Revoluția Furnicilor (Saga Furnicilor #3) de Bernard Werber


My rating: 4 of 5 stars 

S-au cunoscut. S-au confruntat. Acum a venit ziua înțelegerii și acceptării.

Julie Pinson, o adolescentă retrasă și singuratică, găsește cel de-al treilea volum al Enciclopediei cunoașterii relative și absolute al lui Edmond Wells, volum care-i dezvăluie noi perspective și modalități de a privi lumea. Devenind membra unei trupe rock, Julie se trezește în ipostaza de a putea încerca punerea în practică a primei revoluții non-violente din istorie. Folosind Enciclopedia lui Wells, Julie și prietenii săi organizează Revoluția furnicilor, o revoluție începută într-un liceu și care formează un stat bazat pe principiile de organizare ale furnicilor.

Furnica 103 a reușit să ajungă în siguranță înapoi în pădure după ce a luat decizia să evadeze din fața televizorului și a companiei Degetelor. Este hotărâtă să-și învețe neamul ceea ce ea a învățat de la Degete: Arta, Umorul și Dragostea. Însă drumul către cetatea Belokan este plin de primejdii și surprize plăcute, Furnica 103 formându-și, aproape fără să-și dea seama o adevărată armată pe care o conduce către un deznodământ sângeros.

Comisarul Linart are două situații la fel de ciudate de rezolvat: revoluția pornită de tânăra Pinson și ciudata piramidă din pădure la baza căreia l-a găsit mort pe tatăl aceleiași tinere. Cu ajutorul unui program dotat cu o inteligență ieșită din comun și al unui joc de strategie politico-economic, Linart începe să înțeleagă cât de complicat de armonios este universul în care trăim. Însă această înțelegere poate să te facă mai înțelept sau să te aducă în pragul nebuniei…

Volumul care încheie trilogia este la fel de fain ca și celelalte. Sunt voci care nu au fost la fel de entuziaste în legătură cu Revoluția Furnicilor, probabil că așteptările au fost foarte mari sau pur și simplu nu au reușit să se atașeze de 103 așa cum au făcut-o alții. Recunosc că Julie Pinson nu este absolut deloc unul dintre personajele ușor de plăcut și pe care să le poți urmări fără să dai ochii peste cap de ofuscare datorită faptului că nu-i poți înțelege alegerile și comportamentul, dar cartea nu-i doar despre Julie.

Da, Revoluția putea să fie puțin mai atent detaliată și organizată de Werner, însă nu Revoluția este cheia romanului, Revoluția lui Pinson nu este altceva decât un pas către marea confruntare între oameni și furnici. Nu am acordat foarte mare atenție revoluției lui Pinson, am citit-o amuzat, pe alocuri interesat, așteptând cu interes evoluția poveștii lui 103 sau a comisarului Linart. Saga furnicii 103 este de departe cea mai interesantă de până acum. Și cea mai complexă. Furnica s-a schimbat mult de când i-a cunoscut pe oameni și încearcă să schimbe și furnicile cu care intră în contact, încercând să le învețe ce este umorul, arta și dragostea. Deși la început furnicile sunt refractare deoarece nu înțeleg ce  dorește 103 să le învețe, curiozitatea le face să-și pună întrebări și să vrea să priceapă ce sunt aceste trei extraordinare lucruri pe care oamenii le au în plus față de furnici.

Cel mai dubios personaj din întreaga trilogie este comisarul Linart. Deși se dorește rațional, Linart pendulează undeva între lumi, între rațiune și instinct. Astfel acesta ajunge să fie ajutat în rezolvarea celor două situații complicate care-i sunt date-n grijă cu ajutorul unei inteligențe artificiale și al unui joc care imită evoluția umanității. Linart se îndepărtează de ceea ce este și înseamnă viața reală, nereușind să decodifice corespunzător mesajele pe care le primește indirect de la Julie și de la natură, atât datorită faptului că nu poate să pășească în afara legilor sociale care-l constrâng cât și datorită evadării într-o realitate virtuală care-i dă impresia că poate stăpâni și manipula după voie evenimentele ce se petrec sub nasul lui.

Enciclopedia conține, din nou și ca de obicei, informații deosebit de interesante și este o adevărată plăcere să citești fragmentele pe care Werber le inserează ici-colo.

La fel de palpitantă, emoționantă și incitantă este și incursiunea înviața insectelor care fac subiectul trilogiei. Fascinanta perspectivă și debordanta imaginație a lui Werber ating paroxismul în acest volum care încheie trilogia Furnicilor

Scriitura este la fel de alertă și inteligentă. Werber nu dă înapoi nici un pas. Rămâne la fel de filosof și de atent la detalii în ceea ce privește discuțiile intelectuale dintre personaje. Acum, mai mult ca în celelalte două volume, Werber pare că s-a decis ca trilogia sa să fie un mic manifest politic, un manifest politic nu îndreptat neapărat către un sistem politic existent sau nu, cât asupra unor tare care împiedică umanitatea să se bucure cu adevărat de ceea ce această planetă alături de viața animală pot să-i ofere. Werber acuză umanitate de un complex de superioritate care nu este, în fapt, decât o iluzie, iluzie care nu face altceva decât să împingă rasa umană către auto-distrugere.

De ce 4 stele: pentru că este o carte superbă care încheie o trilogie extraordinară! O serie de neratat, indiferent de gusturile literare.

Recenziile la celelalte două cărți din trilogie:

Furnicile

Ziua Furnicilor

Prezentarea editurii:

„O trilogie irezistibila. Lumea furnicilor ascunde enigme provocatoare si inspira o fictiune de neuitat.“

SF Site

Pentru ce sa ne invidieze furnicile? Pentru umor, dragoste si arta. Pentru ce sa le invidiem noi pe ele? Pentru armonia cu natura, absenta fricii si comunicarea absoluta. Oare dupa milenii de ignoranta cele doua civilizatii, cele mai evoluate de pe planeta, se vor intalni si se vor intelege? Julie Pison, studenta rebela, cercetatoare a furnicilor, incearca o revolutie.

 
Furnicile, prima parte a celebrei serii scrise de Bernard Werber, a pus in prim-plan contactul. Ziua furnicilor a fost romanul confruntarii. Revolutia furnicilor este cartea intelegerii.

 
Roman de aventura si carte initiatica, ultimul volum din trilogia FURNICILE patrunde intr-un viitor care poate nu este tocmai SF…

 

„Cand am scris Revolutia furnicilor, ideea era sa realizez un manual pentru o revolutie viitoare. O revolutie care nu duce la varsare de sange, ci foloseste internetul. Pentru ca ideile sa fie judecate dupa valoarea lor, nu dupa apartenenta sau statutul celui care le emite. Furnicile au un sistem in care ideile circula in mod fluid. Internetul, la fel. Prin urmare, m-am gandit ca, daca revolutia comunista inseamna «soviete plus electricitate»,  Revolutia furnicilor inseamna «indivizi plus internet».“
Bernard Werber

 

„Furnicile, ca insecte, sunt cea mai pasionanta forma de viata de pe Pamant. Cea mai pasionanta prin raportare la problemele noastre citadine. Un musuroi este una dintre cele mai interesante forme de oras. Chiar cred ca ele reprezinta o invatatura pentru noi si un mijloc de a gasi noi cai de dezvoltare a omenirii. Spun asta cu toata sinceritatea.“
Bernard Werber
„Cred ca in orice societate exista indivizi care nu fac nimic. Şi nu sunt neaparat cei care se distreaza sau care castiga cel mai mult.  Nu poate exista un sistem in care toti sa fie activi, pentru ca ar sfarsi prin a se incurca unii pe altii. Deci societatea furnicilor este o societatea precum a oamenilor, cu lenesi care se lasa purtati de ceilalti.“
Bernard Werber

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s