Bookfest 2015 – Arthur: Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare de Luis Sepulveda


Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare de Luis Sepulveda

Notă: 5 din 5 stele

Ce frumusețe de carte!

Prezentarea editorului:

Motanul Zorbas trăieşte liniştit într-o familie prietenoasă din portul Hamburg. Stă la soare torcând fericit, iar din când în când dă o fugă peste acoperişuri şi se întâlneşte cu ceilalţi motani din port pentru un festin cu sardine şi calamari.
Până într-o zi, când somnul îi e întrerupt pe nepusă masă de apariţia unei păsări care se prăbuşeşte pe balcon. E Kengah, o pescăruşă ale cărei aripi îmbibate cu petrol n-au mai lăsat-o să zboare. Kengah e foarte bolnavă, dar ştie că urmează să facă un ou. Îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare.
Iar Zorbas va trebui să-şi ţină promisiunea, pentru că un motan nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat.

O carte pentru copii, ai spune, dar nu este doar pentru copii. Motanul Zorbas și epopeea cuvântului dat pescărușei Kengah este de o frumusețe tulburătoare. Extroardinară poveste de la un capăt la altul!

Deși nu are decât câteva zeci de pagini, povestirea reușește să creeze o lume în care te pierzi și trăiești cu o intensitate aproape mistică. Zorbas, Știetot, Secretarul, Barlovento, Afortunada și Colonelul sunt personaje care, fără să fie dezvoltate așa cum cer normele literaturii, ți se lipesc de suflet. Pisicile vorbesc manierat și au o inteligență ieșită din comun, dar cât se poate de convingătoare. Afortunada, pescărușa orfană, e sensibilă și matură, te duce cu gândul la o tânără adolescentă care vrea să-și ia zborul în tumultoasa viață de adult. 

Sepulveda nu scrie o simplă poveste. E mai mult decât o analogie. E aproape de poezie. Aproape pildă. Nu știu cum a reușit să scrie o povestioară atât de scurtă într-un mod extraordinar încât să te facă să vibrezi la cuvintele sale așa cum vibrează aripile pescărușilor în zbor. Are o forță în scriitură care te absoarbe, deși textul e oarecum simplist. Parcă simți mirosurile din bazarul lui Harry, parcă auzi valurile, parcă simți tremurul mustății lui Zorbas când Afortunada își ia zborul pentru prima dată. Emoțiile pe care Sepulveda le transmite sunt vii, vii și puternice, intense ca o răcoroasă furtună de vară. Citeși și zâmbești, citești și-ți ștergi subtil o lacrimă în colțul ochiului, citești și te bucuri. Închizi cartea, te uiți la copertă, te feliciți pentru alegere, după care o deschizi din nou și o recitești.

Ilustrațiile sunt superbe și se potrivesc perfect cu textul. Nici nu-mi pot imagina cine ar fi putut să ilustreze cartea în locul lui Chris Sheban. 

De ce 5 stele: pentru că este o carte superbă, care te face să simți la un nivel cât se poate de somatic tot ceea ce transmite scriitorul, pentru că nu o poți lăsa din mână și vrei să o recitești de mai multe ori în aceeași zi și pentru că e o combinație perfectă între text și ilustrație.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s