Bookfest 2015 – Paladin: Ultimul polițist de Ben H. Winters


Ultimul polițist de Ben H. Winters

Notă: 3 din 5 stele

Prezentarea editorului:

Ce rost mai are să rezolvi crime când oricum toată lumea va muri? Detectivul Hank Palace se confruntă cu această întrebare din momentul în care ciocnirea Pământului cu un asteroid devine iminentă.

Ultimul poliţist înfăţişează în culori terifiant de veridice atmosfera preapocaliptică din Statele Unite: economia se prăbuşeşte, recoltele zac pe câmpuri, lăcaşurile de cult sunt supraaglomerate, iar majoritatea oamenilor îşi părăsesc slujbele. Însă Hank Palace rămâne la datorie, anchetând un caz de spânzurare dintr-un oraş în care sinuciderile sunt la ordinea zilei. Aici însă pare să fie vorba despre cu totul altceva…

Sincer să fiu, nu am reușit să înțeleg personajul Hank Palace. Adică, pe bune acum, toată lumea se duce naibii dar tu-ți bați capul cu o sinucidere care pare să fie crimă doar în baza a două indicii care trezesc în tine anumite bănuieli mai degrabă instinctuale. Cum poți să înțelegi așa ceva?

Dar asta nu înseamnă absolut deloc că nu mi-a plăcut personajul Hank Palace. Fără a considera că exagerez, deși o fac puțin, Palace are o ușoară aură dostoievskiană datorită travaliului și dedicației sale pentru muncă și dreptate chiar dacă apocalipsa bate la ușă. Palace trebuie să facă față atât batjocurii colegilor de la lucru care râd de el că investighează o sinucidere clară, cât și unui sistem prăbușit care nu te mai poate ajuta în muncă decât dacă intervii direct, te milogești sau faci concesii care mai de care mai ciudate.

Evoluția investigației lui Palace nu este fenomenală, Winters nu reinventează sau revoluționează un gen literar, dar este pure entertainment. Adrenalină curată. Ceea ce este de dorit și așteptat când iei o astfel de carte în mână. Până la urmă, dacă nici melanjul ăsta de genuri literare nu te ține în priză, atunci ce ar mai putea să o facă?

Winters scrie bine, ajutat, sunt sigur, și de traducătorul Dan Doboș și știe cum să dezvolte o poveste astfel încât să nu-ți dai seama că orele trec, că se face dimineață, că-ți pică ochii-n gură de somn, dar tot nu-ți vine să lași cartea din mână și mai dai măcar încă o pagină până cazi răpus ca un soldat aruncat în prima linie a frontului.

Eu cel puțin m-am trezit că este ora 4 dimineața și că citeam absorbit de mai bine de 5 ore. Nu am lăsat cartea din mână nici când am fost la baie, nici când am mâncat, nici când am ieșit afară la țigară. M-a captivat și m-a prins în totalitate. La ora 4 am lăsat cartea cu părere de rău și am ascuns-o sub pat ca să nu o mai iau în mână. Primul lucru când m-am trezit a fost să o scot de unde am pitit-o și am luat-o cu mine la cafea. Cafeaua am terminat-o după ce am terminat cartea și nu am reușit să fumez nici măcar o țigară ca lumea pentru că eram prea absorbit de carte, scrumul atârnând de chiștoc exact ca-n pozele alea de rău augur la adresa erecției.

De ce 3 stele: pentru că povestea este palpitantă și plină de acțiune, însă personajul Hank Palace suferă la capitolul dezvoltare. Dacă Winters i-ar fi acordat puțin mai multă atenție cred că i-aș fi acordat chiar 5 stele doar pentru că a reușit să mă captiveze în modul în care a făcut-o.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s