Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate de Luca Dinulescu, Răzvan Bică, Dragoș Schenkel, Grăjdeanu Mihai Ionuț


Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate de Luca DinulescuRăzvan BicăDragoș SchenkelGrăjdeanu Mihai Ionuț

Nota mea: 4 din 5 stele

Ce faci când dispare istoria literaturii? În cazul nostru, istoria literaturii românești?

Lași naibii berile pe care le bei, țigările pe care le fumezi, timpul pe care-l arzi aiurea și frunzele pe care le faci salată pentru oricine vrea să le mănânce și pornești în căutarea ei, normal!

Exact asta au făcut Luca Dinulescu, Răvan Bică și Dragoș Schenkel, trei bravi tineri scriitori contemporani, fără fobii la vedere, cu sete de aventură și glorie aducătoare de femei frumoase.

Drumul e lung și tare ar vrea tinerii aventurieri să fie și ușor, doar că scriitorii care, cu sau fără vrerea lor, au făcut posibilă istoria literaturii române au un rol important în furtul acesteia, fapt pe care hobbiții neaoși îl vor învăța pe propriile spinări. 

Pe motor, skateboard sau pe banalul cal, Luca, Răzvan și Dragoș își vor începe sfânta misiune de recuperare a istoriei literaturii române îndrumați de bagheta magului George Călinescu. Ce s-a întâmplat, nici măcar Chuck Norris, Urmuz, Harms, Lenin sau Picasso n-ar fi prevăzut sau imaginat. Prin urmare, bombe și papuci, sutiene și cărămizi, lovituri de karate și copii care fierb în mămăligă, pâlnii și stamați e posibil să se întâlnească în cea mai explozivă, critică, absurdă, nebună și halucinantă recuperare a unei istorii literare furate vreodată.

Nu avea cum să nu-mi placă această carte. Nu doar pentru că-mi este Luca Dinulescu prieten, ci pentru că am văzut-o dinainte să apară, o știam și am citit-o de dinainte de a îndrăzni editura Univers să o publice și m-a impresionat suficient cât să-l susțin și să-l încurajez pe Luca să nu abandoneze ideea de a o publica. Am citit-o pe bucăți, pe sărite, pe laptop-uri diferite când și când, motivele fiind HDD-urile care picau precum guvernele lui Dragnea din ultima perioadă, însă de la prima privire mi-am spus că e o idee OAU! care trebuie împărtășită cu lumea întreagă.

Pentru mine IALRBD este o nebunie a tinereții. Patru minți fără odihnă și fără frică și-au pus imaginața la treabă și au trimis-o într-un galop de sănătate pe coclaurii literaturii românești de dincolo și de dincoace de mormânt. Sarcastici, tăioși, aprigi și tupeiști, așa cum doar tinerii însetați de întâlniri cu spâni și inele fermecate care te fac invizibil pot fi, Luca, Răzvan, Dragoș și Mihai și-au suflecat mânecile și s-au pus pe confecționat una dintre cele mai originale critici la adresa literaturii contemporane. Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba în IALRBD dincolo de glumele, ironiile și caraghioslâcurile cu care este împodobită cartea.

Din punctul meu de vedere este un act de inconștiență să scrii o astfel de carte, un act de inconștiență totală este să o faci și bandă desenată cu o grafică deloc ușor de digerat, dar mie tocmai genul acesta de proiecte îmi plac deoarece sunt precum acele pietre ascuțite al căror vârf abia îl vezi în mijlocul râului rece și rapid care te duce cu viteză către o cascadă ucigătoare, pietre de care te agăți cu disperare și care-ți salvează într-un final viața. Nu știu dacă autorii au avut ședințe de spiritism care să-i ajute să scrie această carte, cert este că m-a încercat senzația că numele mari ale literaturii române se uită printre filele tomurilor lor pe rafturile librăriilor care acum găzduiesc epigonii acestora.

Vă recomand din toată inima cartea deoarece cred că este foarte posibil să vă placă și să așteptați cu nerăbdare volumul 2.

De ce 4 stele: pentru că dacă americanii au The Expendables, noi avem Istoria Alternativă a Literaturii Române în Benzi Desenate.

Prezentarea editurii:

O bandă desenată de un umor nebun, care pleacă de la premisa dispariției paginilor cu marii clasici din Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Disperați de faptul că se află în compania unor mediocrități, marii scriitori evadează din pagini și se ascund, iar recuperarea lor cade în sarcina a trei tineri scriitori contemporani.  Luca Dinulescu, Dragoș Shenkel și Răzvan Bica pleacă în căutarea operelor literare românești dispărute parcă din senin, lăsând în urmă  mediocritatea literaturii autohtone.
Din Bucureștiul zilelelor noastre, cei trei pășesc într-o altă dimensiune și, sub îndrumarea lui George Călinescu, încearcă să-i găsească pe autorii furtului odios și să afle motivul acestora.
Prinși în acest mister, cei trei devin adevărați detectivi   și se întâlnesc cu marii scriitori  printre care: Eminescu, Blaga, Cantemir, Cioran, Eliade, Caragiale sau Ion Creangă. Dar apar în benzile desenate și scriitori contemporani precum Mircea Cărtărescu și criticul Nicolae Manolescu.

Anunțuri

Cea mai mișto lansare (de carte, nu de rachete) din istorie e la Timișoara!


Vino la lansare și poți câștiga unul dintre cele trei exemplare ale cărții cu autograful autorului!

Dă un share pe facebook la eveniment, fă un print screen la postare ca să nu te credem pe cuvânt, te prezinți la lansare cu hainele bune de duminică și cu vreo doi sau trei prieteni, te înscrii la tombola din timpul evenimentului și poți câștiga un exemplar din Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate cu autograful lui Luca Dinulescu special personalizat pentru tine!

Vineri, 16.02.2018, ora 18.00, Librăria Cartea de nisip

 

 

Următorul cadru de Ciubotariu, Forsea, Moldovan, Obert, Pamfil, Popescu, Talambă, Toma, Sava, Ungureanu


Următorul cadru de Ciubotariu, Forsea, Moldovan, Obert, Pamfil, Popescu, Talambă, Toma, Sava, Ungureanu

Nota mea:  3 din 5 stele 

Later edit: am primit un comentariu bine venit din partea lui Robert Obert (unul dintre autori): „Multumim pentru review. O completare importanta ar fi ca scenele in care totul izbucneste in flacari nu sunt o referinta la tragedia din Colectiv, ele au fost desenate cu luni bune inainte de incident si este o coincidenta la care nu ne asteptam. Nu am vrea sa cream o impresie gresita” 

Mulțumesc pentru observație care este atât în interesul acestei recenzii cât şi a autorilor şi viitorilor sau foştilor cititori.


Înainte să mă apuc să scriu despre Următorul cadru, am văzut ceva discuții pe vreo două grupuri de benzi desenate în care m-am aciuat și eu. Le-am ignorat total. De ce? Întrucât nu vroiam să fiu influențat de părerile care erau acolo. 

Am citit banda, mi-a plăcut, nu foarte mult, dar exact cât trebuie ca să o consider o bandă bunicică. Mi-au plăcut desenele foarte mult. Pe alocuri umorul este ok, nu m-a dat pe spate dar nici nu am strâmbat din gură a dezgust. Nu mi-a plăcut absolut deloc referirea la dezastrul din Colectiv – nu cred că este cazul să facem glume pe acest subiect, cel puțin nu încă, poate niciodată, cert este că e nițel cam prea devreme ca să facem bâză pe marginea nenorocirii care s-a întâmplat acolo. Pentru mine este un punct sensibil care m-a deranjat. Poate că mi-a influențat și nota finală această glumiță de prost gust.

Ideea mi-a plăcut și recunosc că aș fi interesat să mai citesc benzi de acest gen. Nu știu cât de original e conceptul, nici nu mă interesează sincer să fiu, nu vânez originalitate cu orice preț, mă interesează ca banda desenată să-mi ofere o lectură plăcută, desenele să mă atragă și să nu-mi zgârie retina, iar dacă am parte de ceva umor cât de cât bunicel, eu mă declar fericit. După cum spuneam, mi-a plăcut ideea. Să primești un cadru pe care să-l continui, să nu ai idee despre poveste pentru că nu lucrezi cu un scenariu în spate, îmi pare o treabă care te-ar putea scoate din minți dacă ești desenator, însă cei din gașca Următorul cadru cred că au fumat aceeași iarbă și au băut aceeași cantitate de alcool frățește, ca să fie pe cât posibil pe aceeași lungime de undă. 

Pentru mine, Următorul cadru este un câștig pentru bedeul românesc. Da, se putea mai bine, mereu este loc de mai bine, dar asta nu înseamnă că este un album cu care să vânezi țânțari și muște (deși cred că s-ar potrivi, are formatul perfect pentru o astfel de îndeletnicire). 

Povestea originală sau nu, nu mă interesează foarte tare. Nu asta m-a atras la volum, cât conceptul din spatele său. Ok, sunt clișee, sunt glumițe răsuflate, sunt personaje neaoșe de care sunt sătul, dar totul se potrivește cumva, pușcă per total în haosul dement și amuzant la care au participat desenatorii. Nu văd pe nimeni citând vreodată din Următorul cadru, nici punând cadre din el pe undeva, deși unele-s chiar faine, cert este că banda oferă câteva zeci de minute de distracție, iar asta contează pentru mine foarte mult.

Mi-a plăcut foarte mult, era să uit, modul în care au jonglat cu stilurile pe care le-au adoptat pentru unele cadre câțiva desenatori. Mi-au părut foarte inspirate (mai jos am să pun câteva poze cu unele dintre aceste cadre care mi-au plăcut).

Sincer, cred că dacă ești un împătimit al benzii desenate ar trebui să citești acest volum. Dacă ești fan doar Marvel sau DC sau mănânci pe pâine benzi desenate cult, tot ar trebui să arunci un ochi peste Următorul cadru, nici nu știi ce cadru ar putea să-ți sară în ochi și să-ți placă. De ce să ratezi ocazia?

De ce 3 stele: pentru că-i simpatic, dar nu genial. E amuzant, dar nu te dă pe spate. Pentru că-i haotic și dement.

Prezentarea editurii:

Data aparitie: 1 iunie 2016

„Următorul Cadru” e un album-experiment desenat de nu mai puțin de 10 autori români. Fără scenariu stabilit înainte, fără vreo direcție impusă! Fiecare autor a desenat un cadru, după care a dat mai departe, următorul fiind obligat să continue acțiunea și să finalizeze cadrul sau în mai puțin de 24 de ore, după care să dea mai departe, de unde și conceptul de Ping Pong Comics. 

 

72 de pagini de acțiune, umor și surprize la tot pasul, desenate de Toma Alexandru, Alexandru Ciubotariu, Vlad Forsea, Robert Obert, Andrei Moldovan, Xenia Pamfil, Ionuț Popescu, Valentin Sava, Alexandru Talambă și Octav Ungureanu. 

Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” – Karel Liman #arhitect şi Dolky-n trei straie


Karel Liman #arhitect

Karel Liman #arhitect de Maria Surducan
My rating: 4 of 5 stars 

Pe Maria Surducan am „cunoscut-o” datorită lui Prâslea și nu am avut o recenzie foarte măgulitoare la adresa romanului grafic. Karel Liman #arhitect este cu totul și cu totul altceva.

Despre ce este vorba: O tânără vizitează Peleșul, Pelișorul și Castelul Bran și postează pe facebook impresii și poze din timpul vizitei. Prietenii comentează și oferă informații importante cu privire la istoria, arhitectura și viața arhitectului care a proiectat amintitile castele.

Subiectul este arhitectul ceh Karel Liman și munca sa depusă în serviciul coroanei regale române. Din mâinile și mintea lui Liman au iești trei minuni arhitecturale: Peleș, Pelișor și Castelul Bran.  Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” oferă prin intermediul volumului gândit și desenat de Maria Surducan o adevărată odă în banda desenată memoriei arhitectului.

Biografie și nu prea, Karel Liman #arhitect este un melanj perfect între ghidul turistic standard pe care-l poți lua de la colț de stradă, o fițuică în care sunt trecute câteva detalii disparate despre arhitectul Karel Liman și o ficțiune adaptată perfect la cerințele contemporaneității. Rezultatul este o fascinantă banda desenată care te lasă cu gura căscată!

Scenariul e drăguț, nu e o capodoperă, dar este inovator și interesant. Comentariile publicate de prieteni sunt mult prea oficiale și cu prea multe informații extrem de detaliate ceea ce deranjează puțin pentru că nu sună veridic. Omagiul adus lui Karel Liman la sfârșitul volumului, însă, este de o frumusețe și de o sensibilitate deosebite. Atât din punct de vedere grafic cât și scenaristic.

Desenele sunt pur și simplu fenomenale! Am stat cu ochii-n paginile cărții și mă uitam pierdut la detaliile minuscule pe care Maria le-a desenat cu migală! Panourile sunt de o bogăție extraordinară care te surprind și te fac să uiți că ai în față o bandă desenată și ajungi să crezi că te uiți, de fapt, la un ghid turistic plind cu poze. Fenomenal rezultat! Superbă execuție!

Probabil că stilul acesta ușor copiativ nu este foarte gustat în domeniu și nu se bucură de foarte mult respect, dar mie mi-a plăcut foarte mult cu atât mai mult cu cât a părut a fi o muncă imensă în spatele respectivelor panouri.

Mi-a plăcut mult Karel Liman #arhitect și, uite-așa, așteptările mele de la Maria Surducan au început să crească și mai mult.

O altă recenzie aici:

webcomics.ro

Dolky-n trei straie

Dolky-n trei straie de Ileana Surducan şi Petra Dobruska
My rating: 4 of 5 stars 

Despre ce este vorba: un road-trip prin satele cehești din Banat.

Ei bine, ideea nu este extraordinară. Ușor banală. Deci, singura șansă pe care o mai are romanul este ca experiențele celor două tinere care s-au încins la construcția lui să aibă parte de subiecte cât se poate de interesante. Din fericire acest lucru se întâmplă datorită locuitorilor pe care i-au întâlnit și pe care i-au adăpostit printre paginile volumui.

Pe când citeam cartea mi-am adus și eu aminte de oamenii de la mine din zonă. Oameni simpli care nu vedeau diferențele de rasă, nație și cultură așa cum noi, cei de la oraș, le vedem și le percepem. Ei nu prea au astfel de prejudecăți pentru că în comunitățile mici, de obicei, fiecare om își are atât de bine și de clar rânduit locul încât fără el comunitatea este posibil să se ducă de râpă sau să piardă foarte mulți membri. În momentul în care cineva din afară intervine în comunitate și seamănă vrajbă, aceasta se poate aprinde rapid ca o mână de paie înmuiate în benzină și la fel de repede se poate și stinge. Asta au surprins și cele două autoare a volumului Dolky-n trei straie: simplitatea nevoilor și respectul pentru ceilalți: este suficient ca o mână de străini să-și poată întemeia familii care să trăiască timp de generații pe pâmânt românesc fără probleme.

Din punct de vedere grafic cartea nu m-a impresionat. Este desenată ușor naiv, ceea ce nu e deranjant, dar nici nu m-a făcut să ador cartea.

Povestea simplă, este cursivă și are mare noroc pentru că oamenii care se adăpostesc printre pagini au povești interesante și te atașezi într-o oarecare măsură de ei și mai că-ți vine să vrei să-i cunoști.

Dolky-n trei straie este un volum simpatic care-și merită locul în colecție.

La încheierea articolului dedicat și ultimelor două volume ale colecției aș vrea să atrag atenția asupra valorii și muncii din spatele cărților publicate și să adaug că, zic eu, această serie merită toată atenția publicului și ar merita să fie cumpărată astfel încât tirajul de câteva sute de bucăți să fie forțat să crească la câteva mii de exemplare. Da, cred cu tărie că este o colecție care merită să fie prezentă în foarte, foarte multe biblioteci.