Moartea Căpitanului America – Omul care a subminat America de Ed Brubaker


Moartea Căpitanului America – Omul care a subminat America de Ed Brubaker (Scenariu),  Mike Perkins (Ilustrații), Steve Epting (Ilustrații),Jackson Butch Guice (Ilustrații), Roberto de la Torre (Ilustrații), Lee Weeks (Ilustrații)

Nota mea: 3 din 5 stele

Steve Rogers a murit! Bucky Barnes îi preia locul încercând să se dovedească demn de a purta scutul pe care bunul său prieten l-a purtat în atâtea confruntări eroice.

Sharon Carter se trezește prizoniera lui Red Skull și încearcă să înțeleagămotivul pentru care acesta o ține prizonieră, cu atât mai mult cu cât Red Skull se pare că încearcă să preia puterea politică în America într-un mod democractic, însă făcând apel la tertipuri care, culmea, îl implică chiar pe Căpitanul America! 

Este posibil ca Steve Rogers să nu fi murit și să fie sub influența lui Red Skull?!?!?

Povestea e faină, doar e Brubaker la mijloc (Criminals, Batman: The Man Who Laughs, Batman: Gotham Knights, Gotham Central, Detective Comics, Fatale, The Fade Out, Velvet)iar desenele sunt și ele foarte faine. 

Brubaker știe să te țină cu sufletul la gură, face acest lucru și în volumul de față, reușind să complice narațiunea astfel încât aproape că i-a iești un thriller politic cu suficientă acțiune cât să te ducă cu gândul la filme în genul seriei Bourne. 

Nu am de gând să bontănesc foarte mult tastatura pe marginea acestei benzi desenate deoarece nu cred că are nevoie de o analiză mai profundă întrucât Căpitanul America merită toată atenția bedefililor români și cred că s-a și bucurat de ea.

Am să mă opresc, în schimb, un timp la problemele de redactare, probleme care sunt multe și dese și enervante. Atât de enervante încât nu-ți mai vine să mai citești banda… Nu am să scriu, dar am să pun câteva poze ca să vedeți despre ce este vorba. Nu se poate așa ceva… Chiar nu…

De ce 3 stele: pentru că e o bandă desenată alertă, cu un scenariu bun, cu ilustrații foarte faine care se pliază perfect pe narațiunea rapidă, sufocantă și plină de adrenalină pe care Brubaker o construiește.

 

Daredevil Neînfricatul de Frank Miller și John Romita jr.


Daredevil Neînfricatul de Frank Miller și John Romita jr. (ilustrații)
Nota mea: 5 of 5 stars

Seria de benzi desenate scoase de cei de la Lex Comics se întregește cu Daredevil și nu cu orice volum Daredevil, ci chiar cu cel care a ajuns să fie catalogat de Miller drept Biblia Daredevil, volum care se poate compara ca importanță cu privire la începutul istoriei unui personaj cu volumul Batman: Year One.

În Hell′s Kitchen din Manhattan un puști pe nume Matt își duce traiul alături de tatăl său, boxer profesionist. Viața celor doi este dificilă, mai ales de când tatăl său a început să aibă probleme cu lumea interlopă care l-a transformat într-un bătăuș recuperator. Un accident nefericit îl lasă pe Matt fără vedere și astfel îl cunoaște pe Stick care-l ia sub aripa sa protectoare și-l antrenează pentru a-l ajuta să-și ascută simțurile, transformându-l într-un adevărat luptător. Relațiile tatălui lui Matt îi aduc acestuia moartea când refuză să piardă un meci, iar Matt decide să se răzbune, acesta fiind primul pas în direcția eroului mascat care va fi Daredevil.

Mi-a plăcut foarte mult banda în primul rând datorită ilustrației old-school pe care a abordat-o Romita jr.

Desenatorul chiar declara la un moment dat că cea mai bună lucrare a sa este Daredevil Neînfricatul atât datorită calității scenariului cât și aportului propriu cu privire la desene. 

Când Miller vrea să creeze o poveste extraordinară poate să o facă, dovadă stând chiar volumul de față. Nu doar că reușește să creeze un personaj credibil, dar dramele din spatele dorinței lui Matt de a deveni un luptător al dreptății sunt cât se poate de bine ancorate în realitate. Bineînțeles că Miller strecoară în povestea lui Matt anumite aspecte sociale care țin de problemele cu care americanii de rând se confruntau în perioada anilor 1980, cartierul rău famat din Manhattan fiind spațiul perfect pentru nașterea unui supererou precum Daredevil. Evoluția lui Matt în Daredevil este naturală, Miller nu exagerează nicăieri dezvoltarea acestuia, lăsând impresia că lucrurile vin de la sine, nu transmite nicăieri că Matt visează la o astfel de carieră, ba dimpotrivă, după răzbunarea morții tatălui său, Matt decide să devină avocat, întoarcerea în Hell′s Kitchen trezind în acesta instinctele de apărare a oamenilor din cartierul său, instincte care-i spun că statutul de luptător cu mască poate să fie mai util acestora decât poziția de avocat în costum. Spre deosebire de multe alte personaje, Daredevil nu ajunge un vigilante datorită setii aprige de răzbunare. Daredevil este Daredevil datorită nevoii oamenilor de a se simți protejați, nevoii de a avea un exemplu aproape de ei, nevoii de dreptate care trebuie să se facă în momentul în care legea și instituțiile statului se feresc să intervină datorită cartierelor rău famate care nu prezintă interes politic.

Volumul tradus de cei de la Lex Comics este cu adevărat un eveniment care merită să fie păstrat în biblioteca oricărui fan de benzi desenate, indiferent de-i acontat de DC sau Vertigo sau alte companii din industrie. Pe lângă povestea desenată, volumul oferă cititorului și o serie de schițe din interiorul benzii și variante de coperți, povestea colaborării lui Romita jr. cu Frank Miller la crearea poveștii, precum și scenariul în original cu adnotările de mână făcute pe marginea textului bătut la mașină. 

De ce 5 stele: este o notă combinată care merge atât către scenarist și desenator cât și către Lex Comics, cei care au făcut efortul de a traduce și organiza acest volum în limba română.

Volumul se poate comanda aici: lexshop.ro

Prezentarea editurii:

Un copil zglobiu ca toți copiii, Matt face parte dintre aceia care cred în bine și care, poate de aceea, sunt ținta predilectă a celor care se cred stăpânii lumii. Un accident cumplit, căruia îi cade victimă pe când încearcă să salveze viața unui bătrân, îl răpește definitiv vederea. În loc ca acest lucru să îl înfrângă, Matt descoperă în sine o putere ce depășește orice așteptare. Voința și inteligența sa ieșite din comun îl ajută să profite de pe urma acuității supranaturale a simțurilor rămase pentru a face ca lumea să devină un loc mai bun și mai sigur. Misiunea nu e deloc ușoară, căci piedici sunt la tot pasul. Însă primul lucru pe care îl învață un orb este cum să nu se împiedice. Iar Matt nu e un orb ca toți ceilalți.

Frank Miller este cunoscut pentru poveștile întunecate pe care le-a scris și desenat în titluri aflate și astăzi printre preferințele multor cititori de benzi desenate. Titluri publicate din nou și din nou, printre ele numărându-se Batman: The Dark Knight Returns (1986), Sin City (1991) sau 300 (1998). Însă poate cele mai notabile povești ale sale îl au centrul acțiunii pe Daredevil, doar unul din eroii creați de Stan Lee dar dezvoltat de Miller. El este de asemenea și creatorul personajului Elektra.

Talentul de ilustrator al americanului John Romita Jr (abreviat în domeniu JRJR) se mai regăsește și în benzile desenate Kick-Ass.

Cele cinci volume care alcătuiesc albumul de față au apărut în perioada octombrie 1993 –  februarie 1994 și au cunoscut un succes răsunător.

Ai urmărit deja cele două sezoane ale serialului de pe Netflix? Acest album se va dovedi a fi o lectură savuroasă pentru tine, iar dacă nu ai văzut încă serialul cu siguranță banda desenată te va convinge că nu este vorba deloc de o poveste banală cu supereroi ruptă de realismul sângeros al lumii crimelor, ci chiar pe dos.

Civil War de Mark Millar


Civil War de Mark Millar (Scenarist), Steve McNiven (Ilustrator), Dexter Vines (Ilustrator), Morry Hollowell (Ilustrator)

Notă: 4 din 5 stele

Universul Marvel se împarte în două tabere în fruntea cărora șăd încordați cu priviri de foc Căpitanul America și Iron Man.

O gașcă de puștani cu super puteri aruncă în aer niscai clădiri și omoară câțiva oameni, iar guvernul american decide că supereroii trebuie înregimentați. Tony Stark este responsabilul prinderii cu arcanul a colanților și corsetelor care stau să plesnească, însă se trezește că o serie de forțoși sunt mai catolici decât papa și decid că rolul lor nu este în armată și nici nu doresc să primească ordine politice. Căpitanul America este capul rebelilor și astfel începe unul dintre cele mai nimicitoare războaie care se pot povesti vreodată de pe teritoriul Statelor Dezbinate ale Americii.

Mark Millar are niște idei foarte faine (Superman: Red Son sau Kick-Ass) și de cele mai multe ori le pune în practică destul de bine. Din păcate nu mi-a lăsat niciodată impresia că este suficient de matur astfel încât să gestioneze personaje și acțiuni complexe. Nici în Civil War nu-i iese acest lucru, bineînțeles, rezultatul fiind câțiva supereroi care par să fie o grămadă de găini fără cap care nu prea știu ce vor și ce trebuie să facă ca să-și atingă scopul pentru care luptă. Ba o dau, ba o iau, ba sunt cu unii, ba sunt cu alții, e o degringoladă totală. Cel mai fascinant de idiot prin infantilitatea excesivă de care dă dovadă este Spider-man care aduce cu un adolescent care nu reușește să-și dea seama de preferințele sexuale după ce a fost violent sărutat și pipăit într-o toaletă publică de un bărbat.

Banda este plină de acțiune și adrenalină. Simți testorenul cum dă să-ți iasă prin pori. Mai, mai că-ți vine să-ți umfli mușchii pe sub tricou și să te-ncorzi în oglindă țintind un ochi nimicitor către reflexia care se scapă pe ea de frică. De aici și sloganul cu Tu de partea cui ești? 

Serios vorbind, banda îi faină. Panourile sunt pline de culoare și cât trebuie de expresive pentru o bandă de acest tip, paginile curg rapid și, culmea, după ce o termini o mai iei încă o dată la răsfoit ca să te mai bucuri de ceea ce ai văzut. Dacă ai banda la îndemână, crede-mă că ai să te uiți pe ea de fiecare dată când ai ocazia și ai să ajungi să o știi pe de rost.

Grafic mi-a plăcut foarte mult. Deși este mult prea întunecata pentru gustul meu, alegerea ilustratorilor este una menită să sublinieze atmosfera tensionată care trenează asupra eroilor Marvel. Te trezești că stai cu ochii la câțiva centimetri de carte ca să descifrezi imaginile și detaliile care parcă ți se ascund tocmai ca să nu pătrunzi misterul războiului civil. Putea să fie mai sângeros? Putea. Și ar fi trebuit să fi fost mai sângeros pentru că, nu-i așa, vorbim despre un adevărat război civil în care toate forțele sunt aruncate în luptă. Dincolo de această ușoară cumințenie de care se face vinovată echipa din spatele Civil War-ului, nu prea am nimic să le reproșez. Mi-au oferit câteva zeci de minute destul de plăcute de distracție și relaxare.

IMG_0117

De ce 4 stele: pentru că e action packed de la cap la coadă și pentru că satisface plăcerea bolnavă de a-i vedea pe supereroii Marvel luându-și-o în barbă grupa mare.

Volumule se poate cumpăra de pe lexshop.ro

Încă nu destul de apreciați – Francesco Franvilla


Că tot veni vorba

Înainte...

Francesco Franvilla e un domn(sper că-i domn) care s-a înfiltrat ușurel ușurel în lumea benzilor desenate. A început în 2006 trimițându-și schițele către diverse reviste, apoi construind paginile unor benzi destul de obscure de la Image. Până în 2008 și-a ocupat timpul lucrând la diverse benzi nu mult mai populare sau ilustrând diverse publicații, când a avut norocul să lucreze opt numere pentru Dynamite cu Matt Wagner la Zorro, ceea ce i-a ridicat un pic profilul. După o absență de câteva numere, anul următor se întoarce la revistă, însă de data aceasta ocupându-se de întreg procesul artistic, cu excepția letteringului. Deși chiar de la început s-a făcut remarcat prin modul cum stăpânea figurile, reușind să impună personajelor un ”joc” subtil însă expresiv, prin eleganța desenului și prin paginile inventive fără a fi confuze, odată ce i s-a oferit culoarea în stăpânire paginile i-au devenit mult mai curate și armonizate acum nu numai compozițional, cât și cromatic, fiind un adevărat salt în față. 2010 și l-a petrecut desenând mai mult coperte, însă în anul curent este deosebit de ocupat ajungând să lucreze atât pentru DC, în Detective Comics, cât și pentru Marvel, în Black Panther – Man Without Fear/Most Dangerous Man Alive (nu întrebați…), venind cu una dintre cele mai interesante și originale estetici văzute la cele două companii de ani buni, iar ofertele de muncă încă îl asaltează.Cred că de la Jim Steranko nu a fost niciun artist lucrând relativ constant în benzile de gen care să se ocupe de toatalitatea procesului grafic (mai face și elemente de lettering). Poate Bill Sienkiewicz, dar nu știu în ce măsură putem să-i numim benzile ca aparținând mainstreamului, chiar dacă au personje ca Daredevil sau Elektra.

...și după.

Cred că de la Jim Steranko nu a fost niciun artist lucrând relativ constant în benzile de gen care să se ocupe de toatalitatea procesului grafic (mai face și elemente de lettering). Poate Bill Sienkiewicz, dar nu știu în ce măsură putem să-i numim benzile ca aparținând mainstreamului, chiar dacă au personje ca Daredevil sau Elektra.

O problemă cu care se confruntă banda desenată cu supereroi, mai ales de la inovarea adusă de tehnologia digitală și de noi tehnici tipografice, e tendința către naturalism. Deja ilustrațiile ar dori să devină imagini realiste prin detaliul lor, chiar dacă nimic din ce e desenat nu poate fi considerat verosimil, însă atunci când li se adaugă și un colorit mult prea zelos, rezultatul este în cel mai bun caz mundan iar în cel mai rău, de asemenea cel mai des, repugnant. Iar tocmai de aceea artistul de față este atât de interesant.

Ilustrațiile, pe care nu le-aș numi simple, ale lui Francavilla nu numai că nu se lasă pradă excesului contemporanilor său, fiind mai mult evocative dar paradoxal oferind personaje ori spații mult mai autentice, nu sunt decât completate și împuternicite de alegerile sale în ceea ce privește culoarea folosită poate nu minimalist, însă cu o concentrare care sporește tonul scenei, având aproape o mentalitate fauvistă, capturând nu lumea exterioară, nu aspectele superficiale ale subiectelor, ci oferind o viziune a încărcăturii emoționale.