Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr


Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr

My rating:  1 of 5 stars 

Aveam articol scris deja pentru ziua de azi, articol despre cartea lui Boualem Sansal, 2084, însă o recenzie pe care am citit-o acum câteva zeci de minute m-a inflamat atât de tare încât bine după miezul nopții stau cu ochii în laptop, bat din palme ca apucatul fleoșcâind țânțari și fumez ca un turc cu ochii cât cepele ca să-mi exprim părerea de cititor ofticat cu privire la Toate cărțile pe care nu le putem citi din cauza unora precum Doerr  Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr.

În primul rând dați-mi voie să-i bănuiesc pe cei care acordă Premiul Pulitzer că nu citesc cărțile pe care le premiază. Sau, dacă le citesc, găsesc pur și simplu cuvintele și frazele care sună total anapoda sau informațiile incorecte istoric total irelevante. Important este să stai cu șervețele de hârtie la îndemână când citești o astfel de carte, în genul onaniștilor obsedați de site-urile care îndeamnă la utilizarea în exces a amintitelor șervețele.

Discutam cu Ema acum vreo două săptămâni la o bere despre cartea asta. I-am spus că mi s-a părut că e o porcărie, o lălăială plictisitoare și prost scrisă, menită să facă cititorul să bocească și să-l distragă astfel de la faptul că e un roman slab. I-am spus că abuzul de metafore din carte e peste limita bunului simț și că majoritatea sunt de-a dreptul idioate. Nu i-am spus că mi-a adus aminte de Hoțul de cărți pentru că abia acum mi-a picat fisa că seamănă foarte mult cu acea tâmpenie răscolitoare. Doerr practică și el un șantaj sentimental care adeseori mi-a dat senzația că mi-a băgat două degete răuvoitoare pe gât pentru a-mi provoca deșertarea stomacului. Ema nu m-a crezut când i-am recitat din memorie o serie de metafore de tristă exprimare și, ulterior, am discutat telefonic, eu cu traducerea, ea cu originalul și ne-am convins că nu traducătorul este de vină pentru metaforele idioate, ci doar scriitorul.

După ce mi-a picat prima dată fisa că Doerr o arde aiurea pe tarla am început să citesc cu mult mai multă atenție perorațiile dumnealui: 

pag. 107:

Ouăle au gust de nori. De aur tors.

Pot să înțeleg comparația cu norii, dar aur tors??? Aur tors? Fire de aur? Știu că unii bucătari practică foițele de aur ca să dea un gust special supelor, foiță pe care o rad frumos în fața clientului, dar aur tors? De ce în numele sfintei metafore ar încerca cineva vreodată să mănânce aur tors??? Era o tortură în evul mediu în care se turna aur încins pe gâtul nefericiților. Și nu, nu era un tratament pentru gurmanzi, era așa cum am spus o tortură, respectiv o execuție!

pag: 111:

Lamele de soare sunt suspendate în zbor pe fuselajul avionului.

Lame de soare, zici? Bună asta, ia un Pulitzer!

pag. 112:

De unde se aude vuietul ăsta surd? Lume strânsă? Sau tot marea?

No comment. Tocmai ce mi-am resetat sinapsele ca să pot scrie mai departe.

pag. 114:

Vânt – imediat, strălucitor, dulce, sărat, radios.

Doerr e clar că nu are proprietatea cuvintelor! Cum se poate să te numești scriitor dacă tu nu ai proprietatea cuvintelor și le trântești la nimereală, doar-doar or nimeri cumva?

Un bonus, în original, de la Ema: A cookbook lies facedown in her path like a shotgunned bird.

Și favorita mea:

pag. 129:

Taică-su spune că au niște arme lucioase de parcă n-ar fi tras niciodată cu ele. Spune că au cizme curate și uniforme impecabile. Spune că arată ca și cum abia ar fi coborât din vagoane de tren cu aer condiționat.

Culmea, exact în perioada în care citeam cartea lui Doerr nu știu ce m-a lovit de m-am interesat de istoria aerului condiționat și m-a pleznit comparația tatălui lui Marie-Laure care, chiar dacă era super citit și la curent cu tehnologia, tot nu prea aveam cum să-și dea seama în 1941 cum stă treaba cu aerul condiționat. De ce? În primul rând, primele teste pentru introducerea aerelor condiționate în trenuri s-a făcut în 1930 de către Baltimore & Ohio Railroad (Doerr e din Ohio, s-o fi simțit dator să zică ceva de bine de statul său, știu eu). Chesapeake & Ohio Railroad trei ani mai târziu introduc pentru prima dată aerul condiționat în trenurile de noapte. Patru ani mai târziu,  United Air Lines, introduc aerul condiționat în avioanele lor care ofereau curse „three miles a minute”. Abia din 1947 aparatele de aer condiționat au început să fie produse în masă și să fie introduse în mașini, trenuri, avioane și să fie disponibile și pentru consumatorul casnic, deși în 1965 abia 10% din casele americanilor aveau un astfel de dispozitiv. Pentru mai multe informații, accesați SLATE și Great Achievements.

Filmele lui Doerr legate de aerul condiționat continuă și în alte pagini, nu am chef să le caut acum.

Prin urmare, s-a declanșat alarma în capul meu începând cu pagina 107, am citit cu o atenție ridicată următoarele câteva zeci de pagini, mi-a crescut tensiunea, după care am început să o citesc cu viteza cu care avionul celor de la United Air Lines își ducea pasagerii la Washington de la New York. Și tot nu mi-a plăcut cartea. Personajele sunt slab construite, iar trăirile pe care aceștia le acuză chiar și în cele mai banale situații dau senzația că avem de-a face cu niște oameni cu probleme psihice. Alternanța planurilor de lectură dintre cele două personaje este deconcertantă și nu are absolut nici o legătură de cele mai multe ori cu evoluția narațiunii întregi a romanului. E un artificiu menit să distragă atenția cititorului pentru a nu-l plictisi. Temporal, acțiunile nu pușcă de nici o culoare, deși Doerr încearcă să ne convingă că nu-i așa. 

Poate juriul care dă Pulitzer-ul nu citește cărțile cu atenție. Sau poate primesc bani. Altminteri nu pot să pricep extazul în fața cărții lui Doerr care este o carte de duzină care zgârie pe creier cu exprimările sale nefericite într-un mod extrem de agresiv. OK, poate cuiva i-a plăcut povestea, dar povestea, într-o carte, nu este alcătuită din propoziții? Or, dacă propozițiile sunt idioate, cum și unde mai găsești povestea?

Doerr este un adevărat mitralior de metafore care mai de care mai nefericite, un bombardier de metafore și comparații care suprasaturează mintea și colonul. Poate că acest gen de literatură poate să fie gustat, categoric face parte din main-stream, dar de aici până la a-l ridica în slăvi pentru calitatea literară e drum lung.

De ce 1 stea: pentru că suferă toate cărțile pe care nu ajungem să le citim din cauza celor 474 de pagini pe care le are Toată lumina pe care nu o putem vedea datorită tuturor reflectoarelor care sunt ațintite pe ea.

Prezentarea editurii:

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

 

2 gânduri despre „Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr

    • Eu m-am chinuit cu romanul, recunosc, desi mai bine nu o faceam. Multumesc pentru feedback.🙂 Au fost reactii negative la articol, iti dai seama. Dar nah, asa e cand te pui impotriva curentului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s