Am reușit, până la urmă, să citesc un roman de Irene Nemirovski, respectiv Dușmanca. Balul deși cu Neînțelegerea am avut mari probleme – de vreo două ori m-am apucat de ea și nu am reușit să trec de faza în care Yves o vede pe Denise pe plajă.
În volumul de față sunt reunite două miniromane ale scriitoare franceze care și-a găsit tragicul sfârșit în lagărul de la Auschwitz, Dușmanca și Balul, două miniromane cu teme comune: fiice tratate cu indiferență și crescute cu ură.
Gabri, personajul principal din Dușmanca, bântuie alături de sora sa mai mică, Michelle, pe străzile Parisului într-un semi-vagabondaj profitând de lipsa de interes din partea unei mame frivole mai ocupată cu fliturile decât cu grija față de cele două fetiție și de lipsa tatălui plecat în Polonia cu afaceri. Când Michelle moare datorită neglijenței mamei sale și lipsei pentru câteva zeci de minute a lui Gabri, aceasta din urmă se hotărâște să se răzbune crunt pe Francine. Familia lui Gabri devine bogată datorită unor investiții și mișcări inteligente ale tatălui în Polonia distrusă de război și aceasta devine pe măsură ce trec anii, o domnișoară a cărei frumusește este scoasă în evidență de toaletele extravagante. Gabri devine conștientă de frumusețea ei și începe să-și pregătească planul de răzbunare împotriva mamei sale.
În Balul, locul lui Gabri este luat de Antoinette. Părinți parveniți, cruzi cu copila de 14 ani, se hotărăsc să-și facă intrarea în societate dând un mare bal. Antoinette supărată pe comportamentul mamei sale și pe faptul că nu este lăsată să participe la bal are o criză de furie care va nărui toate planurile făcute de părinți.
Îmi place cum scrie Irene Nemirovski. Îmi place pentru că reușește să fie foarte concisă și să redea cu o finețe de invidiat trăirile personajelor sale. Tragice în esență, fetițele-femei ale lui Nemirovski au ceva din imaginea eroinelor tragediilor grecești. O luptă interioară puternică care cade pradă, într-un final, unor legi externe lor, legi care le împing către acțiunile dramatice care le vor marca existența.
Spre deosebire de Neînțelegerea, în cele două microromane din ediția prezentă, Nemirovski renunță la descrierile lungi și plictisitoare în care parcă-și exersează capacitatea de memorare a unor lucruri în loc să se axeze pe trăirile personajelor. În Dușmanca și Balul autoarea este mult mai directă. Nu-și mai lasă personajele să aștepte și să trăiască în umbra scriiturii sale, ci le lasă libere și devin chiar scriitura franțuzoaicei. Gabri și Antoinette sunt ființe vii care se încarnează în fața ochilor tăi și cărora le simți din plin dramele și problemele.
M-a fascinat și Parisul parveniților pe care Nemirovski îl așterne pe hârtie. Un Paris urât în profunzime, însă cât se poate de strălucitor și ademenitor la suprafață. Parisul parveniților este Parisul pe care Nemirovski îl oferă cititorilor cu o lejeritate dezarmantă care te face să o îndrăgești tocmai datorită modului atât de relaxat cu care descrie o societate parșivă, mârșavă, însetată după atenția publicului, însă complet găunoasă și mizerabilă din punct de vedere moral.
Abia aștept să citesc și Suita franceză.
Chei de lectură: – în ambele romane este foarte important de urmărit relaţia fetelor cu mamele şi modul fetelor de a se raporta la lumea înconjurătoare.
– filosofia de viaţă a copilelor pare a fi un strigăt la trezire a unei noi generaţii care se simte sufocată de vechi tare pe care nu le mai înţelege şi la care nu mai vrea să se supună.
– romanele sunt foarte scurte şi dense, autoarea fiind foarte atentă la construcţia personajelor şi a gândurilor acestora. O citire atentă poate dezvălui foarte multe surprize.
De ce 3 stele: pentru că e surprinzătoare și sensibilă, relaxată și duioasă, o scriitoare care-și tratează poveștile de parcă ar fi copiii ei, crescându-i cu grijă până la momentul când vine clipa să-i lase liberi în lume.
razvanvanfirescu.wordpress.com 