Prințul fractal (Jean le Flambeur #2) de Hannu Rajaniemi


Prințul fractal de Hannu Rajaniemi

Nota mea: 3 din 5 stele

S-a întors le Flambeur! Oai, cât l-am așteptat! Și pe cât de tare l-am așteptat, pe atât de mare mi-a fost dezamăgirea…

Le Flambeur are în față cutia Schrödinger care-i poate oferi mult dorita libertate, dacă va reuși să o deschidă și dacă într-adevăr libertatea este ceea ce-l așteaptă… rămâne de văzut. Alături de Mieli și nava Perhonen, hoțul încearcă să scape de Vânătorul care-i urmărește și să folosească zeul captiv din cutie să se salveze.

În ultimul oraș de pe Pământ, Sirr, două surori pun la cale o revoluție pe care o pregătesc cu jocuri politice periculoase și povești amăgitoare alături de djinni malefici. 

Este foarte adevărat ce zice Adam Roberts că nu mai găsești așa ceva în literatura SF contemporană, însă în momentul în care încerci o astfel de aventură inedită, vin și foarte mari responsabilități. Rajaniemi scrie foarte fain, iar teoriile pe care le avansează sunt atât de avangardiste încât te lasă cu gura căscată și te fac să te gândești dacă nu cumva chiar ar fi posibile ideile autorului. 

Din păcate firul narativ nu ține piept imaginației lui Rajaniemi, respectiv povestea suferă foarte mult datorită minții deosebit de imaginative a scriitorului, reușind astfel să te îndepărteze atât de personaje cât și de ceea ce se întâmplă cu ele. Creeând situații peste situații și complicând universul lui Flambeur până la limita neinteligibilului, Rajaniemi este dator cititorului să ofere o serie de explicații și să ridice vălul de pe misterioasa lume pe care o oferă. Însă nu face acest lucru, ba dimpotrivă, încâlcește și mai mult ițele astfel încât te năucește și te lasă cumva în degringoladă. 

La sfârșitul primului volum, Rajaniemi lasă cititorul cu o mulțime de întrebări în minte, pentru ca în cel de-al doilea să-l facă să se ia de-a dreptul cu mâinile de cap întrucât întrebările din prima carte nu doar că nu au primit răspuns, dar lucrurile s-au complicat și mai mult, iar întrebările și lămuririle necesare pentru descifrarea universului sunt și mai multe.

Labirintul lui Rajaniemi e frumos, e complex, e fascinant, însă fără firul Ariadnei m-am simțit pierdut, confuz, rătăcit și inutil.

Scriitura stilizată are o putere de seducție aparte datorită jocurilor de limbaj la care autorul face apel, atât pentru a inventa termeni cât și pentru a se distra cu mintea cititorului desenând teorii curajoase și momente critice și criptice care construiesc puzzle-uri ațâțătoare dar, pentru mine cel puțin, aproape imposibil de dezlegat.

Și atunci de ce doar trei stele? Deoarece personajele și povestea se pierd în mirajul limbii utilizate, a noilor cuvinte special concepute pentru universul lor și în tehnologia spectaculoasă care-ți ia ochii și-ți păcălește mintea. 

Se poate compara Rajaniemi cu Nabokov, fără nici o problemă, doar că Nabokov reușea să ajungă la inima cititorului datorită capcanelor întinse cu ajutorul poeziei și a inventivității lingvistice cu care înfășura cititorul și nu-l lăsa să mai scape, totul perfect aliniat cu o serie de personaje verosimile și o poveste care potrivește fin și seducător culorile cubului Rubik din mâinile scriitorului rus. Ei bine, Rajaniemi nu reușește să facă același lucru, nu pentru că scrie SF, ci pentru că încă nu a reușit să găsească doza corectă, aliniamentul perfect dintre scriitura inventivă, personaje și poveste.

De ce 3 stele: întrucât m-am simțit la un moment dat pierdut, enervat, plictisit și dezorientat.

Recenzia la primul volum din serie:

Hoțul cuantic

Prezentarea editurii:

„Nu se compara cu nimic din literatura SF contemporana“

Adam Roberts

Matjek descopera intr-o librarie o lucrare misterioasa. Ideile din ea sunt atat de departe de tot ce s-a gandit ori s-a incercat vreodata, incat sunt cu adevarat infricosatoare. Intr-un oras al „Iutilor“, al jucatorilor din umbra si al djinnilor, doua surori planuiesc o revolutie. Iar la marginea realitatii, un hot ajutat de o nava ganditoare este pe cale sa deschida o cutie Schrödinger pentru angajatorul sau. In cutie isi poate gasi libertatea. Sau nu. Jean le Flambeur s-a intors si nu are timp de pierdut.

 

In mult asteptata continuare a volumului Hotul cuantic, Hannu Rajaniemi revine la universul fascinant pe care l-a creat in romanul sau de debut si ne dezvaluie planurile unui viitor sumbru pentru Pamant.

 

„Printul fractal ne vorbeste despre marile probleme: nemurire si moarte, dragoste si tradare, dar mai ales despre puterea povestilor.“

Adam Roberts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s