Serie de autor Neil Gaiman: Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader? și The Last Temptation


Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader? de Neil Gaiman
My rating: 5 of 5 stars

Batman mort? Batman chiar mort? Da… Catwoman, Joker, Pinguinul și alții stau lângă sicriul său, la priveghi, și-și povestesc cum l-au cunoscut pe Batman, prin ce aventuri au trecut cu el și cum au relaționat cu Omul Liliac. Multe povești surprinzătoare cu intrigi șocante și răsturnări de situații neașteptate.

Gaiman are unele povești fabuloase. Whatever Happened to the Cape Crusader? este una dintre ele! Pe măsură ce citeam volumul îmi scăpau exclamații de surpriză și dădeam fuga la Elena ca să-i spun cum evoluează narațiunea. Ascultă-mă ce-ți spun, rar ți-a fost dat să citești o astfel de interpretare a psihicului din spatele măștii de liliac și a relației dintre acesta cu orașul Gotham și răufăcătorii din el. Extraordinară intepretare!

Pe lângă povestea care te ține cu sufletul la gură, avem parte și de o grafică excelentă care vine în ajutorul scenariului și amplifică tensiunea care crește pagină cu pagină.

Andy Kubert, Matt Wagner, Simon Bisley, Bernie Mireault , Mark Buckingham își dau în petec și-și fac de cap în acest volum, sigur atrași și de imaginația lui Gaiman, ceea ce nu poate decât să bucure cititorul. 

Este adevărat că povestea mi s-a părut mult, mult prea scurtă – eterna problemă la Gaiman – și că se putea dezvolta și complica mult mai mult având în vedere perspectivele pe care le-a deschis. Din păcate Gaiman decide să fie foarte tranșant și să reducă foarte mult intepretările care se cer pe măsură ce narațiunea evoluează.

De ce 5 stele: pentru că este o perspectivă extrem de interesantă și fascinantă, foarte fain ilustrată!

The Last Temptation de Neil Gaiman
My rating: 3 of 5 stars

Lui Steven îi este frică. De povești cu fantome, de faptul că o să devină adult, de absolut tot… Până când îl întâlnește pe Showman și primește un bilet la spectacolul horror pe care acesta îl găzduiește, spectacol pregătit special pentru Steven deoarece misteriosul Showman are o ofertă extrem de tentantă pentru fricoșii precum Steven…

Povestea simpatică dar multe prea moralistă ca să fie pe placul meu. Plus că se pierde mesajul datorită faptului că Showman-ul Alice Cooper trebuie să fie prezent într-un mod cât mai apetisant și atrăgător pentru public. 

Ok, perfect de acord, ca să-ți poți trăi cu adevărat viața trebuie să-ți înfrângi fricile. Faptul că nu știi dacă ce i se întâmplă lui Steven este real sau doar în capul său te face să te implici în poveste, însă modul în care decurge scenariul și deznodământul te îndepărtează de mesajul pe care Gaiman vrea să-l transmită pentru că ajunge mult prea pueril. 

Michael Zulli își face foarte bine treaba. Din punct de vedere grafic, volumul este o încântare (seria a apărut în 1997) și de multe ori este peste scenariu. 

Nu-i una dintre cele mai bune benzi desenate ale lui Gaiman dar nici cea mai proastă. Este acceptabilă mai ales că a fost gândită ca o bandă desenată comercială.

De ce 3 stele: pentru că ajunge să fie plictisitoare și banală, grafica fiind singurul element care salvează volumul.

 

Anunțuri

The Little Book of Batman de Paul Levitz


The Little Book of Batman de Paul Levitz

My rating:  5 of 5 stars 

Nu sunt foarte multe de spus despre această carte și, sincer să fiu, scriu acest articol mai degrabă ca să mă laud că am primit cartea cadou de Crăciun de la Elena.

Sunt fan-boy Batman, dacă nu se știa deja acest lucru. Absolut orice are legătură cu The Cape Crusader și-mi este în preajmă și am și bani la mine, sigur o să-l achiziționez.

Sunt atât de dus încât invitația pentru botez a fiului meu a arătat așa:

20151231_121046

Prin urmare, treaba e cu adevărat serioasă.

Volumașul de față nu e nici revoluționar, nici spectaculos, nici fenomenal. Este o mică enciclopedie dedicată benzilor desenate în care apare Omul Liliac, de la numărul 27 din Detective Comics până în prezent.

20151231_120923

Paul Levitz o ia băbește la pas și trecem alături de el prin The Golden Age, The Silver Age, The Bronze Age, The Dark Age și The Modern Age. Dacă habar nu ai ce înseamnă evurile enumerate mai sus… nașpa, pentru că eu nu am de gând să le explic acum. Levitz alege câteva panouri și coperți și le aranjează frumos astfel încât să-ți bucure retina și însoțește imaginile cu tot felul de informații și detalii care te poartă lin prin istoria vieții celui mai fenomenal erou de bandă desenată care a existat vreodată. E clar că nu am exagerat cu nimic? Și ai văzut că nu am scris super erou, da? Nu a fost întâmplător….

Acum vă las alături de câteva imagini din carte, ca să mă invidiați așa cum se cuvine.

De ce 5 stele: pentru că-i faină!!!

Top 10 Benzi de la DC – Locul 2


Nu știu…Chiar nu știu. Au rămas două locuri, iar pe ele trebuie să pun două dintre benzile mele preferate, de către trei dintre creatorii mei preferați, dar nu știu dacă pot să pun una deasupra celeilalte. Așa că oficial, le iubesc pe amândouă la fel de mult și le-aș apăra și lăuda până în pânzele albe, m-aș război cu troli răbufniți din cea mai neagră pucioasă și aș străpunge (verbal desigur, pentru că suntem oameni civilizați) pe orice demon nebulos care încearcă să le conteste valoarea(căci doar o asemenea creatură ar îndrăzni). Dar pentru că Segepop consideră cel puțin una dintre ele ca fiind penibilă(nu am îndrăznit să îl întreb de cealaltă), mă scoate din dilemă.

aici <– locul 3

Dark Knight Returns

de…scrie sus

Au mai rămas lucruri de spus de Dark Knight Returns? Sigur că da. Pentru o bandă atât de discutată, s-au spus suspect de puține lucruri despre ea și tocmai acele lucruri care nu o fac chiar spectaculoasă. Cu fiecare frântură de înțelegere a mediului benzii desenate pe care o capăt, crește și admirația mea pentru DKR. Pentru că este o adevărată încoronare a tot ceea ce se putea face la acea vreme cu banda desenată și încă pe atât. Stilistic, formal, conceptual, din aproape toate punctele de vedere este o bijuterie.

Are o narațiune densă, dar deloc laborioasă, cu pas susținut riguros și totuși armonic mulțumită grilei de patru pe patru panouri, care s-ar putea foarte bine să fie una dintre cele mai de succes formule structurale. Iar în umbra fiecărei afirmații bombastice, sub fiecare frază necizelată, se ascund elemente organice, naturale și idei subtile, cu atât mai mult în arta care plătește constant tribut lui Hugo Pratt, pe lângă faptul că profită din plin de descoperile stilistice ale foștilor asistenție ai lui Neal Adams (în principal Chaikin, Sienkiewicz și Miller însuși).

Să nu îi credeți pe cei care vă spun că Miller l-a transformat pe Batman într-un psihopat monoideatic. E nuanță în caracterizare și dialog, iar comportamentul personajelor reacționează la ambianță(știi, ca în realitate). Batman este un bătrân prins într-o lume ce se dărâmă în jurul său, care își vede prietenii neputincioși sau corupți, iar pe tineri lipsiți de idealuri în numele cărora să clădească o lume mai bună. Vina pentru îndobitocirea personajului cade pe umenii lui Dixon și a editorilor de la diferitele benzi din linie, care nu au înțeles motivul pentru succesul lui DKR.

Dark Knight Returns funcționează ca o deconstrucție a lui Batman prin recrearea originii supereroului, funcționează ca pur și simplu o bandă de acțiune prin ritmul imprimat fiecărei acțiuni exagerate, funcționează ca bandă cu supereroi vorbind pe larg despre ideea de moștenire, de influență și datorie, funcționează ca analiză a ideii de supererou în lumea reală mult mai bine decât o va face Watchmen vreodată(și mi-am promis că nu o să vorbesc despre asta), funcționează ca bandă de artă prin apoteozarea experimentelor din Ronin și a culorilor lui Varley.

Este întradevăr un clasic care își merită un loc de frunte în istoria întregii benzi desenate, nu numai a celei cu supereroi.

…Doar atâtea paragrage? Dar mai am poze de pus :((

locul 1 –> aici