Idiot cu acte-n regula si cu dumnezeu la centura


Îmi verificam şi eu blogul şi când dau la noutăţi văd un text:

http://crestintotal.ro/2012/12/18/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/#comment-26317

Mă pun, îl citesc, curios fiind bineînţeles să văd ce minune s-a decis dumnezeu să facă în faţa păcătoşilor de rând ai secolului XXI, mai ales că de mult timp nu s-a mai arătat turmei sale.

Deci, dumnezeu, în lipsă de altceva, se decidă să facă să meargă o maşină care nu era echipată corespunzător cu motor, pac minunea, pac o întreagă grupă de privitori îşi declară iubirea şi credinţa în magicianul care răspunde la numele de dumnezeu.

Mai jos, avem şi sursa acestei fascinante “mărturii”

http://cristianlaurentiu.wordpress.com/2012/12/17/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/

Ok, deci, în primul rând: ce înseamnă mărturie?

MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec.Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.

Aha. Să înţeleg că oamenii ăstia nu prea înţeleg ce înseamnă efectiv cuvintele pe care le folosesc dar sunt ferm convinşi că pot comunica între ei utilizând un limbaj (era să zic fără dumnezeu, dar e clar că este prezent pe acolo pe undeva)  care se pare că nu are nicio legătură cu modul standard de comunicare, uniform acceptat. Interpretarea anapoda a cuvintelor de obicei creează confuzii şi cauzează mari probleme de comunicare, însă ei par să nu aibe astfel de situaţii problematice, înţelegându-se, sau dând impresia cel puţin că se înţeleg în acest haos interpretativ. Se doreşte inventarea unui nou limbaj despre care nu s-a auzit încă, limbaj în care cuvintele au orice sens vrea vorbitorul?

În al doilea rând: avem un Ptolemeu modern în persoana lui Cristian Laurenţiu care deţine “focul” cuvintelor şi nu îi este frică să-l dea muritorilor de rând în textul de mai jos, “flăcările” şi “durerile” facerii de texte îl chinuie atât de tare încât dacă dumnezeu ar fi avut cât de cât habar de gramatică l-ar trăzni pe loc. Din fericire, semianalfabetul nostru temerar scapă cumva de pedeapsa divină, perfect corectă şi îndreptăţită risc eu, şi sloboade în eter următorul text, text pe care vă rog să-l citiţi cu milostenie şi din care să trageţi învăţăminte cuvioase:

Cum să sărbătorești Crăciunul fără să-L scoți din sărite pe Dumnezeu. 

(Exerciţiu de imaginaţie: cum arată dumnezeu scos din sărite?)

Nu știu dacă a fost editat vreun manual despre modul în care ar trebui să se celebreze marile evenimente ale creștinismului, dar niciodată nu e tărziu:) Vreau să vă spun de la bun început căDumnezeu nu participă la toate sărbătorile de pe Pâmânt, nici măcar la cele care sunt închinate Lui, dacă aceastea nu sunt conform standardelor divine. Dumnezeu a vrut atât de bine să se înțeleagă acest lucru încât a spus-o clar evreilor prin profetul Isaia(Isaia 1:10-15), iar când gluma s-a îngroșat nu s-a sfiit să strice chiar o sărbătoare(Daniel 5). Dumnezeu este interesat de sărbători, chiar El a inițiat cele mai importante sărbători ale poporului Israel, dar nu a uitat să specifice și modul în care trebuie să fie celebrate(Lev 23). Bag de seamă că Dumnezeu știa că oamenii au probleme la capitolul ”how to”.  Biserica de azi, ca și Israel de odinioară, trebuie să se distingă de lume și prin modul în care sărbătorește Crăciunul. Iată câteva principii simple care ne-ar putea fi de ajutor:

1. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare dedicată lui Dumnezeu. Crăciunul nu trebuie să fie o sărbătoare în care ne învârtim în jurul cadourilor, bradului și mâncărurilor, ci, în primul rând,  trebuie să fie un moment în care ne apropiem prin închinare de Dumnezeu.

2. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare sfântă. Dacă sărbătorile popoarelor păgâne erau momente de dezmâț(orgie), semânand mai mult a praznice satanice, această sărbătoare trebuie să fie celebrată în sfințenie. Păcatul este interzis! Nu te îmbăta, nu te îmbuiba și nu curvii!

3. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare a proclamării. Îngerul care s-a arătat păstorilor a proclamat venirea în lume a mântuirii(Luca 2:9-11). Crăciunul este momentul în care ar trebui să faci și tu același lucrul. În timp ce alții îți strigă necurățiile, noi nu ar trebui să evităm sâ spunem despre Isus.

4. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare a dărniciei. De Crăciun Dumnezeu a dat pe Fiul Său omenirii, îngerii si-au dăruit cântările, magii și-au dat darurile. Crăciunul este momentul în care ar trebui să ne dăm lui Dumnezeu și oamenilor. Sărbătoarea Crăciunului ar trebui să fie un sărbătoare a dărniciei, a altruismului, și nu a egoismului.

(Dacă crezi că prietenilor tăi feisbuciști le-ar fi de ajutor acest articol nu evita să dai SHARE)

 

În al treilea rând: ai tot dreptul din lume să fii creştin dar cretin cu porniri maniacale de leadership este interzis de bunul simţ şi chiar de lege, dacă nu mă înşel, de la nazism încoace.

E clar, de acest Crăciun îmi doresc o sinceră mărturie din partea lui dumnezeu care să arate că nu degeaba a dat omului raţiune şi capacitatea de a se exprima coerent.

Mai jos, într-un alt mirobolant text, Prometeul nostru modern îl confundă pe Ceauşescu cu Irod şi filmele, Pepsi, bananele şi meciurile de fotbal cu dumnezeu, iar uciderea acestuia cu un oarecare Matei, România cu Egiptul şi pe Iliescu cu un oarecare Matei care la data la care a scris evanghelia respectivă avea extrem de clară impregnată în cap ideea de instituţie.

 

Ce ai fumat maistore de ai un asemenea trip?
Ah, da, si vezi ca “citatul” matale e complet de-an neasfintelea:

19 After Herod died, an angel of the Lord appeared in a dream to Joseph in Egypt 20 and said, “Get up, take the child and his mother and go to the land of Israel, for those who were trying to take the child’s life are dead.”

Pricepi? Fii si tu un idiot care sa dea impresia ca este un idiot mai scolit asa.

Sfat prietenesc.

Este extrem de interesant cazul acestui tânăr bănuit a fi uşor psihopat, interesant nu doar din motive medicale cât sociale. Merită studiat blogul dumnealui pentru a învăţa că a fi creştin este extrem de util pe termen lung, adică pe termen de vieţuire cel puţin biologică, căci fericit cel ce se simte fără de prihană în drumul său pe cuvântul domnului (Să vă chiş în freză! Îl ştii pe dumnezeu? E fratele meu fraiere! 🙂 ).

 

Concluzie: e clar ca oamenii cu frica de dumnezeu nu au deloc frică şi/sau ruşine de bunul simţ sau faţă de semenii lor care nu ezită în a folosi “darul” raţiunii.

 

 

It’s all about Christmas!


Este un alt fel de a spune ceva cu ocazia zilelor de 24 si 25 decembrie.

Craciunul poate sa insemne si singuratate, alienare si ispasire.

Sper ca personajul meu sa ramana doar personaj si sa nu isi gaseasca corespondent in viata reala.

All I want for Christmas

Mai erau doar două zile până la Crăciun. Telefonul s-a luminat şi a scos un ţiuit scurt. SMS-ul primit i-a întunecat privirea.

Am pe altcineva. Dacă mă iubeşti, lasă-mă să plec.

Şi-a aprins o ţigară. Şi-a pus o tărie.

Drogurile nu sunt o opţiune propice în astfel de situaţii.

A fumat încet, calm, sorbind din când în când din paharul în care whisky-ul îşi schimba culoarea.

Niciodată nu vezi lucrurile astea venind. De fiecare dată când ţi se pare ceva suspect încerci să alungi gândul şi să-ţi şopteşci că totul este în regulă. Nu este vorba decât de paranoia. Te amăgeşti, speri, ascunzi, pronunţi mai des cuvintele magice, cobori colacul mai des, faci cafeaua dimineaţa, încerci să suporţi şedinţele de cumpărături, cumperi flori, mergi la restaurante, schimbi mai des lenjeria şi îţi faci planuri de cine romantice care de fiecare dată eşuează lamentabil cu tine privind filme porno şi masturbându-te.

Şi totuşi niciodată nu vezi lucrurile astea venind.

De fiecare dată când vin simţi cum stomacul ţi se strânge şi un gust amar de bilă îţi strepezeşte gura. Inima îţi bate de două ori mai repede dar tu ai impresia că s-a oprit, că nu îţi mai este oxigenat creierul, ameţeşti, ţi se face rău, îţi vine să vomiţi şi ochii ţi se umplu de sânge. Nu îţi mai găseşti locul în casă. În faţa oglinzii îţi apare un cu totul alt chip. Rememorezi momente şi cazi în vertijul amintirilor şi a părerilor de rău. Pozele vorbesc şi spun tot ceea ce nu reuşeşti tu să exprimi în cuvinte.

Bartho stătea întins. Alcoolul tare i-a înmuiat picioarele şi i-a aprins faţa. Imaginile din mintea sa prindeau un contur din în ce mai accentuat şi pe măsură ce deveneau mai clare începeau să se mişte ca într-un film vechi.

De ce acum? De ce înainte de Crăciun?

Întrebarea asta era cea mai dureroasă, nu pentru că era singur ci pentru că nu mai era parte dintr-o familie. Poate fi considerată o simplă zi de naştere, este adevărat a unei persoane oarecum străine, însă nu la zilele de naştere se adună familia şi apropiaţii, ori ziua asta de naştere din decembrie o sărbătoreşte toată lumea ca şi cum ar fi o zi de naştere a unui membru din familie? Acum nu mai era familia lui. El nu mai era o familie. Se simţea ca o bucată de puzzle pierdută sub pat şi acoperită de praf, o bucată de puzzle care este căutată dar niciodată găsită. Sentimentul de rupere era teribil. Nu cadouri, nu zâmbete sub lumânări, nu cină lângă brad şi vin roşu vărsat din greşeală pe covor.

Îşi reumplu paharul. Alcoolul îi amorţea încheieturile.

De fapt nu partea cu familia era o problemă aşa de apăsătoare şi nici faptul că era singur acum ci modul în care a aflat, modalitatea extrem de simplă şi seacă aleasă. Ca să nu mai vorbim de faptul că se pare că era de ceva timp cu o altă persoană. Trădare, ipocrizie, prefacere, demagogie. Asta era de fapt extrem de dureros. Nu putea să înţeleagă cum s-a putut preface atâta timp, cine ştie cât timp, cum a putut să facă dragoste cu el ca şi cum încă l-ar fi iubit, cum îl putea privi în ochi, cum îşi putea bea cafeaua de dimineaţa şi să se sărute ca şi cum nimic nu s-ar întâmpla. Cum a putut să meargă cu el în acel scurt concediu înainte de Crăciun şi să râdă, să-i sară în braţe, să facă dragoste ca nebunii, să se bată cu zăpadă şi să rămână întinşi şi îmbrăţişaţi pe covorul alb şi rece. Cum s-a putut preface? Cum şi de ce l-a minţit? Cum a putut să ascundă toate astea şi să se prefacă că totul este în regulă?

Cum?!

Cum?!

Cum?!

Nu putea să mai înţeleagă nimic din tot ceea ce a fost între ei, dacă a fost ceva între ei, dacă ea chiar a existat, dacă sentimentele lui chiar au fost, dacă buzele ei chiar aveau gust de zmeură, dacă mirosea a primăvară, dacă iarna îi făcea pielea străvezie, dacă râsul ei era uman.

Se ridică cu greu şi căută în bar o altă sticlă de Oban. O destupă cu greu şi îşi turnă un pahar plin. Pachetul de ţigări era gol aşa că îşi căută aparatul de făcut ţigări, foiţele şi tutunul. Îşi făcu vreo trei ţigări şi se întinse în fotoliu.

Ar fi vrut să vorbească cu cineva dar simţea că nu mai poate să aibe încredere în nimeni. Se uită în jur prin casă şi i se păru că o vede ştergând praful, ieşind de la duş cu un prosop în jurul ei, aranjând cărţile, uitându-se la televizor stând turceşte pe jos cu un pahar de bere în mână şi cu şcrumiera în faţă. O vede întinzând rufele pe balcon. Plecând îmbufnată în dormitor. Venind sărind şi râzând pentru că a descoperit o melodie care-i place foarte mult. O vede cum împodobeşte bradul.

Bradul!!!

Bradul!!!

Toate imaginile se contopesc într-un urlet pe care îl simte cum creşte şi adună toată ura şi dezamăgirea pe care o simte la fel cum un vulcan îşi adună forţele pentru a prădui şi distruge vieţi şi locuinţe omeneşti, însă tot ce iese este un scâncet. Sunetul care îi iese din gât îi aduce aminte de zgomotele pe care le scot cucuvelele. Ceva se tânguieşte în el. Nu îi vine să creadă că el, chiar el este cel care jeleşte, cel care caută, cel care a pierdut, cel care este acum ciung, fără simţuri, paralizat şi înstrăinat. Şi începe să plângă. Lacrimi mari, grele, lacrimi care curg şi sapă durere în obrajii lui uscaţi şi traşi.

Gustă din pahar iar alcoolul are o aromă de tristeţe.

Plânge şi nu plânge în acelaşi timp. Ochii îi sunt plini de apa durerii dar el nu realizează asta. În mintea lui începe să se construiască viitorul. Piese rupte şi murdare de puzzle se lipesc şi îşi găsesc locul, creând imagini, ţes firele timpului ce va să vină.

Dă paharul peste cap, îşi ia tutunul, foiţele şi aparatul şi le îndeasă în buzunar, se ridică şi se îndreaptă spre oglinda mare din sufragerie. Se uită atent la chipul ce se reflectă şi vede lacrimile ce curg fără oprire, buza de jos frântă, pomeţii ascuţiţi şi vineţi, vinişoarele roşii din pupile. Tot atunci, în irisul negru a văzut oglindindu-se bradul, bradul făcut cu lumânări ce licăresc liniştit şi pe el stând sub el, aproape adormit cu o carte pe piept, mirosind verdele împodobit şi aşteptând cadourile. Exact ca atunci când era copil.

În irisul său mort nu s-a văzut atunci imaginea unei victime.

*

S-a întors cu braţele pline de pungi. Abia a reuşit să deschidă uşa de la intrare. A început să scoată tacticos cumpărăturile. Sticle de bere, pachete de ţigări, muşchi afumat, caşcaval, whisky, globuri, beteală, CD-uri cu colinde. A pornit televizorul şi a pus CD-ul pe care l-a cumpărat. Muzica a inundat spaţiile goale din apartament. Şi-a turnat un pahar de whisky, şi-a aprins o ţigară şi a început să facă bradul. Într-un fel era fericit. Într-un fel era împlinit. Într-un fel, bradul era ceea ce şi-a putut el dori mai mult de la viaţă şi de la acest Crăciun. Îl împodobea în uşoare mişcări de dans şi cântând şi el o dată cu televizorul.

All I want for Christmas is youuuu!

În brad, lângă globuri şi lumânări şi turtă dulce şi bomboane atârnau degete frumos îngrijite şi date cu o ojă roz. Încă mai picurau. Pe beteală şi pe marginea crengilor atârnau lungi fire de păr blond. Unele globuri aveau împletite în jurul lor codiţe blonde. Pe crengile din vârf erau agăţaţi doi ochi din care se scurgeau iernatic zemuri albe.

S-a aşezat în fotoliu, şi-a mai aprins o ţigară, şi-a reumplut paharul şi a închinat înspre brad şoptind o dată cu muzica:

All I want for Christmas is you.