4 filme de văzut în weekend și un serial :)

1. Burnt by the sun – Nikita Mikhalkov

E un film care trebuie văzut, dar, vă atenționez de la început, trebuie răbdare. Mai ales dacă nu prea îți plac filmele în care sunt prezentate îndelung peisaje idilice în care o familie își duce pașnic și fericit traiul.

Evenimentele din film se petrec în anul 1936, an în care Stalin și a sa Mare Teroare fac ravagii. Colonelul Kotov este un comunist convins, revoluționar dedicat, care a luptat pentru bolșevici cu patos și care are poze alături de Stalin și deține numărul acestuia de telefon (mare lucru pe atunci). Colonelul Kotov se bucură de familia sa și de viața simplă de la țară până când apare Mitia, un vechi prieten și iubit din copilărie al nevestei sale. Iar lucrurile par că încep să se complice și ceva rău e pe cale să se petreacă, deși nimeni nu-și poate da seama ce.

Recomand filmul cu încredere, deși s-ar putea să fiu înjurat timp de aproximativ 2 ore, dar credeți-mă, ultimele 20-30 de minute sunt incredibil de intense și chiar merită.

Vi-l mai recomadn și datorită copiliței Nadezhda Mikhalkova (în rolul Nadiei, fata lui Kotov) care face un rol magistral, joacă superb de-a dreptul, orice emoție i se poate citi pe chipul angelic de copil nevinovat, fascinat de uniformele pionerilor.

Concluzii/Argumente: Filmul merită văzut pentru că Mikhalkov știe cum să facă scene cu adevărat emoționante, actorii sunt foarte buni (cu un mare plus Nadezhda Mikhalkova), povestea incitantă și a fost premiat la Oscar (ca și ultim argument J )

Nota: 8

2. The Fall – Tarsem Singh

Trebuie să vezi filmul ăsta dacă l-ai ratat, prin ceva miracol, până acum (așa ca mine)! De ce? În primul rând pentru că joacă o copilă, pe numele ei Catinca Untaru și este româncă, și joacă atât de bine încât o poate da uitării în secunda 2 pe Quvenzhané Wallis. Bine, poate că sunt eu nițel subiectiv, dar senzațiile pe care le-am trăit când vedeam mimica micuței Catinca nu le-am trăit în fața Hushpuppy-ului, ori aceste senzații nu mi le poate lua nimeni.

Într-un spital din anii 1920 din Los Angeles, un tânăr paralizat și suferind o depresie majoră se împrietenește cu o copilă, povestindu-i o istorioară fantastică pentru a o momi să fure pentru el morfină. Asta este povestea în mare și aici mă opresc. Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place să mănânc singur prăjitura favorită. Iar acest The Fall poate deveni extrem de ușor prăjitura favorită a oricărui cinefil. J

Concluzii/Argumente: filmul este plăcut, imaginile din povestea imaginată de Roy Walker sunt superbe, regia este pe alocuri excelentă, jocul Catrinei Untaru (și numai jocul ei) ar putea să țină în spate tot filmul, din fericire nu e cazul, dialogurile sunt simpatice iar replicile fetiței și ghidușiile ei nu au cum sa nu te facă să zâmbești și să sfârșești iubind-o. Ce să mai, un film care merită și trebuie văzut!

Nota:  8

3. Nueves reinas – Fabian Bielinsky

Ai văzut An Italian Job și ți s-a părut tare. Ai văzut Lucky Number Slevin și ți s-a părut tare. Probabil că ai văzut The Game și Ocean-urile și crezi că ai văzut cele mai tari filme cu cele mai tari twist-uri ever și crezi că cei mai tari maeștri într-ale furtișagului pentru că au super gadget-uri și super bugete ca să dea mega lovituri care să excite ochiul.

Ei bine, prietene drag, dacă te regăsești în rândurile de mai sus, uită-te de urgență la The Sting, Snatch și Lock, Stock and Two smoking barrels, după care caută caută pe unde apuci Nueves Reinas pentru că este o frumusețe de film care o să te țină lipit de fotoliu!

Îi avem pe Marcos și Juan. Doi indivizi care fac tot felul de escrocherii/găinării, unul pentru a strânge bani ca să-și scoată tata din închisoare, celălalt pentru că din asta trăiește și este plin de datorii. Întâmplarea face ca cei doi să se întâlnească și să devină acoliți pentru o zi. Tot întâmplarea face ca în mână să le pice o copie extrem de reușită a unor timbre unice. Să înceapă valsul!

Nu am de ce să stric plăcerea vizionării acestui film povestind-ul. Eu am avut norocul să-mi fie recomandat de niște prieteni și m-am uitat la el cum am găsit o oră liberă. Și nu mi-a părut rău. Dacă există preconcepții legate de filmele sud-americane, aruncă-le dracului pentru că sud-americanii se pricep la făcut filme bune și au idei și mai bune, de multe ori net superioare americanilor.

Concluzii/Argumente: dacă ai The Sting și filmele lui Guy Ritchie în videotecă, trebuie să-l ai și pe ăsta. Dacă-ți plac filmele cu meșteri într-ale pungășiei, trebuie să vezi filmul ăsta. Dacă crezi că vârful filmelor cu bandiți și escroci este seria de Ocean-uri, trebuie să vezi filmul ăsta.

Dacă ai văzut filmul și crezi că sunt și altele la fel de bune sau chiar mai bune pe aceeași temă, te rog oprește-te două minute și lasă un comentariu și spune-mi cum se cheamă. Rămân dator, big time.

Nota: 8,5

4. Gambit – Michael Hoffman (scenariul fraților Coen)

E plin netul de injurii și recenzii proaste la adresa acestui film. Însă acest lucru nu m-a oprit din a vrea să-l văd. Și l-am văzut. Și îi dau notă de trecere. Dar nu pentru și din aceleași motive pe care le-am văzut pe alte bloguri și în alte recenzii. Nu, nu mi s-a părut cea mai ilară fază din film când Colin Firth e spânzurat pe balustrada unui hotel și cu pantalonii într-un copac. Cât Cameron Diaz… atâta am auzit vorbindu-se despre picioarele ei (ba că picioarele au făcut tot filmul, ba că picioarele trebuiau să aibe mai multe replici, ba rolul lui Colin Firth era mai potrivit picioarelor etc.) încât Cameron Diaz a ajuns să reintrepeteze o vorbă care acum sună așa: unde sunt picioare, vai de cap! În concluzie: Cameron Diaz nu reușește să repete singurul ei joc din viața ei, Mary cea cu vino-ncoa, și distruge tot ce prinde-n cale. E clar cea mai nefericită alegere pentru orice film, dar pentru acest film, este un tsunami devastator perfect.

Colin Firth este un curator care are în grijă picturile unui șef bădăran pe care vrea să se răzbune. Alături pe prietenul lui Major Wingate (Tom Courtenay) pun la cale un plan care, după cum spune Harry Deane, este perfect. O domniță din Texas cu un tablou extrem de valoros și de rar marca Monet, dar fals, ajung în fața patronului care, se pare, ar fi dispus să-l cumpere. Dacă planul va funcționa sau nu, rămâne de văzut.

Concluzii/Argumente: eu recomand acest film pentru că nu este la fel de stupid precum Hanse și Gretel, vânători de bâzdâgănii sau mai știu eu ce alt dubios de film de doi bani. Filmul putea fi mai bun, adevărat, putea să fie și mai deștept, adevărat, putea să fie și cu actori mai buni, și mai adevărat, dar atâta timp cât filme de cacao precum cel amintit mai sus sau Admission (care are aproape aceeași notă ca și Gambit! Cum și de ce!?!) eu zic că Gambit chiar merită o șansă și o notă de trecere.

Nota: 6

5. Carnivale – 2003-2005 – Daniel Knauf (HBO)

Carnivale este un serial pe care eu l-am văzut când a apărut însă nu reușeam nicicum să prind toate episoadele atunci când apăreau pe HBO. Datorită siturilor unde poți vedea seriale online l-am văzut în sfârșit tot. Pentru ca după ceva timp, să-l revăd din nou și să vi-l recomand și vouă.

Nu are decât două sezoane și vă puteți delecta cu el într-un weekend mai lung.

Binele și Răul se ciocnesc o dată la câteva generații prin reprezentanții trimiși pe Pământ. Samson și fratele Justin Crowe se pare că sunt meniți a se întâlni și a se confrunta. Însă cine vine din partea Răului și cine din partea Binelui? Oare circarul Samson, cel care umblă cu monștrii și ciudații, toate acele schimonoseli la adresa lucrării Domnului să fie Mesia? Oare fratele Justin, cel care predică atât de frumos și este adorat de evlavioșii din parohia sa să fie Demon? Cine va învinge?

Concluzii/Argumente: serialul împletește foarte frumos fantasticul în societatea anilor 1930, personajele sunt foarte bine zugrăvite și nasc foarte rapid sentimente aprige în telespectator. Întrebările care apar pe parcurs devin din ce în ce mai înspăimântătoare deoarece răspunsurile nu sunt deloc liniștitoare și nu prevestec nimic bun pentru viitorul omenirii. Regia este superbă. Imaginile cu caravana care pleacă din locul unde carnavalul s-a oprit sau cu peisajele atât de înfiorătoare cu deșertul american, sunt superbe și ar putea fi luate drept tablouri. Daniel Knauf este atent la detalii și foarte rar ratează dramatismul unei scene. Actorii sunt buni către foarte buni iar dialogurile sunt adesea deliciliul telespectatorului. Dramele personajelor sunt reale dar fondul fantastic al lumii care este creată în Carnivale te fac să crezi că dramele acestora sunt dramele unei lumi aflate în pragul unei prăbușiri în gol morale și spirituale.

Nota: 9.5