Jucătorul de șah de Stefan Zweig

Jucătorul de șah de Stefan Zweig

Nota mea: 4 din 5 stele

Campionul la șah, Czentovic, se află printre pasagerii unui pachebot care se îndreaptă spre Buenos Aires. În momentul în care este recunoscut i se propune de către un bogătan să facă câteva partide de șah contracost, acesta fiind convins că-l poate învinge. Din publicul curios, un personaj se desprinde dezvăluind mișcările pe care Czentovic urmează să le facă ca să câștige. I se propune să joace el împotriva lui Czentovic și astfel se pornește un joc de șah aprig care va dezvălui secrete cutremurătoare despre jucătorul necunoscut.

Stefan Zweig mi-a demonstrat de-a lungul romanelor sale că are o capacitate de introspecție și analiză a sufletului omenesc cum rar mi-a fost dat să văd. În Jucătorul de șah pune în scenă o confruntare între ceea ce a însemnat politica nazistă pentru cei care au simțit-o pe propria piele trecând prin închisorile Gestapo-ului și lumea care brusc a dispărut o dată cu venirea acestora la putere. Czentovic poate să fie atât imaginea nazistului rece, crud, necioplit și fără pic de respect la adresa adversarului cât și bolșevicul care calcă totul în picioare întrucât este nevoit să-și declame superioritatea în fața națiunilor care l-au crezut pus la pământ datorită faptului că este subuman.

Doctorul B. crede în puritatea jocului pe care șahul teoretic o oferă, însă Czentovic are o misiune cât se poate de clară: trebuie să câștige, iar victoria trebuie să fie asigurată cu orice preț. Dincolo de lupta morală care se aflăla mijloc, ciocnirea dintre B. și Czentovic este imaginea confruntării decisive prin care a trecut continentul european în urma celui de-al doilea război mondial. Cu o deosebită finețe, Zweig construiește două personaje pe care le așează pe masa de război, organizând atacuri, mișcări defensive, contraatacuri și victorii astfel încât conflagrația care a pustiit Europa se reface ușor, ușor pe o tablă pe care se duce un joc de șah. 

Cu sensibilitatea specifică, Zweig creionează o poveste amplă cu multe substraturi pe care o organizează într-un mod cât se poate de simplu astfel încât să poate fi savurată de orice cititor, mesajele ascunse fiind însă disponibile doar celor care sunt dispuși să vadă ce este ascuns între rânduri. Genial și tranșant, Zweig oferă literaturii o adevărată bijuterie.

De ce 4 stele: deoarece Jucătorul de șah  este o extraordinară poveste despre salvare și puterea de a merge mai departe. 

Alte recenzii:

Lorellei

Postmodern

Bookhub

Prezentarea editurii:

„In descrierea partidei de sah, Zweig imagineaza o metafora extraordinara pentru teribila si sumbra confruntare cu tortionarii nazisti. Anamneza prezentata de el nu este una a indivizilor, ci a intregii Europe.” (The New York Review of Books)

 

In anii de inceput ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, la bordul unui pachebot ce se indreapta spre Buenos Aires, calatorii descopera ca printre ei se afla un campion mondial la sah pe nume Czentovic. Talentul de sahist al jucatorului, fiu al unui luntras sarac dintr-un satuc slav, e dublat de o lipsa de educatie apropiata de grosolanie. Printr-un concurs de imprejurari, Czentovic ajunge sa se infrunte pe tabla de sah cu un grup de calatori de pe vas, pe care ii invinge cu usurinta. Atunci insa intra in scena, cu totul surprinzator, un personaj straniu, al carui trecut recent este legat de jocul de sah intr-un mod tulburator si sumbru, ce implica o confruntare cu anchetatorii gestapovisti ai Reichului nazist. Ideea de „joc al mintii” capata astfel o semnificatie mult mai ampla, iar infruntarea ce se prefigureaza pe pachebot e doar ecoul alteia, mult mai teribila.

 

„Zweig este inzestrat cu o curiozitate psihologica nestavilita, o franchete brutala, o impartialitate de nezdruncinat.” (The New York Times Book Review)

 

„Criza a fost mereu subiectul favorit al lui Zweig. Dar, cind s-a pomenit el insusi in miezul unei crize autentice, textele sale au devenit mai fascinante decat orice a scris in perioada anterioara.” (The New Yorker)