Editura Litera la Gaudeamus 2016!


imagine-comunicat-presa-litera-gaudeamus-2016-1

Bestsellerurile momentului, colecții noi,

cărți premiate și ecranizate

își așteaptă cititorii

la standul Editurii Litera de la Gaudeamus 2016

 

Începând de miercuri, 16 noiembrie, până duminică, 20 noiembrie, cititorii sunt așteptați la standul Editurii Litera din Pavilionul Central al Romexpo pentru a lua parte la lansările de carte și la sesiunile de autografe. Vizitatorii vor putea beneficia de reduceri de preț de până la 50% , de oferte speciale la cele mai noi titluri și premii garantate.

~

„După ce te-am pierdut”,continuarea bestsellerului ecranizat „Înainte să te cunosc”,dar și alte titluri sub semnătura autoarei Jojo Moyes, precum “Ultima scrisoare de dragoste”și „Fata pe care ai lăsat-o în urmă”, sunt prezenteîn oferta Editurii Litera la Gaudeamus în Blue Moon, colecția cu cele mai frumoase povești de dragoste ale literaturii contemporane.

~

Premiul Man Booker 2015: „Scurtă istorie a șapte crime”, de Marlon James,apare în colecția Clasici Contemporani Litera.Palpitant și inventiv, ambițios și fascinant, „Scurtă istorie a șapte crime” este unul dintre cele mai remarcabile și extraordinare romane ale secolului XXI.„Frații Burgess”, de Elizabeth Strout, „Ragtime”, de E.L.Doctorow, „Roșcovanul”, de J.P.Donleavy, „Revolutionary Road”, de Richard Yates, „Lupta mea, Insula copilăriei”, de Karl Ove Knausgård,sunt cele mai noi titluri care completează colecția Clasici Moderni și Contemporani a editurii.

~

Seria de autor Carla Guelfenbein se lansează la Gaudeamus în colecția Buzz Books cu tilurile “Restul e tăcere” și „Cu tine în depărtare”, roman distins cu Premiul Alfaguara în 2015. Colecția Buzz Books continuă cu noi bestselleruri precum „Văduva”, de Fiona Barton și„Tony & Susan”, de Austin Wright, roman care a stat la baza filmului „Animale de noapte”.

~

Hercule Poirot și Miss Marple se întorc! Cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor va fi prezent într-o nouă serie Agatha Christie, marca Litera.

Primele trei titluri disponibile sunt „A treia fată”, „Cei patru mari”, „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple”.

~

Seria cărților de colorat pentru adulți continuă la Editura Litera cu o premieră:

“Pe-un picior de plai”, prima carte de colorat pentru adulțidespre satul românesc, în patru regiuni ale României, la invitația autoarei Ana-Maria Gordin Marinescu. Din serie nu lipsește cartea celebrei artiste Johanna Basford – „Jungla magică”, dar șialte titluri noi precum „Lumi fantastice”, „Menajeria”sau „Animorphia”.

 

Luminița Saviuc și Cristina Chiperi, prezente în România,

cu ocazia Târgului de carte Gaudeamus 2016

 

„15 lucruri la care să renunți pentru a fi fericit”, ghidul motivațional care a făcut înconjurul lumii, scris de românca Luminița Saviuc, este acum disponibil în imprintul Introspectiv.

Autoarea va fi prezentă la Gaudeamus, alături de invitații săi,vineri, 18 noiembrie, ora 17.30, la lansarea cărțiiși la o discuție motivațională cu cititorii.

ImprintulIntrospectiv cuprinde titluri noi precum „Reteța fericrii”, de Dr. Paul Dolan, „Acceptarea necondiționată”, de Tara Brach, „Oaia neagră sau de ce uneori e bine să fii rău”, de Richard Stephens.

~

 

Cristina Chiperi, fenomenul literar al momentului, creat online și devenit bestseller internațional, autoare a trilogiei “My dilemma is you”, va fi prezentă la Gaudeamus,alături de invitații săi, sâmbătă, 19 noiembrie, ora 16.30 la întâlnirea cu cititorii.

~

 

 

 

Noutățile Litera mică la Gaudeamus 2016

Literamicăesteprezentă la târg cu multesurprize, activităţi creative organizateîntr-un spațiuatractivși ludic,darmai ales cu celemaifrumoasecărți: Atlasullumii, carte de colorat, continuareaîndrăgiteiseriiPrima mea lectură, cărți Disney, Marvel, enciclopedii National Geographic,povești, cărți de activități, dicționareșimultealtele.

 

Colecția Disney se îmbogățeste cu un personaj cu totuldeosebit, o frumoasășidestoinicăprințesălatină – Elena din Avalor: povesteafilmului, cărți de activitățișiplanșe de colorat, toatevor fi disponibile la stand. Din colecția Star Warsvăașteaptădouănoiapariții:Darth Vader șifetițaluișiDarth Wader șifiul.

 

Părinții care au epuizattoatetrucurilepentru a-șiadormicopiii, vorgăsi la standulLiteraMică o carte cu adevăratmagică: Elefănțelul care voiasăadoarmă, de Carl-Johan ForssénEhrlin, psihologșilingvistsuedez.

~

Și anul acestaLitera și Uber asigurăcititorilor transportul gratuit de la Gaudeamus, pe toată perioada târgului.Doritorii trebuie doar să își instaleze aplicația,  să introducă codul Litera25 și să facă o comandă în limita valorii de 25 lei. Mai multe detalii despre promoție găsiți pe site-ul Uber, pe pagina de Facebook Litera, dar și de la Brand Ambassadorii Uber prezenți la Gaudeamus.

 

Lista evenimentelor Litera la Gaudeamus 2016

 

Vineri, 18 noiembrie, ora 17.30

Lansare „15 lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi fericit”, de Luminița Saviuc, în imprint Introspectiv, în prezența autoarei

Invitați: Mirela Vașadi – prezentator și realizator TV; MirelaRetegan – antreprenorși blogger; Doru Someșan- coordonator conținut Editura Litera, moderator

 

Sâmbătă, 19 noiembrie, ora 12.00

Lansare Man Booker 2015, „Scurtă istorie a șapte crime”, Marlon James

Invitați: Bedros Horasangian – critic literar, moderator;Ciprian Șiulea –  traducător

 

Sâmbătă, 19 noiembrie, ora 13.00

Lansarea seriei de autor Carla Guelfenbein, în colecția Buzz Books, “Cu tine în depărtare” și “Restul e tăcere”

Invitați: Tudora Șandru – Mehedinți – traducător, profesor universitar; Lavinia Similaru –  traducător, profesor universitar; Laura Câlțea – blogger și critic literar; Rodrigo Guzman Barros –  reprezentant Ambasada Chile; Bedros Horasangian – critic literar, moderator.

 

 

Sâmbătă, 19 noiembrie, ora 14.00

Lansare „Vine iarna. De ce trebuie opriți Vladimir Putin și inamicii lumii libere”, de Garry Kasparov, în colecția Kronika.

Invitați: TeodorPaleologu–istoric, diplomat, politician; Bogdan Lefter – critic literar, analist politic; Bedros Horasangian – critic literar, moderator.

 

Sâmbătă, 19 noiembrie, ora 16.30

Lansare „My dilemma is you” de Cristina Chiperi, în prezența autoarei

Invitați:AndraGogan- cântăreață, dansatoare și actriță, Criss și Vlad, prezentatorii emisiunii „Happy Day” de la Happy Channel, Irina Ilie – redactor coordonator Editura Litera, moderator.

 

 

 

Anunțuri

Serie de autor: Dezastrul de la Cernobîl de Svetlana Aleksievici


 

Dezastrul de la Cernobîl de Svetlana Aleksievici

Nota mea: 5 din 5 stele

Inițial i-am dat 4 stele acestei cărți. Am revenit și i-am acordat 5 stele, deoarece cu adevărat atâtea merită. M-am indignat la început pentru că mi s-a părut că autoarea a încercat să arate că poporul belorus este un popor de idioți. Eram siderat de descrierile pe care intervievații le ofereau, de cât de inocenți erau în exprimările lor cu privire la radiații, cu privire la eventualitatea în care radiațiile sunt mortale și de observațiile legate de faptul că nu au cum să moară de la ceva ce oricum nu se vede. Ulterior mi-am dat seama că oamenii pe care guvernul belorus i-a trimis la moarte cu bună știință, cetățenii care au rămas sau s-au întors în zona contaminată erau, de fapt, cu adevărat inocenți… Statul nu le oferea informații, îi dorea proști și obedienți, inculți și incapabili de a înțelege pericolul care-i pândea pentru a-i putea manipula mai ușor. De ce mi s-a părut atât de greu de crezut și am considerat că autoarea exagerează? Pentru că am citit declarațiile acestora cu ochii unei persoane care este conectată la informații, care poate accesa internetul și poate scormoni după adevăr, care, îmi place să cred, nu e ușor de manipulat, care cercetează, caută, încearcă să înțeleagă… M-am îndepărtat de victimele din cartea Svetlanei Aleksievici fără să vreau pentru că mi-a venit foarte greu să cred că acei oameni erau chiar atât de inocenți… De la înălțimea și confortul oferit de societatea în care trăiesc, mi-am permis să cred cu o incredibilă și stupidă ușurință că acei oameni sunt proști pentru că așa a vrut natura, nu pentru că așa a considerat un partid politic.

De ce am căzut în această capcană? În primul interviu o văduvă povestește cum soțul ei, pompier, a plecat în tricou și blugi să strângă scurgerile radioactive din urma exploziei. Așa l-au trimis superiorii săi. Nu avea ce să i se întâmple. În câteva ore pielea s-a făcut gri și a murit în câteva zile. Nevasta sa a făcut cancer întrucât a stat la capul său să-l îngrijească.

Parcă am dat de personaje scoase direct din cărțile lui Marquez…. Realism magic cu gust de deșeuri radioactive…

Oamenii din cartea Svetlanei Aleksievici par ireali. Citești mărturiile, te blochezi, creierul tău nu vrea să proceseze informațiile primite, mai citești încă o dată și tragi concluzia că așa ceva nu se putea întâmpla. Aproape că ești dispus să treci cu indiferență mai departe. Atât de ireal și fantasmagoric sună totul în cartea lui Aleksievici încât îți este mai ușor să consideri că ai citit un basm decât relatările unor oameni care au trăit efectiv evenimente atât de înfiorătoare și incredibile.

Mi-am adus aminte de un prieten mai în vârstă care mi-a povestit cum pe un șantier din România comunistă se verificau sudurile cu o sursă radioactivă care uneori se mai pierdea, respectiv nu se etanșeiza corect containerul în care trebuia să se întoarcă și cădea pe jos. Deși era necesară o intervenție de la București, oamenii o ignorau cu bună știință și se apucau să o caute mutând nisipul sau pământul dintr-o parte în alta până găseau sursa radioactivă și o băgau înapoi în container. Nu aveau echipamente de protecție, iar aparatele Geiger or nu funcționau, or nu aveau baterii. Oamenii știau la ce riscuri se expun dar asta nu i-a împiedicat să-și vadă de treabă și să se „joace” cu sursa radioactivă… Atunci mi-am dat seama de imbecilitatea cu care am judecat cartea Svetlanei Aleksievici…

Mi-am mai dat seama că morțile pe care comunismul le-a cauzat în mod direct ajung să fie privite drept o înșiruire banală de cifre, cruzimea și indiferența față de rasa umană atingând cote  coborâte parcă din cele mai întunecate cotloane ale minții. Ficțiunea este depășită de ceea ce comunismul a reușit să facă în realitate.

Svetlana Aleksievici se aruncă cu inconștiență în hăul lăsat în urmă de explozia reactorului de la Cernobîl (nici nu mă miră procesele care i s-au intentat ulterior), interviurile sale fiind nimic mai mult decât deconspirarea criminalilor care au dat ordinele de intervenție asupra dezastrului fără a oferi echipament de protecție pompierilor, a jurnaliștilor care au tăcut sau care au dezinformat publicul, a politicienilor care, cu bună știință, au lăsat oameni să moară sub norul radioactiv. Crima nu este doar împotriva omului, ci și împotriva naturii, însă lejeritatea cu care s-au trimis către o moarte în chinuri mii de oameni este de-a dreptul sinistră.

Autoarea belarusă ascultă și transcrie încercând să maximizeze pe cât posibil impactul interviurilor asupra cititorului, fapt care se simte din fiecare propoziție pe care o citești.

De ce 5 stele: pentru că este o carte grea, monstruoasă despre monștrii care au sălășluit pe un tărâm deloc mitologic și deloc îndepărtat în timp, o carte despre ființe fantastice care au supraviețuit sau care au murit încercuind o groapă misterioasă din care moartea s-a strecurat pe nevăzute în corpurile oamenilor făcându-și sălaș în sufletul lor pentru generații întregi, aducând alături de suflarea sa rece ființe fantastice cu mai multe capete, fără mâini sau picioare și lăsându-le să înspăimânte oameni până când vor dispărea în chinuri.

Am mai citit și scris despre Svetlana Aleksievici:

Războiul nu are chip de femeie

Soldații de zinc

Ultimii martori

Dezastrul de la Cernobîl

Vremuri second-hand

Prezentarea editurii:

Scriitoarea belarusă Svetlana Aleksievici este câștigătoarea din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură

Svetlana Aleksievici a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură 2015 pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastreˮ, conform comunicatului dat publicității de Comitetul Nobel de la Stockholm.

Editura Corint a anticipat puterea mesajelor transmise de cărțile Svetlanei Aleksievici, publicând în luna iunie a acestui an cartea Dezastrul de la Cernobîl, în cadrul colecției Corint Istorie. Cartea, tradusă de prof. universitar Antoaneta Olteanu, beneficiază de o prefață bine documentată a istoricului Ion M. Ioniță. Editura are în pregătire și alte titluri ale aceleiași autoare.

 

Dezastrul de la Cernobîl a câștigat:

National Book Critics Circle Award 2005 pentru carte de nonficţiune 

Premiul pentru Pace Erich-Maria-Remarque, 2001

„Explozia reactorului numărul 4 va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate în toată monstruozitatea ei. La fel ca în cartea SF a fraților Strugaţki, Picnic la marginea drumului, Zona este un infern pe pământ, guvernat de propriile legi. Aici dansează lumini deasupra câmpului, praful ridicat de vânt are culori ciudate, se nasc copii cu mutații genetice, populația a fost evacuată, regiunea, interzisă și păzită de patrule militare, dar oameni stranii și-au făcut din Zonă locul în care trăiesc. Ei sunt Călăuzele reale în Zona reactorului de la Cernobîl.” Ion M. Ioniță

 

„O istorie orală mişcătoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobîl, în care curajul fatalist şi stoic este dublat de un umor incredibil de negru. Jurnalista rusă Svetlana Aleksievici a înregistrat o serie de mărturii pe care le-a prezentat sub forma unor «monologuri», în stil romanesc, care zugrăvesc imaginea vie a atmosferei generale de nemulţumire de la sfârşitul perioadei comuniste, în care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice şi mobilizărilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gândurile amare şi abuzul de votcă. Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.” Publishers Weekly

Serie de autor: Ultimii martori de Svetlana Aleksievici


Ultimii martori de Svetlana Aleksievici

Nota mea: 2 din 5 stele

Spuneam la un moment dat că m-am îndrăgostit de cărțile Svetlanei Aleksievici și mă bucur că nu am citit pentru prima dată Ultimii martori deoarece nu cred că m-aș mai fi atașat atât de tare de jurnalistă, deși am o ambiție ușor dementă când vine vorba de a insista să citesc mai multe cărți de același autor.

Ei bine, Ultimii martori este prima carte a Svetlanei Aleksievici, prin urmare nu este spectaculoasă. Se observă faptul că încă nu știe ce vrea să facă, de fapt, că încă nu are trasat un plan clar de construcție a cărții. Încă nu știe ce să comunice citiorului și nici ce să ceară de la intervievați astfel încât să-i aducă față în față cu viitorii cititori pentru a creea acea comuniune intimă între două persoane care nu s-au cunoscut și nu se vor cunoaște vreodată, însă care reușesc să se asculte, să se înțeleagă, să nu se uite… Știu că sună puțin dubios fraza de mai sus însă sunt ferm convins că toți cei care au vorbit cu Svetlana Aleksievici pentru a apărea în cărțile ei au căutat, de fapt, persoane cu care să vorbească, care să știe despre problemele și suferințele lor, care să-i înțeleagă, care să nu-i uite și care să povestească mai departe întâmplările lor astfel încât absurdul situațiilor lor să nu fi fost în van.

Din păcate, Aleksievici nu reușește să impresioneze în această carte, nici nu e de condamnat, dat fiind că e debutul său. Intervievații par forțați, povestirile lor parcă-s compuneri scrise la ordin, par false și parcă cerșesc atenție sau lacrimi.

Asta nu m-a făcut să nu o citesc, totuși, și nici nu m-a împiedicat să vreau să-i citesc restul cărților care au fost traduse, deoarece știu ce poate să facă Aleksievici. Prin urmare, dacă aceasta este prima carte a Svetlanei Aleksievici pe care o citiți și vă dezamăgește, nu renunțați să mai citiți ceva de ea. Singura persoană care pierde ești chiar tu, cititorule.

De ce 2 stele: pentru că știu că poate mai mult.

Am mai citit și scris despre Svetlana Aleksievici:

Războiul nu are chip de femeie

Soldații de zinc

Ultimii martori

Dezastrul de la Cernobîl

Vremuri second-hand

Prezentarea editurii:

Dintre toate scrierile Svetlanei Aleksievici, Ultimii martori este cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răvă­ şitor sufleteşte, Ultimii martori ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.

„Am căutat genul literar cel mai potrivit cu viziunea mea asupra lumii, care să reflecte modul în care urechea mea aude, iar ochii mei văd viaţa. […] Am încercat mai multe şi în final am ales unul în care vocile omeneşti vorbesc ele însele. […] Eu nu înregistrez însă pur şi simplu istoria seacă a evenimentelor şi a faptelor, ci scriu o istorie a sentimentelor umane.”

Svetlana Aleksievici

Cărţile Svetlanei Aleksievici au fost sau vor fi publicate în 43 de limbi şi în 47 de ţări.

 

Serie de autor: Soldații de zinc de Svetlana Aleksievici


Soldații de zinc de Svetlana Aleksievici

Nota mea: 4 din 5 stele

Soldații de zinc m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de lucrările Svetlanei Aleksievici și să merg într-un suflet la librărie ca să-mi iau și celelalte cărți care au fost traduse la noi. Zilele care au urmat după ce am citit Soldații de zinc au fost dedicate integral celorlalte titluri semnate de autoarea câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură, premiu pe care, îmi permit să spun după ce i-am citit toate cărțile cu o singură excepție, pot să-l înțeleg, deși problema din spatele acestei acordări ține mai degrabă de faptul că se încearcă, zic eu, aducerea literaturii premiate de comitetul suedez la nivelul cititorului de rând. Da, o dată cu premierea lui Dylan se certifică, pentru mine cel puțin, faptul că nu se mai dorește premierea literaturii laborioase, greu de digerat și dedicată mai ales unor sectanți și habotnici cititori cât mai degrabă cărților de care se pot bucur și masele. Nu știu cât e de rău acest lucru însă nu pot să nu mă gândesc la faptul că moartea filosofiei a survenit în momentul în care și-a deschis larg brațele și a lăsat la pieptul său absolut orice diletant care se trezea vorbind despre orice îi era la îndemână și nu cerea vreo certificare științifică. Știați că Secretul e scrisă de filosofi cu patalama la mână? Verificați numele celor care au participat la scrierea respectivei cărțulii. Posibil să se întâmple același lucru și cu literatura? Date fiind tonele de maculatură cu care suntem bombardați, ușurința cu care cineva se poate denumi și primi ștampila de scriitor și calitatea bestseller-urilor care fac furori, urmate îndeaproape de „surprizele” autorilor laureați ai unor premii de renume, cred că literatura se va transforma într-un clișeu accesat în primul rând de iubitorii și creatorii de vodevil.

Dar să revenim la cartea Svetlanei Aleksievici.

„Mergem să construim socialismul!” Asta credeau rușii care plecau în Afganistan. Că merg la înfăptuirea revoluției socialiste și că-i ajută pe frații afgani să instaureze și să dezvolte comunismul la ei în țară. Nu credeau neapărat că merg la război deoarece presa nu vorbea despre războiul din Afganistan. Nici nu avea cum, mai ales că Armata Roșie se făcea de rușine în Afganistan nefiind obișnuită să ducă un război de gherilă cu formații militare de mici dimensiuni care loveau și fugeau.

O mare parte dintre soldații care se întorceau erau schimbați și de nerecunoscut pentru familiile sau prietenii lor. Cruzi, alcoolici, dependenți de droguri, nu vorbeau despre ce s-a întâmplat în război și se înțelegeau doar cu foștii camarazi alături de care se îmbătau criță. Adeseori lăsau cadavre în urmele unor altercații pe care le porneau datorită consumului de alcool. Alteori ei erau cei care mureau în vreun șanț sau la spital în urma unor răni grave.

Soldații care au luptat în Afganistan nu sunt nici un motiv de mândrie nici pentru URSS, nici pentru Rusia, nici pentru populația civilă din Rusia. Au luptat un război nerecunoscut, dar mai ales au luptat un război pe care l-au pierdut. Un război pe care l-au pierdut și care i-a transformat în criminali și alcoolici și drogați. Nimeni nu are nevoie de astfel de soldați. Cu atât mai puțin rușii, un popor obișnuit să îndure încă multe neajunsuri doar pentru că a pus umărul la învingerea nazismului și la câștigarea celui de-al doilea război mondial.

Soldații care-și pierdeau viața pe frontul din Afganistan erau trimiși acasă în sicrie sigilate de zinc, neputând fi văzuți și identificați. Multe familii trăiau cu impresia că nu fiul sau fratele lor zace în acel cocon de zinc și că plâng sau îngroapă un alt fiu sau un alt frate. Alții credeau cu tărie că e o greșeală, cel pe care l-au pierdut se va întoarce, fiind de fapt în viață. Informații cu privire la decedat nu se ofereau de către stat. Nu se știa cum a murit, iar în momentul în care vreun camarad trecea pe la mama sau soția îndoliată și spunea adevărul, se putea întâmpla să fie izgonit, adevărul fiind mult prea greu de îndurat. Sicriul de zinc sigilat nu spunea povești și lăsa imaginația îndoliaților să spună o poveste mai ușor de acceptat, de îndurat și de ținut minte.

Aleksievici a fost dată în judecată și acuzată că a intervenit asupra celor spuse de către unii dintre intervievați. Autoarea nu a negat acest lucru, nici nu ar avea de ce să o facă, până la urmă punerea în pagină, înfrumusețarea și adaptarea unor destăinuiri pentru a putea fi lizibile nu cred că e o crimă, iar dacă a pus de la ea pentru a fi povestirile mai interesante, până la urmă jurnalismul cam asta trebuie să facă, dacă vrea să fie de succes. Bineînțeles că există posibilitatea ca procesul să fi fost itentat la cererea expresă a unor politicieni, însă acest lucru nu face decât să sublinieze faptul că ceea ce se găsește în cartea Svetlanei Aleksievici este foarte aproape de adevăr. 

Este evident că autoarea intervine în textele pe care le-a ales spre publicare și nici nu cred că s-ar fi putut altfel. În cărțile Svetlanei Aleksievici nu cauți construcții lingvistice complicate, nu aștepți fiorul intelectual pe care ți-l trezește o frază la care s-a lucrat migălos, de la Svetlana Aleksievici te aștepți să descoperi oameni, trăiri, întâmplări care par rupte din absurdul kafkian. Aici rezidă spectaculozitatea lucrărilor Svetlanei Aleksievici și acesta este și motivul pentru care am citit-o cu sufletul la gură și m-am bucurat de lectură.

De ce 4 stele: pentru că oferă lumina de care soldații morți au atâta nevoie acolo în sicriele lor solitare aruncate în găuri adânci de câțiva metri sau pierduți în gropi comune în care nici măcar viermii nu mai știu carnea din care s-au îngrășat... Pentru că oferă celor vii șansa la mântuire prin destăinuire, înțelegere și transmitere mai departe a poveștilor pe care le doresc cu atâta ardoare ireale…

Prezentarea editurii:

În 1989, Svetlana Aleksievici a îndrăznit să încalce unul dintre ultimele mari tabuuri ale imperiului sovietic: mitul războiului din Afganistan, al soldatului „internaționalist” care ajută un popor înapoiat să construiască socialismul. Între 1979 și 1989, un milion de militari sovietici au trecut prin Afganistan, provocând aici distrugeri uriașe și rămânând ei înșiși marcați de experiența unui conflict nerecunoscut oficial. Morții erau trimiși înapoi în URSS în sicrie sigilate de zinc, în timp ce, întorși în patrie, mare parte din supraviețuitori nu s-au putut reintegra și au devenit, în ochii altora, violatori și criminali.

„Soldații de zinc” prezintă mărturiile emoționante ale unor participanți la război – soldați, ofițeri, asistente medicale – și ale unor mame care și-au pierdut copiii în Afganistan, într-o carte șocantă prin onestitatea ei brutală. Este o reconstituire tulburătoare și de neuitat a realității și absurdității războiului.

„Cu un stil și o pasiune singulare, adoptând o viziune tragică susținută de inteligență politică, [Aleksievici] prezintă acest război ca pe o experiență omniprezentă și profund personală…” — The New Yorker

Cărțile Svetlanei Aleksievici au fost sau vor fi publicate în 43 de limbi și în 47 de țări.

Clasici contemporani Litera pune laolaltă scriitori contemporani laureați sau nominalizați ai unor prestigioase premii literare, care le prefigurează statutul de „clasici”. Ficțiunile cele mai noi, cele mai vândute, cele mai iubite din zilele noastre – cărți pe care abia aștepți să le citești.