Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate de Luca Dinulescu, Răzvan Bică, Dragoș Schenkel, Grăjdeanu Mihai Ionuț


Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate de Luca DinulescuRăzvan BicăDragoș SchenkelGrăjdeanu Mihai Ionuț

Nota mea: 4 din 5 stele

Ce faci când dispare istoria literaturii? În cazul nostru, istoria literaturii românești?

Lași naibii berile pe care le bei, țigările pe care le fumezi, timpul pe care-l arzi aiurea și frunzele pe care le faci salată pentru oricine vrea să le mănânce și pornești în căutarea ei, normal!

Exact asta au făcut Luca Dinulescu, Răvan Bică și Dragoș Schenkel, trei bravi tineri scriitori contemporani, fără fobii la vedere, cu sete de aventură și glorie aducătoare de femei frumoase.

Drumul e lung și tare ar vrea tinerii aventurieri să fie și ușor, doar că scriitorii care, cu sau fără vrerea lor, au făcut posibilă istoria literaturii române au un rol important în furtul acesteia, fapt pe care hobbiții neaoși îl vor învăța pe propriile spinări. 

Pe motor, skateboard sau pe banalul cal, Luca, Răzvan și Dragoș își vor începe sfânta misiune de recuperare a istoriei literaturii române îndrumați de bagheta magului George Călinescu. Ce s-a întâmplat, nici măcar Chuck Norris, Urmuz, Harms, Lenin sau Picasso n-ar fi prevăzut sau imaginat. Prin urmare, bombe și papuci, sutiene și cărămizi, lovituri de karate și copii care fierb în mămăligă, pâlnii și stamați e posibil să se întâlnească în cea mai explozivă, critică, absurdă, nebună și halucinantă recuperare a unei istorii literare furate vreodată.

Nu avea cum să nu-mi placă această carte. Nu doar pentru că-mi este Luca Dinulescu prieten, ci pentru că am văzut-o dinainte să apară, o știam și am citit-o de dinainte de a îndrăzni editura Univers să o publice și m-a impresionat suficient cât să-l susțin și să-l încurajez pe Luca să nu abandoneze ideea de a o publica. Am citit-o pe bucăți, pe sărite, pe laptop-uri diferite când și când, motivele fiind HDD-urile care picau precum guvernele lui Dragnea din ultima perioadă, însă de la prima privire mi-am spus că e o idee OAU! care trebuie împărtășită cu lumea întreagă.

Pentru mine IALRBD este o nebunie a tinereții. Patru minți fără odihnă și fără frică și-au pus imaginața la treabă și au trimis-o într-un galop de sănătate pe coclaurii literaturii românești de dincolo și de dincoace de mormânt. Sarcastici, tăioși, aprigi și tupeiști, așa cum doar tinerii însetați de întâlniri cu spâni și inele fermecate care te fac invizibil pot fi, Luca, Răzvan, Dragoș și Mihai și-au suflecat mânecile și s-au pus pe confecționat una dintre cele mai originale critici la adresa literaturii contemporane. Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba în IALRBD dincolo de glumele, ironiile și caraghioslâcurile cu care este împodobită cartea.

Din punctul meu de vedere este un act de inconștiență să scrii o astfel de carte, un act de inconștiență totală este să o faci și bandă desenată cu o grafică deloc ușor de digerat, dar mie tocmai genul acesta de proiecte îmi plac deoarece sunt precum acele pietre ascuțite al căror vârf abia îl vezi în mijlocul râului rece și rapid care te duce cu viteză către o cascadă ucigătoare, pietre de care te agăți cu disperare și care-ți salvează într-un final viața. Nu știu dacă autorii au avut ședințe de spiritism care să-i ajute să scrie această carte, cert este că m-a încercat senzația că numele mari ale literaturii române se uită printre filele tomurilor lor pe rafturile librăriilor care acum găzduiesc epigonii acestora.

Vă recomand din toată inima cartea deoarece cred că este foarte posibil să vă placă și să așteptați cu nerăbdare volumul 2.

De ce 4 stele: pentru că dacă americanii au The Expendables, noi avem Istoria Alternativă a Literaturii Române în Benzi Desenate.

Prezentarea editurii:

O bandă desenată de un umor nebun, care pleacă de la premisa dispariției paginilor cu marii clasici din Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Disperați de faptul că se află în compania unor mediocrități, marii scriitori evadează din pagini și se ascund, iar recuperarea lor cade în sarcina a trei tineri scriitori contemporani.  Luca Dinulescu, Dragoș Shenkel și Răzvan Bica pleacă în căutarea operelor literare românești dispărute parcă din senin, lăsând în urmă  mediocritatea literaturii autohtone.
Din Bucureștiul zilelelor noastre, cei trei pășesc într-o altă dimensiune și, sub îndrumarea lui George Călinescu, încearcă să-i găsească pe autorii furtului odios și să afle motivul acestora.
Prinși în acest mister, cei trei devin adevărați detectivi   și se întâlnesc cu marii scriitori  printre care: Eminescu, Blaga, Cantemir, Cioran, Eliade, Caragiale sau Ion Creangă. Dar apar în benzile desenate și scriitori contemporani precum Mircea Cărtărescu și criticul Nicolae Manolescu.

Anunțuri

Cea mai mișto lansare (de carte, nu de rachete) din istorie e la Timișoara!


Vino la lansare și poți câștiga unul dintre cele trei exemplare ale cărții cu autograful autorului!

Dă un share pe facebook la eveniment, fă un print screen la postare ca să nu te credem pe cuvânt, te prezinți la lansare cu hainele bune de duminică și cu vreo doi sau trei prieteni, te înscrii la tombola din timpul evenimentului și poți câștiga un exemplar din Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate cu autograful lui Luca Dinulescu special personalizat pentru tine!

Vineri, 16.02.2018, ora 18.00, Librăria Cartea de nisip

 

 

Ulise – James Joyce


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit;)

Ulise de James Joyce
My rating: 5 of 5 stars

Aproape o lună i-a luat acestui text ca să se nască. Ce-a ieşit? Vezi mai jos.

 

1 – Ce aș putea eu să spun despre o carte care a născut atâtea și atâtea discuții?

Că nu o recomand. Nu, domʼle. Nu o recomand nicicum. Așa cum nu recomand Curcubeul gravitației, nu am să recomand nici Ulise.

2 – Păi de ce aș recomanda o carte, așa cum excelent a subliniat mama Elenei, scrisă de un individ pentru el însuși? Pentru el însuși și ca să arate cât e de deștept, aș adăuga eu.

3 – De ce aș recomanda un roman de aproape 800 de pagini care povestește despre cum își petrec doi oameni o zi în Dublin? Ce naiba se poate întâmpla într-o singură zi ca să poți umple 800 de pagini? Eu nu gândesc 800 de pagini într-o zi. Nici măcar două sute. Într-o zi grea, poate dau 50-60 de mail-uri, dar nu cred că reușesc să gândesc 100 de pagini, darămite 800.

4 – Ei, de aia există grecii antici. Ca să ne inspire monotonia, plictisul, nimicul care ne-nconjoară zi de zi și să ne motiveze să-i copiem într-un mod inedit (sic!) și să lăsăm impresia celor din jur că…

5 – Mi-am pierdut ideea. Oricum, chestiunea cea mai importantă pe care trebuie să o înțelegi este că Ulise se citește greu, al naibii de greu, dar îți poate oferi momente de extaz mistic. Momente care ar putea sau nu să merite, depinde de timpul pe care vrei să-l pierzi dedicându-l lui Joyce. Joyce care e un înfumurat. Atât de înfumurat încât decide că e în stare să stoarcă limba engleză la o presă atât de puternică încât aceasta să picure miere. Miere după ce, în prealabil, a picurat tot felul de bâzdâgănii nedigerabile. Mai multe onomatopee, ca să fiu sincer, doar așa, de amorul artei, zic eu. Dar eu știu ce mai zic…

6 – Dacă-ți plac ghicitorile tare, dar taretaretaretaretaretaretare, atunci poți să citești Ulise. Indicat ar fi să nu ai lustre, funie și săpun în casă.

7 – Concluzia e una: nu citi această carte! Oricum este epuizată. E și depășită. Vezi filmul! Vizitează pagina de facebook! Vezi wikipedia! Ascultă audiobook-ul în lectura lui Eminem care durează 3 ore!

8 – Mai bine mergi la KFC și mănânci. Sau la Mall. La food-court. Să te uiți la alții cum mânăncă și să-ți faci poftă de mâncare. Mai bine mănânci decât să citești Ulise. Să mănânci mult, mult, mult, pănă te saturi de mâncat odată pentru totdeauna. Dacă este posibil.

9 – Ulise nu trebuie citit. Trebuie păstrat în bibliotecă pentru că poate fi bun la înlocuit piciorul șifonierului dacă acesta se rupe, e la fel de gros ca și Biblia și este în regulă să fie păstrat aproape de evrei. Strivit între unghii ca un purice se va simți oricare alt roman între acești doi coloși. Ah, ah, ah focul palid al suliței agitate poate face ravagii – te poate chiar lobotomiza.

10 – Mai bine mergi la plimbare. Dacă nu ai Dublin la îndemână, poți alege liniștit Bucureștiul. Sau Timișoara. Sau Satu Mare. Sau oricare alt oraș. Dar să fie oraș și să fie, de preferat, undeva pe la începutul secolului XX. Orașele astea contemporane prea put a flori. Până și bețivii poartă cravată. Nu mai sunt amuzante. Nici măcar preoții din ele.

11 – Mai bine ți-ai urmări nevasta sau soțul decât să citești Ulise. Biblia, urmată îndeaproape de restul cărților care au fost scrise după ea, ne spune că e ceva necurat la mijlocul sexului sau înspre sfârșitul lui. Mai bine te-ai gândi la justificările femeilor care înșeală și la cât de greu de de-montat este monta odată montată. Da, se bate un apropo și la cai pentru că trec pe stradă. Dacă ți-ai ridica moaca din halba cu bere sau ce ficat, rinichi cu cartofi mănânci acolo, ți-ai da seama!

12 – Mai bine ai citi Ispirescu decât Joyce. Oricum Spânul e mai atrăgător. Și nici nu aruncă cu obiecte contondente după oameni, evrei în special, nici nu se vrea altceva decât este. Spânu-i spân. Și toată lumea știe care-i este planul. Nu are nevoie de niciun povestitor orb mort de când nici măcar nu era lumea care trebuie să fie și este ca să-i dea un rost și înțeles. Mai bine Ispirescu. De … (alege mandala care-ți este pe plac, o transformi într-o cifră și umple locul gol) ori.

13 – Mai bine te duci și-ncerci să cunoști persoane noi. Mai bine cunoști pe cineva, o față, sân, fund, sex alături de care să poți fantaza sănătos în intimitatea băii decât să citești Ulise.

14 – Sau mai bine faci un copil decât să citești Ulise. Sunt foarte interesante ecografiile. Iar senzațiile pe care le trăiești când îl vezi cum crește și crește și crește și se naște și-l iei în brațe nu se compară cu nicio curgere lingvistică oricât de ritualică și scorțoasă ar fi. Ce să mai, la pomul lăudat să te duci cu daruri, îți spun, că nu degeaba-i mare renumele.

15 – Mai bine te-ai chinui să-ți asculți nevasta pentru câteva zeci de minute. Undeva, pe parcurs, este o diferență. De construcție sau de limbaj, de pronunție sau de exprimare, categoric este o diferență. Dar în mare este același lucru. Delirul nu este mai elegant dacă este prezentat ca un teatru. Oricum teatrul a ajuns desuet. Antigone au început să fie la tot pasul. Flaubert zici? Păi nu el a scris Madame Bovary? Și eu când îți spun că Ulise e peste tot în jurul tău, mai bine nu-l citești! Joyce, pffft!

16 – Niciodată, dar niciodată, să nu subestimezi rolul unui săpun! NICIODATĂ! Dar ca să înțelegi asta nu trebuie să citești Ulise!

17 – Și nici oboseala de peste zi. Mirosul greu din așternuturi poate fi ignorat când ești foarte obosit. Indiferent de ce animale au poposit printre ele. Atâta timp cât nu s-au băligat cât să pută, e în regulă. Tu să te poți odihni. Curățenia capului contează foarte mult în astfel de situații, zic eu.

18 – Auzi, știi ce, eu zic că ar fi bine să citești doar ultima propoziție din Ulise. Dacă vrei să afli ceva despre femei, ar fi bine să citești ultima propoziție din Ulise. Toată lumea spune că femeile nu pot fi înțelese pentru că sunt de pe altă planetă. Joyce o ține pe a lui. Dar nu pentru că e semidoct. Pur și simplu pe atunci extratereștrii nu ne vizitau încă.

 

Note:

05/26 marked as: currently-reading 2 comments
05/26 page 5 0.0% „Aseara pe la ora 1 am inceput Ulise. 2 pagini de roman si o pagina si jumatate de nota am reusit sa citesc din care nu mai tin minte aproape nimic. Astazi, mai proaspat fiind, intru serios in el. :)” 2 comments
05/27 page 40 5.0% „Se recomanda hidratarea cu bere. Cand Ulise iti sta in gat mai iei o dusca. In cinstea Irlandei si a irlandezilor ridic paharul. Daca nu-i engleza sau irlandeza, atunci macar italiana sa fie, in spiritul lui Stephen.”
05/27 page 55 7.0%
06/01 page 79 11.0% „through the eye of the beholder the dubliners seems closer”
06/02 page 99 13.0%
06/04 page 150 21.0%
06/09 page 178 25.0%
06/22 page 202 28.0% „Chinuitor…” 6 comments
07/01 page 236 33.0% „Am scapat de Scila si Caribda si de cutremuratoarea sageata care mi-a vanturat pe la urechi. 19 povesti si un Dublin care se contureaza din ce in ce mai bine si mai clar in fata ochilor. Desfatare e cuvantul”
07/01 page 281 39.0% „scapat de sirene. Bloom chinuit de ora patru si imaginea unui adulter care se petrece in si pe si din note muzicale. 50 de pagini de invarteli Yoda.”
07/03 page 329 46.0% „Fugind de Ciclopul urland cu ochiul infierbantat de jarul trabucului turtit, m-am prabusit in bratele frivolei Nausicaa.”
07/12 page 383 53.0% „Cred ca sunt cele mai extraordinare pagini pe care le-am citit vreodata! Pur si simplu nu ma mai satur de ele!Trebuie sa recunosc ca originalul ma depaseste si ca ma bucur nespus de traducerea lui Mircea Ivanescu”
07/13 page 430 60.0% „Nu stiu cum ar mai avea cineva curajul sa se apuce de scris dupa ce citeste Joyce… Tocmai ce m-am pricopsit cu un complex joycian” 6 comments
08/12 page 447 62.0% „Gata, nu mai permit alte deturnari, Ulise pana la capat :)”

 

Coperta 4: După ce am terminat Ulise, am fost atât de entuziasmat, încât primul James Joyce peste care am dat, când am vrut să-mi aduc tributul printr-un gest de-o superficialitate extremă printr-un like pe facebook, a fost de fapt un birt… Și uite așa, Dublin-ul și dublinerii și-au făcut loc în mine și, fără ca măcar să-mi dau seama, am ajuns un pui de irlandez.

Elena prezintă – Lumea Sofiei VS. Lumea Elenei – Jostein Gaarder


 

Click pe poza si cumpara cartea!

 

Lumea Sofiei de Jostein Gaarder
My rating: 1 of 5 stars

 

Răzvan: Recenzie şi opinie la care subscriu în totalitate deşi, trebuie să recunosc, poate că eu aş fi niţel mai aspru. Enjoy Elena’s World! 🙂

Fără doar şi poate Lumea Sofiei este un clasic. Rămâne doar de văzut un clasic al ce. Până una alta, se ştie că atunci când judeci aspru un clasic, trebuie să te şi justifici, ca nu cumva lumea să credă că eşti pur şi simplu un Ghiţă Contra care nu vrea decât să terfelească o carte de calitate în scopuri egoiste.


Să vedem! Să fie Lumea Sofiei o carte de beletristică/ficţiune clasică? Se poate. Dar, deşi sublimă, proza din aceasta carte lipseşte cu desăvârşire.


Tot aşa cum o carte cu pagini albe te poate ajuta să înţelegi Tot ce ştiu bărbaţii despre femei Lumea Sofiei ar putea rivaliza (sau măcar fraterniza) cu orice carte de literatură. Povestea e atât de slabă, atât de puţin muncită încât merită cu prisosinţă, în ierarhia Goodreads, cele zero stele pe care i le acord din toată inima şi după lungi analize.


Să fie Lumea Sofiei o carte de filosofie clasică? Aici mă văd nevoită să spun revoltat şi răspicat: NU! Am studiat filosofia ani lungi de zile, mi-am tocit coatele şi fruntea în bibliotecile de filosofie din toată ţara, urmăresc noutăţile constant şi mă entuziasmez ca un copil la fiecare traducere valoroasă a unei lucrări din filosofia recentă, deşi, cel mai adesea, lectura originalului îmi va fi bântuit visele nopţi la rând. Nu se poate, domnilor, ca o carte de filosofie, care parcă se opreşte brusc, să nu trateze filosofia secolului XXI după măcar cele două direcţii esenţiale. Wikipedia is no pedia.


De-acord: Democrit, Parmenide, Locke, Kant, Darwin dar mai departe nu mai poţi, prietene Jostein? Totuşi, pentru efortul de a face câteva rezumate ca atâtea alte cărti de istoria filosofiei, eu cred că merită două stele Goodreads. Nu mai mult pentru că nu e up to date şi mai şi sare câţiva filosofi importanţi (nici nu se putea să îi listeze pe toţi, bineînţeles). Un bun reper mi se pare la capitolul acesta cartea lui Barry Lower.


Să fie Lumea Sofiei o clasică introducere în filosofie? Asta nu pot s-o cred. O introducere în filosofie trebuie să îţi arate prima dată cum s-a gândit de-a lungul timpului, nu ce s-a gândit de-a lungul timpului.


Filosofia nu se învaţă înghiţind bucăţi mari de înţelepciune, ci digerându-le. Abilitatea asta grozavă de a digera e cea care se însuşeşte cel mai greu şi e, prin însăşi natura ei, prioritară. Teorii filosofice sunt şi vor mai apărea pe toate gardurile, important e să ştii ce să faci cu ele. Nagel şi Blackburn sunt bune exemple în acest sens cu ale lor introduceri. Asta este, de fapt, principala mea problemă cu Lumea Sofiei – nu te incurajează să gândeşti critic, iar lipsa gândirii critice, cum bine ştiti e sursa tuturor relelor – acasă, la lucru, la cules de brebenei, ciuperci etc. Ca şi introducere în filosofie cartea primeşte de la mine zero stele Goodreads şi sunt convinsa că le merită cu prisosinţă.


Şi acum să facem un calcul cât se poate de transparent, de pildă o medie aritmetică: 0+2+0/3=0.67, rotunjit în sus mie îmi iese exact ONE STAR.


Deşi, în adâncul fiinţei mele, îi invidiez pe cei care se bucură de această carte pentru că nu sunt la fel de trişti şi de încrâncenaţi ca mine şi pentru că atunci când privesc în sus văd cerul puţin mai albastru.