Scrisoare către tata de Franz Kafka


Scrisoare către tata de Franz Kafka

My rating:  3 of 5 stars 

Oare dacă nu era Kafka autorul acestei scrisori, mai consideram această epistolă una cu o mare valoare literară?

Aceasta este întrebarea care m-a frământat pe măsură ce citeam paginile dedicat lui Herman Kafka de către fiul său, Franz Kafka, autorul unor romane (Metamorfoza, Procesul, Castelul) devenite punct de referință ale literaturii.

Dacă nu simțeam legăturile fine cu opera autorului, trimiterile subtile către povestirile sale, poate că nu rezonam atât de profund cu ceea ce Franz Kafka a dorit să-i comunice tatălui său. În scrisoare parcă-l îndeamnă pe acesta să-i citească și cărțile, poate, poate o să înțeleagă și el, în sfârșit, suferința pe care i-a pricinuit-o părintele în tinerețe.

Scrisoarea este cea a unui fiu extrem de supărat pe faptul că nu s-a simțit niciodată acceptat în sânul familiei de către tatăl său. Cu un tată precum Herman, probabil că mulți alți tineri ar fi scris o scrisoare cam în același ton cu care s-a adresat Franz Kafka propriului tată. Bineînțeles că Franz are o sensibilitate aparte, sensibilitate pe care sute, mii de alți fii probabil că nu ar ști cum să o interpreteze și să o aștearnă pe hârtie. Franz Kafka denunță autoritatea tatălui care l-a făcut să-și piardă capacitatea de a comunica. Autorul ceh declară că simte „apăsarea generală a fricii, a slăbiciunii, a disprețului față de mine însumi” cu privire la toate acțiunile pe care le-a întreprins vreodată, însă la momentul scrierii epistolei era măcinat de cele două căsătorii ratate pentru care nu a primit binecuvântarea tatălui. Din scrisoare se pare că Franz Kafka se luptă cu fiecare reproș pe care l-a primit vreodată de la tatăl său, încercând să-l demonteze pentru a-i arăta acestuia că a greșit, că agresivitatea sa nu a fost mereu justificată, că dominația pe care o exercita față de angajați nu era necesară și față de el, deoarece fiul îl respecta deja. Fiul se luptă nu doar cu relația cu tatăl său, cu acțiunile acestuia împotriva sa, ci chiar cu ceea ce este ca adult. Franz Kafka se simte incomplet, are nevoie de confirmări, se simte pierdut și fără de busolă și cu un strigăt disperat se adresează tatălui său în speranța că acesta-i va răspunde cu sfaturi, cu înțelegere, cu acceptarea a ceea ce a devenit. Măcar prin faptul că este de acord că căsătoria sa…

Da, scrisoarea are valoare literară, nici nu avea cum să fie altfel, deoarece Franz Kafka scrie așa cum și-a scris și poveștile: cu atenție, cu suflet, cu grijă la ceea ce are de comunicat destinatarului. Însă, dacă nu am fi avut exercițiul prozei kafkiene, ni s-ar mai fi părut extraordinară această scrisoare? Încă nu am reușit să-mi răspund la această întrebare… deși răspunsul pare să pândească de undeva din întuneric și nu este deloc unul pe care aș vrea să-l aud… Cu atât mai mult cu cât Franz Kafka este unul dintre autorii mei favoriți din toate timpurile…

De ce 3 stele: pentru că…. Kafka, frate! Serios vorbind, Scrisoare către tata este una dintre epistolele care ni-l pot descoperi pe Franz Kafka cel de dincolo de cărțile pe care le-am citit. O epistolă pe care cred că o vor savura inclusiv cei care nu iubesc acest gen, eu mă număr printre ei, indiferent de sunt atrași de Franz Kafka sau nu.

Prezentarea editurii:

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare către tata, care se adaugă Jurnalului 1910–1923 şi volumelor de corespondenţă. Paginile adresate tatălui, Hermann Kafka, sunt scrise în 1919, după ultima încercare eşuată a lui Franz de a se căsători. „Eternul fiu“, cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se războieşte o viaţă întreagă cu tatăl său. Cu toate acestea, cititorul are senzaţia că fiul luptă fără să vrea împotriva lui însuşi, doar ca să nu-l vadă pe tată, pe tatăl mitic, pierzând.

„Literatura universală datorează tatălui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar dacă, aşa cum se întâmplă adesea cu corespondenţa, ea nu conţine nici cea mai mică intenţie literară. În cazul lui Franz Kafka, literatura câştigă întotdeauna în faţa vieţii.“ (Ioana PÂRVULESCU)

„Era oare un martir sau era doar neîndemânatic? E un scriitor genial, dar n-are încredere în ce scrie. E conştient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile îl adoră, dar se înfăşoară în iubiri nefericite, în care, în loc de bucurie, nu găseşte decât umilinţe. Apreciază viaţa, se poate spune că e un hedonist şi totuşi duce o existenţă de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu să se însoare. Face gimnastică, grădinărie, ca să-şi întreţină sănătatea, doarme iarna cu fereastra deschisă, merge mult pe jos, înoată, dar e atins de timpuriu de o boală mortală. Destin emoţionant. Personajul Kafka, poate mai mult decât opera lui, ne va chinui tot timpul şi mă întreb dacă nu cumva aici se află adevărata lui moştenire.“ (Imre KERTESZ, laureat al Premiului Nobel pentru literatură)

„Kafka ne scrutează viaţa cotidiană cu o minuţiozitate pe care această viaţă n-o suportă. Starea de luciditate extremă pe care o trezeşte în noi viziunea lui seamănă până la confuzie cu un coşmar.“ (Denis de ROUGEMONT)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s