Angry Birds #1 – Cine se aseamănă + Prieteni adevărați de Paul Tobin


Angry Birds #1 – Cine se aseamănă + Prieteni adevărați de Paul Tobin

Nota mea:  4 din 5 stele 

N-am văzut filmul, habar nu am dacă se bazează sau nu pe film și nici că mă interesează mai puțin. Lui Vlăduț îi plac păsările crizate foarte mult. Nu știe să joace jocul încă, și mă pune pe mine să dărâm construcțiile porcilor și se distrează la culme. 

Banda am citit-o – cum altfel? – împreună. I-a plăcut foarte mult. S-a distrat cât a priceput, mi-a explicat anumite cadre care i-au părut interesante și l-am văzut nu o dată cum se uita singur pe carte. Acum este într-o perioadă în care este fascinat de dinozauri, iar păsările nevricoase au căzut în uitare. Cert este că la momentul în care le-am adus acasă au prezentat interes, de aici și nota ridicată pe care am acordat-o pe goodreads.

Personal m-am distrat că Angry Birds. Banda este una foarte ușurică, simpatică, desenele sunt drăguțe, însă este evident că nu eu sunt ținta acestei benzi de aici și relaxarea cu care am citit-o. 

Nu știu, sincer, cui să o recomand. Nici nu știu dacă cunosc pe cineva căruia să o pot recomanda. Poate doar lui Stelian, un împătimit de benzi desenate ca și mine care are și el un copil mic, o fetiță, alături de care poate că s-ar putea distra. 

Dacă ai un puști sau o puștoaică alături de care să citești ceva amuzant, atunci Angry Birds e alegerea perfectă.

De ce 4 stele: pentru că i-a plăcut lui Vlad și pe mine m-a amuzat.

Prezentarea editurii:

O nouă întâlnire cu cârdul nostru preferat!

Insula Păsărilor este perfectă. Aici nu se întâmplă decât lucruri bune. Dar Red, Chuck, Bombă, Stela și Matilda dau mereu de bucluc.

Fiți gata să porniți într-o nouă aventură și să vă lăsați încântați! 

Acolo unde nu mai e trotuar/Where de Sidewalks Ends de Shel Silverstein


Acolo unde nu mai e trotuar/Where de Sidewalks Ends de Shel Silverstein
Nota mea: 5 of 5 stars

Am citit cartea de cum am primit-o de la editură. Până la momentul la care scriu acest articol am recitit-o de cel puțin cinci ori. Vlăduț este fascinat de poeziile ritmate ale lui Shel Silverstein, chit că le aude în română sau engleză.

Motivul pentru care recenzia a întârziat atât de mult a fost faptul că nu știam cum să scriu articolul astfel încât cititorii mei să-și dea seama că este o carte extraordinară, o carte eveniment, un volum care nu are voie să lipsească din nici o bibliotecă din România, indiferent de e bibliotecă pentru adulți sau copii. 

Fanteziile lui Silverstein sunt fabuloase! Mișcă-mă, Frișcă-mă, Pișcămă-n sus/Ickle me, Pickle me, Tickle me too este una dintre poezioarele cu o muzicalitate care mai că te fac să sari de pe scaun și să țopăi în timp ce urli-n gura mare versurile. Este una dintre poeziile preferate ale lui Vlăduț. 

Mie mi-au plăcut foarte mult: E mai întuneric ca afară, Gigi Reactoru′ și Televizoru′, Nu-i nicio deosebire, UPS! Nu pot să spun că a fost vreuna la care să nu mă fi distrat sau care să nu-mi fi plăcut. Absolut toate sunt inspirate și amuzante.

Întreaga carte parcă invită la joc, la dans, la sărit și la urlat. Desenele care adeseori însoțesc versurile sunt menite să cristalizeze și mai bine imaginea pe care ți-o formezi în timpul lecturii, trezindu-te râzând cu gura până la urechi.

Sincer să vă spun mi-aș dori ca toată lumea care poposește la acest articol să-și cumpere această carte, atât de frumoasă este. Recent am aflat că în momentul de față că tirajul s-a epuizat. Mă bucură enorm deoarece asta înseamnă cu sute de copii și de adulți se distrează alături de năzdrăvanul Shel Silverstein.

Traducerea lui Florin Bican face cinste originalului, nici nu se putea altfel dat fiind faptul că cei doi autori par să semene în dragostea pe care o au pentru joc și umor, iar imaginația și inteligența ascuțită sunt elementele definitorii care-i reprezintă pe amândoi.

Îmi simt cuvintele sărace, nici acum nu sunt convins că articolul de față este suficient cât să prezinte cum se cuvine cartea lui Silverstein și să arate ce comoară avem la îndemână, prin urmare las însuși autorul să vă vorbească: 

De ce 5 stele: cred că pozele de mai sus demonstrează de la sine nota acordată 🙂

 

Frații Tapper în război de Geoff Rodkey


Frații Tapper în război de Geoff Rodkey

My rating:  2 of 5 stars 

Îmi plac cărțile amuzante pentru puștani în care eroii principali sunt copii care fac tot felul de năzbâtii și au parte de aventuri cât mai ciudate care te fac să râzi cu gura până la urechi.

Frații Tapper în război nu este una dintre cărțile care să te facă să te zgudui de râs.

Claudia și Reese sunt frați gemeni. Războiul începe în cantina școlii când damful toxic al unui pârț tras pe furiș o aduce în atenția tuturor pe Claudia care este făcută responsabila de insuportabilul miros al vântului fâsâit aruncat incognito în mulțime de către frățiorul ei iubit, Reese. Războiul o dată pornit continuă între cei doi frați, aceștia punând la cale tot felul de atacuri care mai de care mai puturoase și mai sângeroase.

Ok, cartea sună bine, pare interesantă, dat fiind că prezintă o luptă între doi farsori și aducându-mi aminte de Cei doi teribili mă gândeam că o să am parte de o serie de farse amuzante și, bineînțeles, de un apogeul unei intrigi care să mă lase mască, deși happy end-ul era previzibil, nu strica o dramatică răsturnare de situație. Am avut parte și de o răsturnare de situație însă mai degrabă melodramatică.

Rodkey nu este amuzant. Deloc. Glume răsuflate și farse de doi lei. Dacă s-ar fi uitat la M.A.S.H. de exemplu, sigur i-ar fi venit mai multe idei interesante legate de eventualele farse pe care să și le facă cei doi frați. Așa, avem parte de o adunătură de farse care par să fie copiate din serialele plictisitoare și ușor idioate marca Disney Channel. N-ai cum să râzi la așa ceva.

Cartea este haotic construită. Ba Claudia vorbește, ba Reese, ba părinții apar cu câte o serie de SMS-uri (ceea ce spune destul de mult despre cât de sănătoasă este familia Tapper dar nimeni nu pare să observe acest lucru…), ba mai apare câte o prietenă sau prieten care mai scapă câte o părere, în fine, cărțulia este un haos care ar trebui să fie amuzant și să-ți dea impresia că totul se întâmplă acum, împreună și alături de cititor. Intenție bună, execuție nașpa pentru că ți se aduce aminte constant că ceea ce citești este un jurnal scris după ce au decurs evenimentele, nu în timp ce acestea se întâmplă.

Am luat cu entuziasm cartea în mână, am lăsat-o mai dezumflat decât verdele urs Gummy gonflabil după ce Vlăduț i-a făcut câteva incizii intercostale cu un pix.

De ce 2 stele: pentru că nu m-a făcut să râd.

Prezentarea editurii:

Amuzanta si educativa in acelasi timp, Fratii Tapper in razboi (unul impotriva celuilalt), de Geoff Rodkey, este primul volum dintr-o noua serie populara pentru copii ce-i are ca protagonisti pe Claudia si Reese, doi frati gemeni pusi pe sotii. „Razboiul” porneste de la un incident (aparent) nevinovat petrecut in cantina scolii, se continua in apartamentul lor din New York, iar cele mai mari „batalii” se dau, in cele din urma, in universul fictiv al unui joc online. Dialogurile amuzante intre cei doi frati sunt completate de casute ce redau mesajele schimbate pe telefon intre parintii lor, email-uri, conversatii pe chat sau in jocuri video si numeroase fotografii explicative.

Intr-un stil lejer, spumos si plin de umor, autorul descrie excelent inepuizabilele conflicte intre frati, reusind, in acelasi timp, sa strecoare si cateva informatii de cultura generala despre razboaiele adevarate, precum si o lectie scrisa printre randuri: oricat de dulce ar fi razbunarea, tot mai dulce este impacarea.

Povestita ca o „istorie orala” de catre cei doi frati, prietenii si familia lor, Fratii Tapper in razboi este un roman haios despre ce inseamna sa fii in scoala generala in lumea noastra digitalizata.

Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr. Seuss


20151227_124038

 

Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr. Seuss

My rating:  5 of 5 stars 

Știu că vin destul de târzior cu prezentarea cărții lui Dr. Seuss, Cum a furat Grinch Crăciunul însă, sincer să fiu, nu cred că e deloc târziu ca povestea de față să mai fie făcută cadou în luna cadourilor.

Pe Grinch îl știam din filmul în care Jim Carrey cel verzui se scălâmbăia cu răutate la oamenii care se bucurau de Crăciun din micul orășel de la poalele muntelui unde-și avea acesta grota.

Ei bine, povestea lui Dr. Seuss este și mai faină. Este mai frumoasă pentru că mesajul îți ajunge mult mai direct la inimă și Grinch-ul devine mai ușor plăcut decât cel din film. Plus că desenele sunt de-a dreptul delicioase și te fac să stai cu ochii-n carte și să vezi aievea ceea ce năzdrăvanul Grinch pune la cale.

20151227_124106

20151227_124124

Nu sunt multe de spus despre carte pentru că trebuie văzută, acesta este și motivul pentru care am pus pozele de mai sus, dragostea la prima vedere este garantată. Lui Vlăduț îi plac desenele și povestea poate că nu o pricepe încă, însă-l face să stea cuminte și să asculte. Traducerea lui Florin Bican ajută și mai mult cititorul să îndrăgească aventura lui Grinch și să o citească cu zâmbetul pe buze și cu emoție.

Nu cred că este brad care să nu merite povestea lui Grinch sub el. Sau în el. 

De ce  5 stele: pentru că este o poveste frumoasă care se va cere citită la fiecare Crăciun și în fiecare zi în care bradul frumos împodobit stă în casa ta.

O istorie secretă a Ţării Vampirilor (Vol. 1) Cartea Pricoliciului de Adina Popescu


O istorie secretă a Ţării Vampirilor (Vol. 1) Cartea Pricoliciului de Adina Popescu

My rating:  4 of 5 stars 

 

Trofeul Arthur începe încetul cu încetul să fie garantul calității pentru literatura românească pentru copii. Volumul Adinei Popescu stă mărturie că respectivul trofeu chiar caută literatură care să rămână în istoria literaturii neaoșe.

Romanul se învârte în jurul a două personaje: Pricoliciul și Domnul Ar (Ar vine de la Archibald). Pricoliciul o pornește de nebun în lume pentru că simte că-l așteaptă Sfârșitul, atât pe el cât și pe celelalte personaje de basm și pleacă în lumea largă nu neapărat ca să-și caute salvarea cât să-și înțeleagă rostul în magia basmului. Domnul Ar este un trimis al Conglomeratului Țărilor cu Roșii Palide care are rolul de a depista și raporta neregulile în basmele pe care le întâlnește. Toate personajele de basm îl numesc Călătorul și-i găsesc un rol extrem de important în lumea lor, însă domnul Ar nu este atât de convins că are stofă de erou așa cum lasă aceștia să se înțeleagă. Povestea Pricoliciului este atât de veche încât nici măcar domnul Ar mai că nu-l recunoaște, iar Corectorii nu-l au în catalogul lor de ființe fantastice ceea ce-l ajută pe Pricolici să scape de ochii urduroși ai acestora. Cei doi se întâlnesc, însă drumurile lor se despart din cauza unui zmeu tirist care-l agață la chei pe bietul Pricolici. Deși despărțiți, ei se vor căuta unul pe celălalt, deoarece simt că fiecare face parte din povestea celuilalt.

Pe scurt și extrem de simplist cam despre asta este vorba. Povestea oricum o să o descoperiți voi, eu nu scriu articole aici ca să povestesc cărțile ci ca să-i fac pe cei care mă vizitează să citească sau nu o carte pe care am citit-o. Din start, și după notă vă puteți da seama că această Carte a Pricoliciului merită cel puțin răsfoită.

Sincer să vă spun, am înaintat destul de anevoios în acest prim volum al trilogiei Adinei Popescu. Prea multe informații, prea multe personaje care-mi erau necunoscute, prea multe fire narative care se dezvoltau și nu păreau să ducă spre o finalitate. Însă, în timp, am început să mă obișnuiesc cu scriitura și am ajuns să descopăr unul dintre cele mai complexe romane româneşti de după revoluţie citite de mine în ultimul timp. Ceea ce face Adina Popescu este să construiască un univers incredibil de complicat și imens în care personaje uitate și neștiute se amestecă cu lumea reală, totul frumos organizat într-o narațiune care ascunde teme care se pot recunoaște și lega de evenimente reale din viața contemporană a României. Nu e greu să descoperi figuri reale printre personajele Adinei Popescu și să recunoști anumite tare ale poporului român în acțiunile personajelor sau in evenimentele prin care trec domnul Ar și Pricoliciul.

Umorul autoarei este inteligent și fin, dese mesaje subliminale strecurându-se în fraze și momente din aventurile personajelor care-ți ies în cale. Dincolo de absurdul în care Adina Popescu decide să-și pună eroii, se simte o foarte mare grijă și atenție la construcția acestora, precum și o abordare cât se poate de serioasă a psihologiei lor – uriașul care a ajuns șofer de tir are o anumită senzație de ratare pe care oricare dintre noi o resimte la un moment dat în viață, faptul că el nu-și mai găsește povestea m-a dus cu gândul la cineva care și-a pierdut busola într-un job de conjunctură și este măcinat de o depresie cruntă care-l împinge implacabil către un sfârșit tragic.

Poți să stai cu volumul Adinei Popescu în brațe și să dezvolți teorii și povești aleatorii timp îndelungat, acesta fiind un alt motiv pentru care cartea scriitoarei este fabuloasă. Universul autoarei permite dezvoltarea a mii, zeci de mii de pagini care pot să fie umplute atât de creatoarea sa cât și de absolut orice alt cititor suficient de pasionat și talentat și fascinat la rându-i de ceea ce are în fața ochilor.

De ce 4 stele: pentru că este un demers istovitor pentru autor însă cât se poate de incitant și captivant pentru cititor. O trilogie care se anunță complexă și chiar decisivă pentru ceea ce înseamnă genul fantasy pentru literatura fantasy românească și tind să cred că are mari șanse să ajungă un etalon pentru mulți dintre scriitori neaoși atât prin tipul de construcție a romanului cât și prin modul de a trata și interacționa cu personajele.

Prezentare editurii:

Cartea Pricoliciului este cel dintâi volum al trilogiei fantastice O istorie secretă a Ţării Vampirilor, o serie ce îşi propune să salveze mituri şi personaje sortite să dispară, dacă nu sunt povestite.

Uitaţi de toată lumea, Greuceanu, Pipăruş-Petru, Sfânta Miercuri, Ileana Cosânzeana sau Zmeul Tase au o viaţă banală care numai de basm nu este. În Ţara Vampirilor, vampirii sunt scoşi în afara legii, Împăraţii confundă prezentul cu trecutul, iar Preşedintele e speriat de o carte cu pagini albe care-i ameninţă viitorul.

Într-o lume în care se face contrabandă cu Apă Vie şi nu mai există fericire până la adânci bătrâneţi, Pricoliciul a uitat cine este. Nevoit să-şi părăsească grota, porneşte la drum şi ajunge să fie implicat în poveştile altora – iar în cele din urmă descoperă că nu poate scăpa de Sfârşit decât dacă înţelege în ce măsură se întreţese povestea lui cu iţele Basmului.

Vor urma: 

Cartea Fetiţei Vampir 

Cartea Călătorului

Tom Gates. Scuze excelente (și alte lucruri minunate) de Liz Pichon


Tom Gates. Scuze excelente (și alte lucruri minunate) de Liz Pichon

My rating:  3 of 5 stars 

Descrierea editurii:

Panoul stelelor de aur!

Nu îmi e DELOC ușor să strâng STELE de aur pe panoul domnului Fullerman.

Și asta pentru că:

1. Marcus Meldrew e un băgăcios ENERVANT și pus pe rele, vă spun sigur.

2. Mă doare ATÂT de tare măseaua, că nici să DESENEZ în timpul orelor nu mai pot.

3. Fac tot felul de alte lucruri interesante: merg la ÎNOT, vânez insecte și, cel mai important,  petrec timp prețios încercând s-o scot din minți pe sora mea Delia.

Cine nu știe că Tom Gates e  noul meu puști favorit, imediat după Nate? De data asta, din păcate, Pichon nu m-a făcut să râd așa cum a făcut-o în celelalte două romane traduse deja de editura Arthur.

Tom este la fel de năzdrăvan și sturlubatic doar că parcă i-a lipsit sarea și piperul ca să ajungă să-l notez cu 4 sau 5 stele. Nu știu ce s-a întâmplat exact sincer să vă spun mai ales că volumul de față este al doilea din serie chiar dacă a apărut al treilea în românește și în mod normal trebuia să fie mai fain decât cel care-l urmează că încă e proaspăt autorul. Din păcate Pichon parcă s-a rupt, parcă s-a împiedicat de personaj, parcă nu l-a mai iubit atât de tare pe Tom și parcă povestea pe care a născocit-o a fost puțin forțată.

În fine, cartea-i faină, e amuzantă, e plăcută la citit și m-am delectat cu ea vreme de o cafea și câteva țigări. E o binevenită gură de aer și relaxare printre task-urile de la job și stresul aferent fiecărei nenoricite de zi de om matur.

Ceea ce mă face să mă entuziasmez, așa cum am mai spus-o de multe ori, la cărți de genul este faptul că am să le citesc cu Vlăduț și gândul ăsta parcă-mi dă aripi și mă face să savurez cu o infinită plăcere aventuri cu puștani alde Tom Gates.

De ce 3 stele: pentru că este amuzantă  (Tom Gates rămâne preferatul meu) dar nu la fel de aventuroasă precum celelalte două. Pichon poate mai mult, dovadă stau celelalte două cărți traduse deja de Editura Arthur.

 

Două cărți de citit în familie


Marele Nate o ia razna de Lincoln Pierce

Notă: 4 din 5 stele

Marele Nate este o alternativă cât se poate de plăcută la Jurnalul unui puști de Kinney. Amuzant, plin de desene care-ți aduc zâmbetul pe buze, poate să facă așteptarea următorului volum al puștiului plângăcios mai ușoară, deși, sincer să fiu, Nate și Tom Gates sunt cei pe care am ajuns să-i prefer lui Greg Heffley.

De data aceasta Nate devine cât se poate de organizat în urma unei ședințe de hipnoză cerută de puști pentru a afla unde a pierdut aparatul de fotografiat pe care prietenul său Francis l-a cerut pentru a face poze-surpriză cu ocazia anuarului școlii. Alături de dezvăluirea în public a unui aprig secret al lui Francis, Nate se trezește în mijlocul unei încurcături pe care doar el o poate rezolva. Pentru că trebuie să găsească rapid o soluție, Nate ia taurul de coarne și o ia razna în cel mai organizat mod cu putință.

Am citit toate romanele din seria scrisă și ilustrată de Lincoln Pierce cu o plăcere copilăroasă. Mă entuziasmez cum văd că apare un nou volum și abia aștept să-l pun în bibliotecă cu gândul la Vlăduț care, sper din toată inima, se va bucura când va crește de aventurile șturlubaticului Nate.

Cred cu tărie că seria Marele Nate trebuie să fie citită în familie, cu puștii avizi de năzbâtiile personajului, frumos așezați pe jos în timp ce părinții le citesc.

De ce 4 stele: pentru că este amuzant și este o propunere pentru a petrece o după-amiază cât se poate de plăcută în familie.

Noi aventuri cu Paddington de Michael Bond

Notă: 5 din 5 stele

Enorm de mult mi-a plăcut primul volum de aventuri ale ursulețului mâncător de marmeladă de portocale al lui Michael Bond. Cum este posibil ca un adult în toată firea să se trezească râzând cu gura până la urechi citind o carte pentru copii? Doar dacă citești Paddington îți poți da seama că așa ceva este cît se poate de firesc.

Paddington intră în buclucuri pentru că-i vin idei năstrușnice atunci când nu are nimic de făcut. Oricui i se întâmplă asta, dacă e să fim sinceri. Paddington însă are un talent de a atrage necazuri în ciuda bunelor intenții. Indiferent de vrea doar să facă o frumoasă poză de grup sau să-și renoveze noua cameră, de vrea să o facă pe detectivul pentru a descoperi cine a furat frumosul dovleac al domnului Brown, sau că-și asumă cu maximum de profesionalism rolul de artificier sau cel de Moș Crăciun, necazurile fac ce fac și-l urmăresc și îi strică planurile. Universul nu conspiră împotriva lui Paddington ci poate că se lasă ușor sedus de mirosul de marmeladă de portocale și se răsucește puțin cam brea brusc jucîndu-i feste fără să vrea ursulețului manierat.

Paddington este acel gen de personaj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgești. Nu m-ar mira dacă Vlăduț și-ar vrea camera tapetată cu el când îl va descoperi, mai ales că de pe acum pare să-i placă foarte mult urșii. Amuzant, manierat, mâncăcios, iubăreț, ghinionist, Paddington strânge în el toate acele momente stânjenitoare pe care le-am încercat fiecare dintre noi cel puțin o dată-n viață.

De ce 5 stele: pentru că Paddington este prietenul care-ți va fi tot timpul aproape indiferent de motivul pentru care-l cauți și care-ți va aduce mereu zâmbetul pe buze arătându-ți, când viața-ți pare amară, că se poate și mai rău și că pînă și în astfel de cazuri se găseşte o cale de scăpare și o soluție.