Mireasa Prinţului – William Goldman

Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Mireasa Prinţului de William Goldman
My rating: 4 of 5 stars

Când eram mic devoram cărțile lui Alexandre Dumas, Paul Feval, Karl May, Gaston Leroux, Robert Louis Stevenson și alții. Eram atât de pasionat de spadasinii pe care îi întâlneam în cărți încât aveam și eu, bineînțeles, o sabie cu gardă, așa cum citeam că sunt săbiile adevăraților spadasini, și o mantie de care era foarte mândru. Mă războiam de zor cu șțiuleții de porumb, pe ascuns ca să nu mă certe bunicii, și cu urzicile cele mai înalte, aruncându-mă viteaz în mijlocul lor. Mireasa prințului m-a făcut să retrăiesc exact acele momente în care mă credeam mare și neînfricat luptător și m-a făcut să zâmbesc… Dar nu acesta este marele atu al cărții…

Buttercup e EA. Westely e EL. Sunt făcuți unul pentru altul. Însă, pentru întrucât calea către dragostea adevărată și către festinul pe care ea îl presupune este unul adesea sinuos, drumurile lor se vor despărți. Westley pleacă-n America ca să facă bani de-o casă pentru el și Buttercup. Buttercup înțelege și nu prea și se căsătorește cu un Prinț. Prințul Humperdink este personajul cel rău. Și cel mai mare vânător din câți există pe această planetă. Pe numărate și căutate. Humperdink ar trebui să se căsătorească cu Buttercup. Doar că, între timp, din lipsă de ocupație, locuri libere în filme de acțiune sau alte romane de capă și spadă, își fac apariția Vizzini, Inigo și Fezzik care o răpesc pe Buttercup. Ah, mai apare și un mascat, care seamănă puțin cu Zorro dar nu știm clar, deoarece identitatea sa este atât de ascunsă-n hainele și masca neagră încât ne este frică să nu-l confundăm cu Batman. Dar nu este Batman. Este altcineva, nu știm exact cine, dar știm sigur că o vrea și el pe Buttercup. Poate datorită recompensei care este pusă pe capul ei – metaforic vorbim pentru că săraca Buttercup nu ar fi putut ține cu fragilul ei gâtuleț ditamai recompensa, abia-și putea ține frumușorul căpușor… Cert este că toți cei enumerați mai sus își vor confrunta forțele și abilitățile. Și nu doar o dată. Ba de mai multe ori chiar. Iar mascatul cel negru… dar asta rămâne voi să aflați citind cartea. Printre altele veți afla și dacă Wesley o să fie fericit cu Buttercup, și dacă Fezzik are ceva-n cap sau nu, și dacă Inigo își va îndeplini răzbunarea, și dacă Humperdink va porni războiul cu Guilder, și dacă…

Am citit cartea așa cum se citește un roman de aventuri: cu sufletul la gură și inima cât un purice. Goldman știe să scrie astfel încât să te captiveze cu totul. Nu degeaba a luat Oscar-ul pentru Butch Cassidy and the Sundance Kid și  All the President’s Men. Știe cum să prindă un cititor și să-l facă să stea tupilat cu un text scris de el și să nu-l mai lase din mână până nu-l termină. Din punct de vedere scriitoricesc Goldman se pricepe să manevreze cuvintele și să construiască propozițiile astfel încât să sară din banal și să te facă să te trezești răzând. Are o capacitate deosebită de a observa și reda situații banale astfel încât te ia total pe nepregătite și te face să te îndrăgostești de scriitura lui. Un „defect” pe care l-am mai văzut la alde Woody Allen sau Will Eisner – e clar, evreii au un mod de a vedea lumea și de a râde de ea pe care noi, restul pământenilor, nu-l avem nicicum în noi.

Mireasa prințului este una dintre cărțile care trebuie citite într-o viață de om din simplul motiv că are de toate: este amuzantă, răsturnări de situație care te vor face să vrei să arunci cartea cât colo de supărare, aventuri extraordinare, personaje memorabile, capa se întâlnește cu spada într-un mare fel, iar mințile luminate se dovedesc mai ascuțite decât orice lamă.

Romanul lui Goldman a fos și ecranizat, cam acum un an am revăzut filmul, și merită să vezi transpus acest minunat roman în imagini, mai ales că tot Goldman face adaptarea.

Trebuie să-ți atrag atenția, dragă cititorule, că primele câteva zeci de pagini s-ar putea să te plictisească, sperie, enerveze  dar, crede-mă, o dată ce treci de ele și te afunzi în lumea lui Goldman te vei îndrăgosti iremediabil și de acele pagini și le vei reparcurge chiar cu drag.

Recomand cu plăcere, cu aplomb și cu avânt Mireasa prințului pentru că sunt sigur că nu are cum să nu placă cuiva!

De ce 4 stele: pentru că m-au scos din ritm îndelungatele pauze și multele pagini care spun povestea cărții, deși această poveste secundară are savoarea ei. Mi-a părut o găselniță pe care Goldman o putea foarte ușor evita și ar fi fost de preferat să o facă deoarece imensitatea ego-ului lui, de exemplu, nu cred că e un subiect atât de interesant precum  ar crede el – printre altele.