cumperi cartea de pe cartepedia.ro

Daca eşti din Timişoara şi vrei să-ţi cumperi această carte, lasă un comentariu şi primeşti un voucher în valoare de 25 de lei şi transport gratuit la o comandă de pe cartepedia.ro

Voucher-ul se ridică de la librăria Cartea de nisip.

View all my reviews

Stăpânii finanţelor: cei patru bancheri care au ruinat lumea

Stăpânii finanţelor: cei patru bancheri care au ruinat lumea by Liaquat Ahamed
My rating: 5 of 5 stars

Schacht în Germania. Strong în SUA. Moreau în Franţa. Norman în Marea Britanie. Şi un al cincilea personaj care îi urmăreşte din umbră şi îi admonestează în public: Keynes.
4 bancheri, 4 minţi luminate, 4 oameni care au avut în mână soarta omenirii timp de două decenii şi care au aruncat mapamondul într-o criză financiară de proporţii nemaintâlnite de şi până atunci.
Liaquat Ahamed îşi începe volumul cu un motto care susţine că biografiile sunt singurele care ne pot ajuta să înţelegem istoria. Din fericire autorul nu respectă acest motto. Vieţile celor patru bancheri sunt atent observate şi trecute în revistă pentru a ajuta cititorul să înţeleagă modul de gândire şi de a acţiona al personajelor principiale. Însă, în acelaşi timp, Ahamed schimbă perspectiva oferind cititorului largi priviri de ansamblu la nivel mondial. Trecerea de la biografie, de la persoană la impactul deciziilor acestora la nivel naţional, continental sau internaţional este rapidă şi naturală, impresia finală fiind aceea că nimic nu scapă ochiului critic a scriitorului.
Ahamed nu este doar un simplu arhivist sau cronicar. El îţi asumă rolul de critic şi de cercetător activ care oferă şi soluţii sau variante la fiecare observaţie critică pe care o face.
Este un volum care dărâmă mituri şi care explică pe înţelesul tuturor cum a funcţionat sistemul financiar bazat pe etalonul-aur, de ce nu au vrut marile puteri să renunţe la acest etalon, ce impact a avut imposibilitatea Germaniei de a plăti datoriile impuse de război şi ce rezultate a avut Marele Crah din 1929.
O carte incitantă ce nu trebuie ratată care deschide o colecţie ce se anunţă extrem de interesantă.

Am citit Stăpânii finanţelor pe nerăsuflate. Două nopţi albe mi-a luat ca să o termin dar nu-mi pare absolut deloc rău pentru timpul pe care i l-am acordat.
Liaquat Ahamed a scris o adevărată capodoperă. Deşi la începutul cărţii are un motto care susţine că istoria nu poate fi înţeleasă decât cu ajutorul biografiilor, autorul nu rămâne tributar acestuia şi purcede la scrierea unui studiu serios şi complex asupra situaţiei financiare mondiale din timpul Primului Război Mondial şi al celor două decenii care l-au urmat.
Montagu Norman în Mare Britanie, Benjamin Strong în SUA, Jjalmar Schacht în Germania şi Emile Moreau în Franţa, aprig urmăriţi de Maynard Keynes sunt principalii actori în volumul lui Ahamed. Cele cinci personalităţi sunt trecute sub lupă şi personalităţile acestora sunt atent studiate, reacţiile, bolile, modul lor de gândire precum şi evenimentele din viaţa lor sunt prezentate cu lux de amănunte pentru a ajuta cititorul să înţeleagă cum au luat decizii şi planificat finanţele lumii.
Din fericire Ahamed nu se rezumă doar la a scrie biografii ci se lansează într-un studiu în toată regula. Impactul deciziilor luate de cei 4 bancheri sunt explicate în detaliu, rezultatul acestora în lumea întreagă nefiind lăsat sub tăcere. Nimic nu scapă netrecut prin ciur şi prin dârmon de Ahamed. Orice decizie este explicată, argumentată atât din punctul de vedere al celor care au luat-o, cât şi din punctul de vedere critic al autorului. Tocmai critica pe care o face şi şi-o asumă autorul face deliciul volumului.
Spiritul critic extrem de combativ şi foarte bine argumentat şi face ca această lucrare să fie aproape fără cusur. Ahamed îţi asumă poziţiile şi vine cu un discurs temperat şi raţional care-i susţine teoriile.
Cei 4 bancheri sunt puşi la zid cu delicateţe, dar tot la zid rămân puşi. Liaquat Ahamed mi-a lăsat impresia că are acel bun simţ britanic pe care rar îl vezi altundeva decât la ei. Nu atacă gratuit, nu face glume răutăcioase, toate observaţiile sale sunt pertinente şi inteligente şi ajută cititorul să înțeleagă sistemul după care finanțele funcționează.
Volumul începe cu Primul Război Mondial, efectele acestuia asupra economiilor marilor puteri și modul acestora de a-și susține și suporta costurile de război. O informație interesantă pe care probabil că domnul Boia trebuia să o ia în calcul când a scris Controversele (vezi Primul Război Mondial: controverse, paradoxuri, reinterpretări) și a spus că a fost o greșeală a Kaiser-ului aceea de a decide război total marin: navele și submarinele germane erau asigurate de bănci englezești, or, asta înseamnă că indiferent de rezultatul războiului și de pierderele navale, nemții ar fi câștigat bani. Din păcate Ahamed nu mai dă detalii despre aceste polițe de asigurare…
Anii de după război au fost extrem de grei, mai ales pentru Germania care era legată de mâini, cu cârpă neagră la ochi în fața plutonului de execuție francez, englez și american. Inflația care a explodat în Germania în anii ʼ20 a fost un dezastru național și a aruncat statul în război civil, Schacht fiind chiar acuzat că întreține inflația pentru a scăpa de plata daunelor de război cerute în urma tratatului de la Versailles. Pentru prima dată este prezentat etalonul-aur și frica de renunțare la acesta. În pragul unei noi ere, marile puteri se agățau încă de trecut cu disperare și de un etalon care nu mai era, încă de pe atunci viabil pentru economia mondială. Balanța puterii s-a înclinat brusc în favoarea SUA care a ajuns să dețină până la 75% din care până la momentul războiului era deținut în proporții oarecum echilibrate și egale de cele patru mari puteri.
Deceniul 20 din secolul XX este prezentat diferit pentru fiecare dintre marile puteri implicate în război: Germania încă se mai chinuie să-și revină din inflație deși planul Dawes i-a oferit o gură de respiro, Marea Britanie se luptă din răsputeri să refacă lira și forța ei de dinainte de război fără atât de prețiosul etalon-aur în visterii și cu un ochi la Germania pe care încearcă din răsputeri să o ajute cum poate în ciuda adversității fățișe franțuzești; Franța, care adoptă o politică financiară șmecheră și surprinzător de bine gândită, ce începe să dea aproape imediat rezultate; și SUA care, spre deosebire de celelalte state, se luptă cu pericolul deflației datorită depozitelor imense în aur. Strong moare lăsând-ul pe Morgan fără relațiile atât de fructuoase pe care le avea, în persoana și cu ajutorul decedatului, în America.
Crahul din 1929 aruncă în derivă economia mondială, tot mapamondul prăbușindu-se într-un hău ce părea fără de fund. Marx părea să aibă dreptate: capitalismul și-a frânt, în sfârșit, spinarea. Începutul anilor ʼ30 a fost dezastruos. Nimeni, niciun bancher nu mai știa cum să reacționeze și ce decizii să ia pentru a opri ceea ce părea inevitabil: prăbușirea totală a sistemului financiar așa cum a fost gândit. Din fericire, un jucător care se baza mai mult pe instinct în persoana noului președinte american, Roosevelt, decide să renunțe la etalonul-aur total, să se joace puțin dimineața la ceai cu valoarea acestuia și să forțeze creșterea prețurilor pentru a salva economia americană. Etalonul-aur este făcut șah-mat în două mutări. La fel și Norman, Moreau și Schacht. Norman chiar a recunoscut public că nu are soluții, nu știe ce să facă pentru că această nouă lume care a răsărit peste noapte este de neînțeles pentru el și nimic nu l-a pregătit pentru ea. Tot ce știa și a învățat și aplicat de-a lungul vieții sale s-a dus pe apa sâmbetei.
Anii ʼ30 însă vin cu schimbări și mai mari pe plan politic. Hitler ajunge la putere în Germania. La fel și Schacht care este, însă, îndepărtat în cele din urmă de naziști de la conducerea finanțelor germane.
Pe scurt, cam aceasta este aventura pe care Liquat Ahamed o propune cititorului.
Acest prim volum din această nouă colecție m-a făcut curios și pofticios: vreau mai mult! Deși nu era în plan să citesc Mania lalelelor, calitatea volumului prezentat mai sus m-a făcut să vreau să o citesc și pe aceasta.
În momentul de față am citit mai bine de 150 de pagini din Mania lalelelor și încep să am impresia că această colecție, Povestea banilor, este la fel de importantă pentru o bibliotecă precum Science Masters: cărți necesare pentru a-ți ține mintea trează și cultura generală cât mai bine organizată.

Poţi să cumperi cartea de pe cartepedia.ro

Daca eşti din Timişoara şi vrei să-ţi cumperi această carte, lasă un comentariu şi primeşti un voucher în valoare de 25 de lei şi transport gratuit la o comandă de pe cartepedia.ro

Voucher-ul se ridică de la librăria Cartea de nisip.

View all my reviews

Lansarea noii colectii Humanitas Povestea Banilor