Harry Potter și copilul blestemat de John Tiffany și Jack Thorne


Harry Potter și copilul blestemat de John Tiffany și Jack Thorne

Nota mea: 4 din 5 stele

Hogwarts, chiar mi-a fost dor de tine!

Harry Potter nu mai e puștiul pe care-l știam. Acum e tată a trei copii cu un loc de muncă epuizant la Ministerul Magiei. Tânărul Albus urmează să se înscrie la Hogwarts și să dea piept cu moștenirea pe care i-a lăsat-o tatăl său. Este sau nu precum Harry Potter? Ce înseamnă să fii fiul eroului cu fruntea însemnată? 

Nu mă pricep la teatru. Nu prea citesc teatru. Cartea am luat-o strict datorită faptului că e continuarea aventurilor lui Harry Potter. Dacă e o piesă bună sau nu, nu știu să vă spun, nu mă pot exprima. Cert este că mi-a plăcut povestea și m-am bucurat că am revăzut personaje vechi, dragi, personaje care mi-au adus aminte inclusiv de perioada în care eram librar la Joc Secund.

Dialogurile nu sunt foarte strălucite, personajele nu sunt măiastru executate, nici nu știu dacă e posibil așa ceva într-o piesă de teatru, cert este că aduce mai degrabă a scenariu de film, cel puțin așa mi s-a părut datorită efectelor speciale propuse în text. Am citit-o cu sufletul la gură, m-am implicat afectiv în lectură și am trăit alături de personaje. Nu am avut așteptări, prin urmare nu a avut ce să mă dezamăgească.

Nu pot să fiu extrem de critic cu volumul de față deoarece m-am implicat sentimental mult prea mult în lectură și am fost fericit ca un copil. N-am cum să nu o recomand, cu riscul de a nu mulțumi persoanele care chiar mi-ar urma sfatul, nu pot să le zic fanilor seriei să nu o citească. Ar fi păcat să ratezi o astfel de reuniune. Mai bine să-ți pară rău că ai participat decât să te gândești cum ar fi fost dacă nu ai fi rămas acasă.

De ce 4 stele: întrucât sunt fan al seriei, nu știu dacă aș mai fi acum, dacă ar fi să o recitesc, și mi-a plăcut foarte mult drumul întors către anii în care citeam cu nesaț aventurile lui Harry Potter.

Prezentarea editurii:

A OPTA POVESTE. NOUĂSPREZECE ANI MAI TÂRZIU.

Bazată pe o nouă poveste originală de J.K. Rowling, John Tiffany şi Jack Thorne, Harry Potter şi copilul blestemat este o nouă piesă semnată de Jack Thorne. Este a opta poveste din seria Harry Potter şi prima jucată oficial pe scenă. Premiera mondială a piesei a avut loc pe 30 iulie 2016, la un teatru londonez din West End. Acest volum conține scenariul repetiției cu public și ne invită să luăm parte la un nou episod din saga lui Harry Potter, a prietenilor şi familiei lui.

Pentru Harry Potter mereu a fost greu să fie el însuşi, iar acum, când lucrează până la epuizare la Ministerul Magiei, are soţie şi trei copii care merg la şcoală, nu e cu mult mai uşor. 

În timp ce Harry se războieşte cu un trecut care refuză să rămână unde îi este locul, fiul lui cel mic, Albus, luptă şi el cu greutatea unei moşteniri de familie pe care nu şi-a dorit-o niciodată. Când trecutul şi prezentul se contopesc ameninţător, şi tatăl, şi fiul descoperă un adevăr incomod: uneori întunericul vine de unde nu te aştepţi.

 

Despre autori:

J.K. Rowling este autoarea celor şapte romane din seria Harry Potter, a trei cărţi inspirate din lumea Harry Potter publicate în scopuri caritabile, precum şi a romanului pentru adulţi Moarte subită. Sub pseudonimul Robert Galbraith a scris romanele poliţiste din seria Cormoran Strike. 

J.K. Rowling debutează acum ca scenaristă şi este producătoarea filmului Animale fantastice şi unde le poți găsi, care va fi lansat în noiembrie 2016.

Jack Thorne scrie pentru teatru, film, televiziune şi radio. Este autorul pieselor Hope şi Let the Right One In, printre multe altele. Printre scenariile de film scrise de el se numără War Book şi The Scouting Book for Boys, iar pentru televiziune a scris Don’t Take My Baby, care a câştigat premiul BAFTA, The Fades şi seria This Is England. În prezent lucrează la adaptarea trilogiei lui Philip Pullman, Materiile întunecate, pentru BBC.

John Tiffany a câştigat numeroase premii pentru munca lui de regizor, atât de la teatre din West End, cât şi de pe Broadway. Printre piesele regizate de el se numără Menajeria de sticlă, Macbeth, Bacantele, Let the Right One In şiBlack Watch. Este director asociat al Teatrului Royal Court şi a fost director asociat al National Theatre of Scotland din 2005 până în 2012.

Anunțuri

Lucruri pe care le-am făcut în ultima vreme și simt nevoia să le pun într-o listă că tot am blog


  • Uite un citat din The Hitchhiker’s guide to the Galaxy care mi-a plăcut ”Isn’t it enough to see that a garden is beautiful without having to belive that there are fairies at the bottom of it too” .
  • Am încercat să desenez niște pisici. De ce boala sunt atât de greu de desenat?
  • Am scris niște chestii despre banda desenată la noi.
  • Am văzut There will be blood, A fistfull of dollars și ultimul Harry Potter
  • Am început să scriu pe webcomicspunctro despre diferite webcomics care merită citite mult mai mult decât scornelile noastre autohtone. Până acum despre Freakangels, Gunnerkrigg Court, Bodyworld Octopus Pie, Destructor, Old City Blues și Lovecraft is Missing.
  • Am terminat ambele Modern Warfare și din masochism m-am apucat de Black Ops în timp ce pe King’s Bounty care chiar îmi place se așază praful.
  • M-am plimbat prin niște coclauri natali și am fost fugărit de câini.
  • Mi-am persecutat un prieten chiar mai antisocial decât mine să-și facă cont pe Facebook, dar nu a cedat.
  • Citesc The Universe in a Nutshell
  • Mă cam plictisesc deoarece două treimi din prietenii mei dau la arhitectură și sunt plecați pentru a se pregăti, iar restul stau la naiba-n praznic și sunt obligați să muncească.
  • Uite o instituție care m-a amuzat:

Juma’ de recenzie


Ah, din nou îmi deturnez programul, dar vă plac webcomicurile? Și nu cele de tipul daily-strip, de la Garfield(l-au pus pe Internet) la Penny Arcade, ci alea care se concentrează pe un fir narativ. Recunosc, nu știu foarte multe care să îmi placă(adică doar trei), dar cât mă bucur că am dat de ele. Așa că vorbim acum despre Gunnerkrigg Court.

Prima impresie: artă simpluță cu puternice influențe de manga, deci clar desenată de un amator, iar povestea, păi… oare nu e Harry Potter?

A doua impresie:  este atât de awesome!


Impresia finală: este atât de AWESOME!!!



După un sfert de oră cu banda în tabul de la Chrome, arta care mi se părea simplistă s-a metamorfozat în altceva, în naturalețe și subtilitate. Spre deosebire de alți artiști care întreprind proiecte asemănătoare, Tom Siddell nu își propune să impresioneaze sau să reinventeze roata, probabil pentru că își dă seama că cei care încearcă eșuează lamentabil și produc niște ”chestii” imposibil de citit. Arată că înțelege cum se citesc benzile, iar influența manga nu se rezumă pur și simplu la personaje cu ochi mari. Fundalul este mult mai detaliat decât personajele, lucru care conferă atât atmosferă, cât și substanță școlii, care devine un loc real. În același timp, personajele simplificate, reduse la câteve trăsături, devin mult mai identificabile, iar problemele le sunt mai personale. Deasemenea sunt și momente când arta devine abstractă și experimentală care se potrivesc foarte bine cu acțiunea, ceea ce ne arată că aparenta simplitate este o alegere și s-ar putea să vă înșele, așa că fiți atenți.

Dacă inițial mi se părea că povestea se trage puternic din seria lui Rowling, am realizat că înafară de faptul că au loc într-o școală mai ciudată, nu au aproape nimic în comun. Și cadrul cred că vine din faptul că ambii creatori sunt britanici, mai mult decât altceva. Sunt simboluri alchimice peste tot iar bizareriile nu încetează niciodată. Roboți cuprinși de o febră religioasă, fantome și alte feluri de nemorți, o lume puternic tehnologizată într-un conflict tacit și complex cu una mistică, toate se întrepătrund într-o plasă sumbră de mistere. Nu sunt lucruri nemaivăzute, dar împreună fac ca banda să se simtă  drept ceva foarte proaspăt. Pasul aduce aminte de Hellboy al lui Mignola, iar acum că mă gândesc și arta seamă uneori.

Sunt momente ceva mai … feminine, peste care am sărit pentru că îmi simțeam masculinitatea amenințată, dar sunt complet compensate de alte situații pe care dacă le pun în cuvinte or să sune de-a dreptul imbecile, însă defapt sunt exilerante:

În concluzie: o bandă intrigantă, awesome și gratuită.

PS: Bodyworld va fi publicată în curând, deci scoasă de pe site, citiți-o acum!

PS2: Dacă știți și alte webcomics de genul acesta nu ezitață să le recomandați.