S-a dus dracului una dintre haznalele umorului românesc: pa şi pusi Academia Adamescu/Caţavencu!


Iuhuuuu! Am aflat de la Marxiste că s-a dus naibii Academia Caţavencu patronată de Adamescu şi Rus! Nici nu vă puteţi imagina cât de tare mă bucur! O revistă şi o rubrică mai puţin în care un om total lipsit de umor poate să plictisească, tâmpească şi scârbească cititorul român.

Iacătă epitaful:

Comunicat de presă:

Academia Cațavencu își suspendă activitatea editorială

București, 19.06.2014: Redacția Academiei Cațavencu nu mai are chef de glumă. Administrația trustului de presă în care este inclusă această revistă este, ea însăși, o poantă. O poantă bună- dacă este văzută dinafară, sau o poantă proastă, dacă este suportată dinăuntru.

Astfel, numărul care urma să apară în ziua de 23 iunie 2014 nu va mai apărea (sau cel puțin nu în această formulă editorială). De asemenea, se suspendă și segmentul online al revistei – site și pagina de Facebook.

Facem acest lucru pentru că ne iubim revista, cititorii și meseria. Și pentru că ne respectăm pe noi înșine suficient de mult, încât să nu-i lăsăm pe alții să ne înjosească.

De ceva timp, Academia Cațavencu funcționează într-o situație hilară: nu ajutată de administrația trustului de presă din care face parte ci, cumva, în ciuda acesteia.

Este neplăcut, dar relativ obișnuit în presă, ca salariile să nu fie încasate la timp. Însă nu e deloc firesc ca, față de subiectul întârzierilor salariale de luni de zile, Adrian Rus, directorul general al companiilor grupului de presă Medien Holding, să aibă următoarea poziție, exprimată într-un e-mail, cităm: „Daca e vorba de salarii din nou am sa v-o spun pentru ultima oara: CINE POATE CREDITA ACEASTA ACTIVITATE SI SI-O ASUMA, SA RAMINA! CINE NU, SA PLECE INSTANT! (…) ESTE ULTIMA OARA CIND MAI SPUN ACEST LUCRU! URMATOAREA DATA CIND IMI ADUCI ACEST LUCRU IN DISCUTIE (…), VA ASIGUR CA PLECATI!” (n.r.- majusculele aparțin autorului mesajului)

Putem face foarte multe lucruri pentru această revistă și pentru cititorii ei, dar nu putem fura din portofelul soțiilor ca să putem susține (să putem„credita”), astfel, nenumăratele și interminabilele gafe ale celui care, chipurile, o administrează. Și, mai cu seamă, nu putem tolera o astfel de atitudine sud-americană, de proprietar de plantație bananieră.

ACADEMIA CAȚAVENCU a fost și este, încă, o revistă citită. O spun vânzările la chioșc, în creștere, până când administrația a luat nefericita decizie de a scădea tirajul. Această creștere este o performanță (din câte știm, unică în trustul nostru, și rară în presă, în general), dar este o performanță greu de susținut, atâta vreme cât administrația pare să facă tot ce-i stă în putință pentru a contrazice această tendință.

Să fii sunat cu trei-patru ore înaintea tipăririi revistei și să ți se spună că se reduce cu patru numărul paginilor acesteia, apoi, la insistențele redactorului-șef, să se descopere că economia obținută astfel ar fi derizorie (și, desigur, invers proporțională cu deficitul de imagine) este încă o dovadă clară a amatorismului lăutăresc cu care se „administrează” această revistă.

De parcă n-ar fi suficient, Directorul General Adrian Rus intenționa să inaugureze o politică editorială unică în presa românească: redacția să-i propună vânzătorului ei de publicitate clienți și campanii publicitare, iar vânzătorul, la rândul său, să ofere teme de articole (generale, nu publicitare!), să judece valoarea de umor a conținului revistei, ba chiar să aleagă coperta revistei.

În concluzie, redacția Academiei Cațavencu nu este dispusă să scrie gratis, la comanda administratorului de trust, cu acordul portarului și cu supervizarea femeii de serviciu.

Majoritatea Redacției Academia Cațavencu

Nu mi se pare deloc corect că în comunicatul de mai sus se vorbeşte şi se denunţă doar amatorismul şi lăutărismul conducerii, însă nu se spune nimic despre glumele de autobază şi umorul de hazna din paginile revistei. Niciun cuvânt despre incompetenţa redacţiei. Niciun cuvânt despre vina pe care editorialiştii şi jurnaliştii o au. Că doar nu o fi AC-ul lor atât de fain şi de cumpărat şi de citit şi de lăudat şi de denunţător şi de echidistant politic şi corect şi de şi de şi de şi de că iacătă, s-o trezit patronache să le bage falimentu-n gură.

Dragii moşului majoritari ai redacţiei Academia Caţavencu şi voi sunteţi la fel de vinovaţi că moare Academia. Doar că voi meritaţi şi un şpiţ zdravăn în ouţe pentru că v-aţi bătut joc de o revistă emblemă pentru libertatea presei şi începuturile democraţiei în România. V-aţi şters la cur cu o revistă care a pus beţe-n roate corupţiei, a deranjat politicieni suficient de tare cât să dea o tură pe la închisoare şi a picurat miere în cupa plină de amar a vieţii din România.

Nu ştiu zău cine mai cumpăra AC-ul anului 2014 mai ales când ai de ales între Kamikaze, Caţavencii şi online-ul TNR. Poate doar cocalarii spărgători de seminţe sau clevetitorii semidocţi şi demagogi care-şi vântură aberaţiile pe adevarul.ro.

Dar dacă or fi ceva cititori mai cultivaţi, tot răul spre bine pentru că înseamnă că vor creşte vânzările Caţavencilor şi celor de la Kamikaze.

De ce să duc dorul unei reviste care doar cu numele mai reprezenta mucalitul şi inteligentul cetăţean român? Am petrecut 20 de ani frumoşi alături de o echipă extraordinară care a făcut istorie. Din 2011 echipa s-a destrămat complet, locul fiindu-i luat de ziarişti cu mintea plată din care picurau stropi de lămâie.

Cu cât citeam mai multe articole din AC cu atât îi iubeam mai mult pe Caţavencii şi Kamikaze.

Prin urmare, nu doresc nimănui din cei care au îngropat Academia anului 2014 ţărână uşoară, ba dimpotrivă, le doresc 2 metri de beton ca să nu mai apară altădată în alte reviste umoristice şi să nu mai întineze vreodată vreo amintire de nivelul Academiei anilor 90 şi doo mii.

În opinia mea, Academia Caţavencu trebuia lăsată să moară frumos o dată cu plecarea mai vechilor editorialişti care au râs/plâns/băut/fumat/nemâncat/nebăut de-a lungul anilor cot la cot, tastatură la tastatură şi umăr la umăr…

Caţavencu fuge de Dan(danache) Adamescu ca să (i-)o dea în Dinu Păturică, pardon, Patriciu


Am aflat şi io din ziare că Caţavencii au plecat, aşa le-a şi rămas numele, adicătelea noua revistă sub care ei o să apară aşa se cheamă şi că vechea Academie a rămas pe mâinile lui Dandanache.

Bon monşer, la asta ne aşteptam cu toţii, adicătelea la plecarea lu’ Buşcu şi tot aşa de sub Agamiţă dar tocmai sub aripa ciocoiască a lu’ nenea Dinu?

Băi bre Caţavencilor, mogulii voştri e mai inteligenţi decât ai altora?

Chestia este că Cartianu+Păturică/Patriciu=love cu Mircea Dinescu, ceea ce înseamnă că cel cu vechi ştate de plată Caţavenciene vrea să revină la stilul gazetăresc care l-a consacrat post-revoluţionarium.

Care-i şpilu’? Oare Caţavencii urmează să apară în locul Adevărului literar şi artistic ceea ce înseamnă că o să crească vânzările şi lu’ Adevărul basicu’ cu aşa supliment? Ori urmează o nouă colecţie: 1001 de reviste Caţavencu pe care trebuie să le ai pe raftul din cămară? Ori să fie acesta un mod de a-ţi face campanie electorală, că oricum vine imediat sezonul de muială şi pupincureală populară şi Caţavencii ştie o parte din popor la care Patriciu nu prea avea acces până acum? Oare să fie asta şmecheria care să scoată Holdingul din criză? Librăriile nu prea merg (din lipsă acută de librari, însă din plin vânzători), colecţiile nu prea mai prind pentru că s-au prins şi românii ăia de le cumpărau cu plasa că nu prea-i pont să ai cărţi în casă, nu de alta dar nu mai au loc bibelourile, pozele cu părinţii morţi şi borcanele de murături şi zacuscă.

Deci e clar că nu o să mai facă nimeni bâză de Cartianu şi că nu o să mai scrie nimeni despre Patriciu că face, că drege, că ia, că dă, că Holdingul e stat în stat, etc. Oricum eu sper, sincer sper şi îmi doresc ca echipa lui Buşcu să-i poarte acelaşi noroc pe care i l-au purtat lui Vântu şi lui Patriciu. Doamne dă!

Mă cam doare şi deranjează faptul că nu mai există respect pentru cititorii care au făcut din Caţavenci ceea ce sunt ei acum. Fără cititori inteligenţi, intransigenţi, cu dragoste de adevăr şi justiţie, dacă nu am fi fost noi, cumpărătorii de Caţavencu, nu ar fi ajuns niciodată unde sunt acum Caţavencii. Deci, trădare monşer, trădare. Ne-aţi trădat şi v-aţi trădat cei 14 ani de echilibru şi onestitate jurnalistică. Păcat, păcat…

În concluzie lucrurile sunt clare şi Caţavencii vor vedea asta pe propria piele: Cititorii voştrii sunt mai proşti decât ai lor!

Nu îmi mai rămâne altceva de spus decât că KAMIKAZE fuckin’ rulz! Mergeţi la chioşcuri şi ajutaţi presa non-mogulă să  câştige un ban cinstit

Semeni Vânt culegi… Adamescu. Academia Caţavencu faţă cu reacţiunea


A fost frumos…

În articolul de mai sus, Doru Buşcu scrie un emoţionant editorial, care sună a epitaf, dedicat Academiei Caţavencu de până la cumpărarea ei de către Dan(danache) Adamescu. M-a emoţionat foarte mult. Însă emoţii mai vechi, emoţii de tristă amintire când un anumit SOV a luat Caţavencu au revenit ca nişte negre dihănii şi mi-au adus aminte că fără acea vânzare pe treizeci de arginţi, poate editorialul lui Doru Buşcu nu ar mai fi fost scris vreodată…

Citesc Caţavencu de fooooarte mult timp. Nu citeam Dilema veche aşa cum citeam Caţavencu. Însă după ce a fost cumpărată de Vântu, nu am mai vrut să am de-a face cu revista, deşi trebuie să recunosc că a fost o despărţire extrem de urâtă, grea, neplăcută. Într-un alt editorial Doru Buşcu, cu sinceritate debordantă, spune că poate că au greşit şi ei în momentul în care au pus Caţavencu în ghearele lui Vântu. Părerea mea de cititor, fost cititor, este că au greşit sigur.

Chiar nu am putut să înţeleg cum mama zgăibii s-au putut gândi că Vântu nu o să fie prins la un moment dat, că justiţia nu o să-şi facă treaba până la capăt, mai ales că Academia era la un moment dat principala dătătoare în gât a scârbavnicilor hoţi de fonduri şi bugete? Cum să te încrezi într-un om al cărui loc era în mod normal după gratii? Cum să te plângi acum, după ce (sună urât şi dur, însă, din păcate, este numai adevărul, fără referire la Patriciu) te-ai apucat să terfeleşti reputaţia Academiei punându-i numele lângă un individ ca Vântu, cum să te plângi că acuma te cumpără un alt mafiot, un alt nemernic care de data asta o să-şi facă mendrele cu mustăciosul înfuriat şi o să elimine încet şi sigur redacţia? Care este diferenţa între Vântu şi Adamescu? Pentru mine, fost cititor şi iubitor de Caţavencu, niciuna.

Îmi pare rău, dragă nea Mardale, îmi pare foarte rău, însă în momentul în care intri în haita celor gen Vântu… ţi-ai semnat singur condamnarea la moarte.

R.I.P. Academia Caţavencu.

În memoria mea încă trăieşti, încă eşti liberă, încă nu te-au murdărit banii ilegali, încă eşti echidistantă.

Cititorul Răzvan te iartă pentru ce ai făcut, însă niciodată pentru că nu ai scris ce trebuia scris şi că ai tăcut când trebuia vorbit.

Care-i faza cu bicliştii şi motocicliştii?


Pe foarte multe maşini găseşti un sticker cu Atenţie la motoclişti. La posturi de radio auzi că se fac tot felul de chestii organizate de poliţie pentru atenţionarea şi educarea şoferilor în trafic în ceea ce priveşte motocicliştii şi bicicliştii.

La un moment dat am crezut că este o treabă ok, însă nu e! Patru biciclişti şi trei motociclişti care mi-au ieşit în cale în numai ultimele două zile m-au făcut să scriu acest post.

Toţi biciclişti mi-au venit de pe sens unic şi a trebuit aproape să scrijelesc maşinile parcate pentru a le oferi spaţiul necesar să treacă pe lângă mine pentru că altfel nu aveau loc. Pe interzis!!!! Mai are rost să spun că a trebuit să plec cu viteza intai? Schimbat trei trepte, consumat benzină în plus, doar pentru că maistorii biciclişti nu dau doi bani pe regulile de circulaţie (în cazul în care le cunosc).

Un motociclist a plecat pe roşu. Era exact lângă mine când a luat decizia să dea ignore la cele zece secunde pe care le mai arăta încă semaforul… Comment?

Un altul era să zboare în genul Superman peste maşina mea pentru că băiatul nu ştie şi nici nu vrea să circule cu viteza normală şi pe spaţiul dedicat participanţilor la trafic conform legii. Nu tălică, el făcea slalom cu circa 80 la oră printre maşini iar eu când am vrut să schimb banda după ce m-am asigurat mă trezesc cu un scrâsnet de roţi foarte aproape de portiera mea şi cu un în pizda mă-tii foarte clar. What? Bă tâmpitule, comment?

Ultimul, dar nu cel din urmă şi în niciun caz cel de pe urmă, deşi îmi doresc să fie aşa, slalom printre maşini pe o străduţă îngustă când BANG! o oglindă de la o maşină. Comment?

Pe cei care fac slalom printre maşini ca să fie primii la semafor, cei care fac slalom cu 80-100 la oră prin oraş, deja nu îi mai trec, pentru că sunt la ordinea zilei. Fraţii lor de mai sus se pare că trag tare din urmă să-i întreacă la “năzdrăvănii”.

Concluzia pe care pot să o trag după aceste evenimente interesante este una singură: Faceţi ceva program de trezire a biroţilor la realitate şi poate că nu o să mai moară în halul în care mor, poate că vor începe să fie respectaţi în trafic, poate că dacă vor arăta puţin respect pentru regulile de circulaţie aşa cum este normal şi logic poate că se vor îmbunătăţi relaţiile dintre şoferi şi bikeri.

Oricine a păţit vreo chestie nasoală în trafic fie de-i biker fie de-i şofer şi vrea să-şi verse oful, e binevenit la comentarii.

Eu unul, până nu văd o intenţie din partea celor pe două roţi, vă spun sincer că nu am să mai subscriu şi nici nu am să am înţelegere faţă de plângerile atât de dese ale acestora. Fără supărare.

P.S. acest articol a fost scris ieri (09.06.2011). Astăzi când îl postez, dis de dimineaţă o domniţă pe bicicletă îmi sare în faţă venind destul de repejor pe contrasens….. Comment?