Idiot cu acte-n regula si cu dumnezeu la centura


Îmi verificam şi eu blogul şi când dau la noutăţi văd un text:

http://crestintotal.ro/2012/12/18/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/#comment-26317

Mă pun, îl citesc, curios fiind bineînţeles să văd ce minune s-a decis dumnezeu să facă în faţa păcătoşilor de rând ai secolului XXI, mai ales că de mult timp nu s-a mai arătat turmei sale.

Deci, dumnezeu, în lipsă de altceva, se decidă să facă să meargă o maşină care nu era echipată corespunzător cu motor, pac minunea, pac o întreagă grupă de privitori îşi declară iubirea şi credinţa în magicianul care răspunde la numele de dumnezeu.

Mai jos, avem şi sursa acestei fascinante “mărturii”

http://cristianlaurentiu.wordpress.com/2012/12/17/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/

Ok, deci, în primul rând: ce înseamnă mărturie?

MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec.Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.

Aha. Să înţeleg că oamenii ăstia nu prea înţeleg ce înseamnă efectiv cuvintele pe care le folosesc dar sunt ferm convinşi că pot comunica între ei utilizând un limbaj (era să zic fără dumnezeu, dar e clar că este prezent pe acolo pe undeva)  care se pare că nu are nicio legătură cu modul standard de comunicare, uniform acceptat. Interpretarea anapoda a cuvintelor de obicei creează confuzii şi cauzează mari probleme de comunicare, însă ei par să nu aibe astfel de situaţii problematice, înţelegându-se, sau dând impresia cel puţin că se înţeleg în acest haos interpretativ. Se doreşte inventarea unui nou limbaj despre care nu s-a auzit încă, limbaj în care cuvintele au orice sens vrea vorbitorul?

În al doilea rând: avem un Ptolemeu modern în persoana lui Cristian Laurenţiu care deţine “focul” cuvintelor şi nu îi este frică să-l dea muritorilor de rând în textul de mai jos, “flăcările” şi “durerile” facerii de texte îl chinuie atât de tare încât dacă dumnezeu ar fi avut cât de cât habar de gramatică l-ar trăzni pe loc. Din fericire, semianalfabetul nostru temerar scapă cumva de pedeapsa divină, perfect corectă şi îndreptăţită risc eu, şi sloboade în eter următorul text, text pe care vă rog să-l citiţi cu milostenie şi din care să trageţi învăţăminte cuvioase:

Cum să sărbătorești Crăciunul fără să-L scoți din sărite pe Dumnezeu. 

(Exerciţiu de imaginaţie: cum arată dumnezeu scos din sărite?)

Nu știu dacă a fost editat vreun manual despre modul în care ar trebui să se celebreze marile evenimente ale creștinismului, dar niciodată nu e tărziu:) Vreau să vă spun de la bun început căDumnezeu nu participă la toate sărbătorile de pe Pâmânt, nici măcar la cele care sunt închinate Lui, dacă aceastea nu sunt conform standardelor divine. Dumnezeu a vrut atât de bine să se înțeleagă acest lucru încât a spus-o clar evreilor prin profetul Isaia(Isaia 1:10-15), iar când gluma s-a îngroșat nu s-a sfiit să strice chiar o sărbătoare(Daniel 5). Dumnezeu este interesat de sărbători, chiar El a inițiat cele mai importante sărbători ale poporului Israel, dar nu a uitat să specifice și modul în care trebuie să fie celebrate(Lev 23). Bag de seamă că Dumnezeu știa că oamenii au probleme la capitolul ”how to”.  Biserica de azi, ca și Israel de odinioară, trebuie să se distingă de lume și prin modul în care sărbătorește Crăciunul. Iată câteva principii simple care ne-ar putea fi de ajutor:

1. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare dedicată lui Dumnezeu. Crăciunul nu trebuie să fie o sărbătoare în care ne învârtim în jurul cadourilor, bradului și mâncărurilor, ci, în primul rând,  trebuie să fie un moment în care ne apropiem prin închinare de Dumnezeu.

2. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare sfântă. Dacă sărbătorile popoarelor păgâne erau momente de dezmâț(orgie), semânand mai mult a praznice satanice, această sărbătoare trebuie să fie celebrată în sfințenie. Păcatul este interzis! Nu te îmbăta, nu te îmbuiba și nu curvii!

3. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare a proclamării. Îngerul care s-a arătat păstorilor a proclamat venirea în lume a mântuirii(Luca 2:9-11). Crăciunul este momentul în care ar trebui să faci și tu același lucrul. În timp ce alții îți strigă necurățiile, noi nu ar trebui să evităm sâ spunem despre Isus.

4. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare a dărniciei. De Crăciun Dumnezeu a dat pe Fiul Său omenirii, îngerii si-au dăruit cântările, magii și-au dat darurile. Crăciunul este momentul în care ar trebui să ne dăm lui Dumnezeu și oamenilor. Sărbătoarea Crăciunului ar trebui să fie un sărbătoare a dărniciei, a altruismului, și nu a egoismului.

(Dacă crezi că prietenilor tăi feisbuciști le-ar fi de ajutor acest articol nu evita să dai SHARE)

 

În al treilea rând: ai tot dreptul din lume să fii creştin dar cretin cu porniri maniacale de leadership este interzis de bunul simţ şi chiar de lege, dacă nu mă înşel, de la nazism încoace.

E clar, de acest Crăciun îmi doresc o sinceră mărturie din partea lui dumnezeu care să arate că nu degeaba a dat omului raţiune şi capacitatea de a se exprima coerent.

Mai jos, într-un alt mirobolant text, Prometeul nostru modern îl confundă pe Ceauşescu cu Irod şi filmele, Pepsi, bananele şi meciurile de fotbal cu dumnezeu, iar uciderea acestuia cu un oarecare Matei, România cu Egiptul şi pe Iliescu cu un oarecare Matei care la data la care a scris evanghelia respectivă avea extrem de clară impregnată în cap ideea de instituţie.

 

Ce ai fumat maistore de ai un asemenea trip?
Ah, da, si vezi ca “citatul” matale e complet de-an neasfintelea:

19 After Herod died, an angel of the Lord appeared in a dream to Joseph in Egypt 20 and said, “Get up, take the child and his mother and go to the land of Israel, for those who were trying to take the child’s life are dead.”

Pricepi? Fii si tu un idiot care sa dea impresia ca este un idiot mai scolit asa.

Sfat prietenesc.

Este extrem de interesant cazul acestui tânăr bănuit a fi uşor psihopat, interesant nu doar din motive medicale cât sociale. Merită studiat blogul dumnealui pentru a învăţa că a fi creştin este extrem de util pe termen lung, adică pe termen de vieţuire cel puţin biologică, căci fericit cel ce se simte fără de prihană în drumul său pe cuvântul domnului (Să vă chiş în freză! Îl ştii pe dumnezeu? E fratele meu fraiere! 🙂 ).

 

Concluzie: e clar ca oamenii cu frica de dumnezeu nu au deloc frică şi/sau ruşine de bunul simţ sau faţă de semenii lor care nu ezită în a folosi “darul” raţiunii.

 

 

Obscenitatea religioasa


Acest articol este o instigare la raţiune şi respect.

Filmuleţul prezentat l-am găsit pe facebook via El Desdichado. Nu-l recomand sub nicio formă celor slabi de inimă. Vulgaritatea, violenţa şi obscenitatea imaginilor întrece orice imaginaţie.

Linkurile de mai jos sunt menite a arăta imbecilitatea, stupiditatea şi schizofrenia care poate pune stăpânire pe mintea umană odată cu acceptarea obedienţei în faţa iraţionalului presupus de religie. Condamn toate ieşirile, toate crimele şi toate violenţele purtate împotriva omului de către om indiferent de motivele şi forma pe care o iau. Toate informaţiile redate aici sunt menite a arăta că religia=violenţă=crimă. Toate informaţiile redate aici sunte menite a arăta că credinţa iraţională în divinităţi nu are decât un rezultat: ură rasială şi xenofobă!

1.Religie, violenţă, crimă, suicid în masă.

2. Crime ale creştinismului împotriva umanităţii de-al lungul timpului.

3. Câte ceva despre toleranţa religioasă şi crimele religioase

4. Raport FBI privitor la ofense anti-religioase pe 2009

5.(extrem de cute daca nu ar fi ingrozitor de wrong) Religion and the law

Religious hate crime is not currently recognised as a criminal offence in the same way as racial and homophobic crime.

However, if a crime is committed against someone because of their religion, it may be interpreted as an attack on their race as well. This means it can be treated as a racially aggravated or motivated attack. For example, criminal courts have decided that attacks on Sikhs and Jewish people are racial incidents.

If it’s proven that the offender’s main motivation was based on prejudice or their hatred of another race, then the sentence can be more severe than for the same offence without a racial motivation.

6. Un articol din USA Today din 2008

7. Tot FBI dar mai pe larg

8. Hate crimes based on religion rose 9% to 1,519. Most, 67%, were against Jews. Incidents involving Catholics increased 23% to 75.

9. Un alt exemplu de schizofrenie şi paranoia(comentariile vorbesc de la sine)

10. Ce ar trebui să facă de fapt credincioşii… or aici nu zice nimic nici de marşuri, nici de bătăi şi nici de crime…

Dacă ai trecut prin informaţiile pe care ţi le-am dat mai sus atunci poţi să citeşti articolul în continuare.

Sunt destul de multe comentarii ciudate la acel filmuleţ, dar m-am decis să mă opresc doar la două, unul de pe facebook şi unul de pe youtube:

  1. tipa asta: Celina Petrescu Islamul are o latură sacrificială ..şi mai este ceva, ce musulmanii nu recunosc ( aşa cum o face fundamental creştinismul,) că victima este radical nevinovată…scuze că mă bag dar lucrurile sunt foarte serioase…şi ca creştin nu pot să le neg dreptul la credinţă în Dumnezeul lor dar nici nu pot să nu observ ..e o dilema..e foarte grav!!!!
  2. individul asta care comenteaza pe youtube si are 3 likes până acum: Religion of Peace strikes again.You sick degenerates subhuman cavemen fucks are what makes shitholes like Indonesia hell on Earth.Stay the fuck out of civilized nations you primitives and keep your stone age believes with you.Not even the most ferocious animals behave like this you scum.

Nu contează profilul lu’ tanti Celina şi cine este ea (unii dintre voi s-ar putea să o cunoască şi să ştie cine e), contează ceea ce spune, contează că are o dilemă când vine vorba de omorât oameni din punct de vedere religios. Nimic anormal, nu? Dacă există nişte şmecheri care pot folosi droguri pentru că dumnezeul lor nu vrea să li se arate altfel, de ce nu ar exista altă pereche de şmecheri care să omoare oameni pentru că dumnezeul lor le spune să facă asta, nu? Păi atunci ce am avut cu naziştii că şi ăia vai mama lor omorau oameni tot dintr-o credinţă, nu? Hai să termin cu tâmpenia asta: nu contează cine şi de ce omoară oameni! Faptul că nişte fiinţe umane MOR trebuie condamnat fără DREPT DE APEL! Nu contează că eşti ortodox, musulman, nazist sau ce mama dracului de credinţe ai inoculate în capul ăla debil al tău, în momentul în care UCIZI eşti CONDAMNABIL!!!

Idiotul care comentează pe youtube este exemplar! Chiar cred că restul idioţilor de pe întreg pământul ăsta nenorocit care se închină la fantome ar mărşălui cu arma în mână şi i-ar nimici pe toţi cei care nu sunt de acord cu dumnezeii mamii lor. Ceea ce nu m-ar deranja, sincer să fiu, dacă s-ar elimina unii pe alţii… Poate că am putea şi noi să trăim în pace şi bună înţelegere într-un final.

Am mai scris pe acest blog despre religie şi credincioşi, despre cât de nocivă cred că este religia raţiunii şi naturii umane. Filmuleţul prezentat mai sus este încă o dovadă, dacă mai era nevoie de aşa ceva, a faptului că oamenii pur şi simplu îşi pierd umanitatea din ei când vine vorba de dumnezeu sau credinţele sale.

De unde obscenitatea şi perversitatea acelor oameni? De unde animalitatea şi bestialitatea acelor indivizi? De unde şi de ce atâta ură?

Nu este o scuză faptul că sunt needucaţi sau că trăiesc în condiţiile în care trăiesc pentru că acele crime s-au făcut în numele lui Allah! Acei oameni au fost întărâtaţi la linşaj de către capii organizaţiilor islamice! Acele crime s-au făcut cu bună ştiinţă, acele crime au fost răspunsul la apelul lansat de lideri religioşi! Acele crime au corespondent în ţări civilizate din Occident!

Despre faptul că credinciosul îşi pierde identitatea sa umană când vine vorba de credinţă am mai discutat. Despre faptul că liderul religios poate să facă orice vrea din supuşii lui pentru că le anulează personalitatea cu vulgaritatea preceptelor sfinte şi a obedienţei cerute de religie, am mai discutat. Însă despre ce-i împinge să lovească cu bestialitate într-un alt om, să-l vadă cum abia mai respiră, plin de sânge şi cu oasele străpungându-i pielea, să izbească în continare ca un posedat în masa acea inertă de carne şi creier împrăştiat peste tot, nu am mai vorbit până acum şi nici nu am să o fac, las imaginile să vorbească despre acţiunile acestor oameni bolnavi psihic, incapabili să-şi stăpânească ieşirile animalice datorită numai şi numai credinţelor lor PSIHOTICE RELIGIOASE!

Însă îndrăznesc mai mult de data asta făcându-i bolnavi psihic pe toţi liderii religioşi, pe toţi imaginaţii unşi de dumnezeu, pe toţi cei care strâng din umeri şi îşi şoptesc în barbă când văd cruzimile de genul acesta că dumnezeul lor e mai bun, uite dovada! Sunt sigur că foarte mulţi credincioşi catolici, ortodocşi şi care or mai fi nu condamnă acei oameni pentru că sunt criminali ci pentru că sunt musulmani şi pentru că credinţa lor nu e cea dreaptă! Religia este o boală, indiferent cum se cheamă ea! Iar faptul că tu ca şi credincios din Occident te bucuri sau îi admonestezi pe acei criminali doar pentru că sunt musulmani, nici tu nu eşti mai breaz!

Mai are rost să aduc aminte că antisemitismul, ura bolnavă a secolului trecut care mai face ravagii şi astăzi porneşte de la o tâmpită acuzaţie adusă unei rase pentru că l-a omorât pe cel care a năşit creştinismul european?

Îmi este scârbă să mai continui. Ţin să subliniez faptul că sunt un om care-şi respectă aproapele din dragoste de umanitate ori asta nu înseamnă ca de fiecare dată când observ acţiuni debile de genul celor discutate mai sus să mă fac că nu ştiu nimic. Nu mă interesează oprobiul public, nu mă interesează reacţiile habotnicilor şi nici ai celor care cred că prin tăcere şi ignorare lucrurile se rezolvă. Nu cred în indiferenţă, nu cred în laissez-faire, nu cred în diferenţe rasiale sau religioase, nu cred în doctrine şi nu cred în bunătate creată artificial! Cred că toţi oamenii sunt egali în faţa umanităţii şi cred că toţi oamenii trebuie să răspundă de actele pe care le fac împotriva umanităţii în faţa legii indiferent de cine, al cui sau ce este!

Poate că a uitat cineva ce înseamnă puterea în mâna bolnavă a credinţei…

In Word we trust!


„Light a candle for the sinners, set the world on fire.”

Puterea exemplului

6

Dumnezeu şi-a pierdut cuvintele la un meci de cuie. A descoperit, în schimb, puterea exemplului şi a imaginii. Mult prea bătrîn şi obosit , adoarme adesea cu ţigarea aprinsă punînd Raiul în pericol de incendiu. Dus la azil, respiră prin aparate şi supravieţuieşte datorită perfuziilor prin care trec osanale şi rugăciuni. Kilobiţi, kilohertzi, megahertzi şi alte frecvente înalte sau joase ajută la comunicarea cu absolutul. A spus: Să fie lumină! Şi s-au aprins monitoarele. Reflectoarele stau îndreptate spre el. Se focalizează camerele. Se aşteaptă ultimele sale cuvinte într-un zgomot aspru şi ascuţit de particule ce se împerechează ştiinţific. Orgasmul suprem şi absolut dizolvă cuvintele în frecvenţe, cifre şi calcule.

6

Tremurul bolnav al cărnii la 01 scorojeşte pereţii. Ochii pictaţi se închid vinovaţi. Îngerii îşi pleacă capetele trişti şi se lasă suprinşi în poze. Cuvintele se aud vag, mesajul ajunge cu întîrziere, urechile plîng sînge, iar degetele îşi pierd amprentele. Deget devine digit iar degetele devin digital. Impersonal, iubirile curg cu un mega pe secundă către exterminarea finală. Ţi-am programat un tatuaj cu un cod de bare pe inelar. Vrei să fii statusul meu?

Au început să îşi facă prieteni voci. Discută binar despre suflet, iubire, ură, singurătate, moarte, creditul necesar pentru a rămîne în viaţă, imposibilitatea de a avea copii, bisexualitate, operaţii estetice şi modul de a camufla urîtul natural. Dar, cam toate discuţiile se termină în zero, aşa că se enervează de fiecare dată pentru că au impresia inutilităţii. Tu nu mă mai iubeşti… Iar masturbările devin din nou lipsite de sentiment.

6

Am plecat din grădina Raiului supărat, nervos şi trist. O priveam cu ciudă, cu scîrbă, cu neputinţă, cu frică. Mila căuta loc, cerşea îndurare, bocea speriată de imaginea extincţiei. Mi-am deschis sufletul şi i-am făcut loc. Iubirea a rămas pe dinafară.

Nu m-am putut uita la ea cîteva luni întegi. Refuzul de a o atinge, de a-i vorbi, de a o privi a fost atît de puternic încît adeseori uitam total de ea. Cînd plîngea plecam cît mai departe să nu o aud. Aş fi ucis-o dar mîinile mele nu ştiau să facă aşa ceva. Şi ăsta este un lucru ce-l regret.

Am atins-o prima dată după ce am fost rănit la vînătoare. Plin de sînge, slăbit, înfricoşat de frigul morţii am acceptat atingerile şi îngrijirile ei. Am lăsat mîinile să mă cureţe şi buzele să-mi încălzească pielea. M-am lăsat amăgit de iluzia vieţii ce curgea din ea. M-am lăsat cuprins în femeie şi mi-am uitat sufletul în carnea ei blestemată. Focul desfrîului mi-a întunecat raţiunea şi inima. Copleşit de momentele vulgare de fericire am adormit.

Cînd m-am trezit, am văzut-o zîmbind. La fel ca atunci cînd a luat mărul. Şi de atunci am ştiut că a fost rîndul meu să greşesc şi să pun un blestem pe umărul celor ce vor veni. Atunci am ştiut că voi plăti pentru acel măr mult mai mult decît am făcut-o deja. I-am lăsat ei zîmbetul şi am păstrat pentru mine durerea.

Lîngă pat era un coş plin cu mere. Şarpele ce sîsîia eram eu. Atunci am ştiut că nu sunt singurul. Şi că ei îi plac foarte mult merele întinse de şerpi…

666

M-am cerut poet, defect în care am crezut

Chiar de la început, neştiind c-am să asmut

La priveghiul vorbii multe pe temutul Demiurg.

Speriat de absolut, beau cafele într-un burg,

Singur cuc, credeam eu.

Credeam prost, căci de vreo două ore, stă cu mine Dumnezeu.

Se uita direct la mine, lucru ce m-a speriat,

Neputînd păstra privirea ce în suflet mi-a săpat

Frica de păcate, de iubire deşănţată, de băut şi de fumat.

Se ridică, ( e înalt ), şi se aşează încet la masă: Eşti pătat?

Say what? De cuvinte şi de gînduri Doamne. Este grav?

Diletant… Grav e un adjectiv serios iară tu eşti cam bolnav.

Ce-ţi veni să pui în fruntea vorbii noastre cifra fiarei?

Asta întrebare tare! Doamne, Doamne… O ţigare, vrei?

Ţi-ai imaginat vreodată pe Dumnezeu surprins?

Eu nu, dar pot să-ţi spun că arată ca orice ins

Pus într-o situaţie ingrată de vre-un neam prost.

Ai nevoie. Sincer. Nu degeaba sunt, crede-mă, chiar au un rost.

Plus că ceea ce am să îţi spun o să fie mai uşor dacă ai în piept un fum.

Palid, tremurînd puţin de nervi, îmi şopteşte: Eşti nebun? Te prefac în scrum

Într-o clipită! Aham, care va să zică Dumnezeu se mai şi oftică?

Haide Doamne, las-o baltă, ştiu că poate greu îţi pică

Însă nimeni nu prea mai crede-n Tine, ce să mai vorbim de frică?

Nu ştiu de ce nu vrei să-nţelegi că ne-ai făcut perfecţi,

Şi că, de ce ceva timp, nu mai eşti decît văruit pe vreo doi pereţi.

Eşti prea greu de aflat, ceri prea multe evidenţe şi dovezi

De credinţă şi iubire. Aşa că am renunţat la Tine, ca să vezi,

Minune! Ne-am descoperit salvarea şi avem răspunsurile

Naşterilor noastre, a tuturora! Nu mai vrem mîntuirile

Promise din vechi timpuri! Ne-am trezit! O să vadă lumea-ntreagă

Cum că lumea e făcută dintr-o bubuială exemplară, că-i Bing-Bangă

Şi atunci ai să rămăi fără de job! Ha! Cine e acum neghiob?

Ai milenii multe-n spate, eşti bătrîn, cam hodorog

Ş-ai început să plictiseşti. Nu mai ai ce să scorneşti!

Cînd vom bubui atomii şti-vom toti ce plănuieşti!

Hei, moşnege, ce-ai păţit? Parcă te-ai învineţit!

Ce-i cu Tine, ce ai Doamne? O salvare!!! Dumnezeu s-a-mbolnăvit!

Oh, fiule, sunt pe moarte. Mor. Mă duc în alte lumi, în cer, în spaţiu, unde vrei!

Mă cheamă Tatăl meu, primul EL, Tatăl meu suprem: Large Hadron Collider de la CERN.

Stau tăcut, mă uit la el şi-mi pare rău, însă asta-i dijma ce se dă în lumea noastră.

Nu mai eşti de actualitate taică, pace ţie, oriunde-i merge. Sper să ai o altă soartă,

Mai frumoasă. Însă uite, nu-s chiar rău, şi-ţi arăt că-I totuşi cea mai bună minunata lume nouă:

999


Războiul surdo-mut: Religie vs. Ateism. Credinţă vs. raţiune


În urma articolului postat zilele trecute mi-am dat seama că m-am vârât într-o luptă surdă şi mută, o luptă în care loviturile se dau pe nevăzute iar atacurile sunt adesea surde la reacţiile combatantului.

Mi-am mai dat seama că aceasta nu e lupta mea. Ce am de câştigat din acest război handicapat? Cu ce mă pot alege dacă mărşăluiesc neabătut cu raniţa plină de cărţi şi studii în spate? Cine va culege laurii şi ce înseamnă aceşti lauri?

Nu, acesta nu este războiul meu ci al copiiilor mei şi al copiiilor copiiilor mei. Acest război este strigătul pentru libertate şi curajul de a trăi şi gândi liber în ziua de mâine. Este strigătul pentru egalitate şi drept la cunoaştere.

Când văd încrâncenarea cu care jignesc vorbitorii în numele domnului mă întristez şi mă înfricoşez în acelaşi timp. Dacă tot voi arde în iad şi dacă tot dumnezeu mă vede şi mă judecă, dacă tot voi fi chinuit pe vecie, atunci de ce trebuie să mă chinui TU în viaţa asta? De ce eu nu aş avea dreptul la viaţă, cu atât mai mult cu cât sunt un păgân necredincios? Dacă crezi în salvare şi mântuire, atunci cine îţi dă ţie dreptul, bulgăre de pământ, să te erijezi în judecătorul meu suprem? Dacă nu eşti dispus să asculţi atunci de ce mai întrebi, de ce mai urli, de ce ameninţi, de ce îmi violentezi şi îmi blasfemiezi (da, da, ai citit bine) credinţa în raţiune?

Încep să cred că, de fapt, rolul meu în viaţă, pentru că se pare că acesta este planul Lui cu mine, este să fiu tranşat de o ipostaziere a divinului într-un om. Este adevărat că nu aş fi nici primul, nici ultimul care ar bate la poarta raiului pentru că un vizionar i-a cumpărat bilet de dus către Sf. Petru, dar asta nu mă face să mă simt mai bine.

Faptul că credinţa este iraţională şi cei care cred în ea se comportă la fel este un alt argument pentru care acest război este surdo-mut. Are rost să aduc aminte “argumentele” celor ce încercau să explice  existenţa lui dumnezeu şi cădeau în penibil şi derizoriu? Are rost să mai povestesc şi eu încă o dată (a câta oară) basmele şi fantasmele clocite în capetele eminamente iraţionale care încercau să explice ceva ce nu putea fi oricum înţeles pentru că ei (sau el) au decis asta? Ce treabă are Mozart, Beethoven, Shakespeare, vocile, naşterea, moartea, până mai ieri eclipsele, ciocolata şi ceaiul, cu existenţa unui dumnezeu?!

Eu cred nu este un argument! Eu cred este definiţia unei nevoi şi a unei scuze! Eu cred înseamnă nesiguranţă, frică şi ură! Eu cred înseamnă Eu sunt (ori asta ar fi în regulă dacă ti-ai da seama că şi eu sunt şi cei ce fac South park sunt şi Dawkins este şi Zergu şi mulţi alţii sunt chiar dacă ei nu spun Eu cred în Dumnezeu)!

Eu nu cred nu înseamnă te omor, îţi iau credinţa, îţi distrug familia şi societatea, îţi fur averile şi îţi necinstesc femeile! Eu nu cred înseamnă că am acest drept! Am dreptul să ard în iad sau să merg pe căi greşite! Am dreptul să cercetez pentru că de aia a lăsat dumnezeu inteligenţa pe Pământ şi poate că de aia ar trebui şi tu să asculţi de cei lăsaţi asemenea ţie (sau măcar aproape asemenea) pentru că şi ei (conform credinţei tale) sunt creaţia lui!

A fi paranoic este anormal.

A ameninţa cu moartea este anormal.

A jigni este anormal.

A încerca să îţi impui cu forţa credinţa este anormal.

A nu avea drept la opinie sau alegere este anormal.

A incrimina fără dovezi este anormal.

A incrimina în numele unei alte identităţi decât juridice şi a judeca altfel decât conform unei legislaţii în vigoare bazată pe legi ce ţin de realitatea socială este anormal.

Oare toate acestea anormalităţi sunt împărăţia domnului pe acest Pământ?! Oare chiar aşa a lăsat Bibilia şi Dumnezeu şi Sfinţii şi Coranul şi Iisus şi Profeţii să fie lumea asta? O lume încărcată de ură bazată pe iraţional şi frică?!

Iau foarte serios în considerare datul în judecată pe absolut oricine încearcă să nu îmi respecte dreptul la opinie, îmi jigneşte existenţa şi demnitatea şi îmi fură dreptul la a avea o viaţă conformă cu modul ales de gândire.

Somnul raţiunii naşte monştrii. Monştrii nasc frică. Frica ucide.

Nu mă miră că Anselm din Canterbury îi făcea nebuni pe atei dar asta era acum aproape o mie de ani. Să înţeleg că omul religios rămâne împietrit în timp şi spaţiu? Atunci de ce se mai foloseşte de bunurile păgâne ale raţiunii? De ce foloseşte maşina şi calculatorul, curentul electric şi cuptorul cu microunde, televizorul şi internetul, maşina de spălat şi frigiderul? Vezi că pot şi eu să “argumentez” iraţional? Unde am ajunge dacă am ţine-o tot aşa? Dar ne place să ne batem joc de tot ce înseamnă inteligenţă şi bun simţ aşa că, cred, o să o ţinem tot aşa până la infinitul de la judecata de apoi, nu?

Ah, dar să nu uit, oare dumnezeu nu ştia că a lăsat pe acest Pământ ciocolata şi cafeaua? Nu de alta dar când s-au adus aceste două nestemate pe pământ european biserica se chinuia să-şi dea seama care-i şpilu cu chestiile astea două pentru că Cartea nu spunea nimic de ele. Un mic detaliu care oricum nu este important în marea misiune, nu?

Am să continui să trăiesc în “păcat şi neştiinţă” şi am să continui să cred în oameni pentru că sunt oameni şi nu creaţii, am să continui să cred în ei din respect, nu din frică, am să continui să încerc să înţeleg şi să citesc pentru a nu insulta miliardele de oameni care au trăit înaintea mea şi au făcut şi ei acest lucru şi nu pentru a-mi păstra un loc călduţ şi plăcut în veşnicie, prefer să rămân necredincios şi să nu păţesc ca şi Bush căruia dumnezeu i-a spus să pornească un război în Irak şi să nenorocească zeci de mii de oameni, prefer să rămân aşa şi să nu aud voci care-mi spun să sparg uşa pentru că mi-e sete în loc să bat la ea şi să cer frumos o cană cu apă.

Iraţionalul naşte cultul personalităţii tocmai pentru că individul ajunge să se confunde cu ideea în care crede. Vedeţi blogul de aici şi o să înţelegeţi de ce. Scribul megaloman îşi editează comentariile pentru a-şi auri soclul. Se pare că nu a auzit de vorba străveche românească că nu poţi să faci din căcat bici. Dacă nu ar fi trist, ar fi fost amuzant.

Se pare că profetia lui Nietzsche s-a adeverit: Dumnezeu este mort. Se pare că a fost asasinat din interior de câţiva supuşi de-ai lui îmbrăcaţi în sutane.

Îmi doresc ca acest război surdo-mut, acest război inapt şi inept să înceteze şi să nu nască un alt flagel mondial pentru că spre asta părem să ne îndreptăm. Nu ne mai trebuie nici un Hitler, nici un Stalin, nici un Pol Pot, nici alţi papi cruciatori sau pasageri sinucigaşi. Dacă nu ne putem educa şi înţelege, linişti şi respecta, aprecia viaţa, strămoşii şi copiii, atunci ar fi mai bine să încetăm a procrea şi a face planuri de viitor şi să facem tot posibilul să terminăm cu viaţa de pe planeta asta nenorocită şi cu tarele, idiosincraziile, obscenităţile, credinţele, orgoliile obscene şi încăpăţânarea ideologică o dată pentru totdeauna.

Eu nu vreau un viitor handicapt într-o lume sclerozată.

Cu stimă şi respect,

Răzvan van Firescu